Daniel Pancu: „Copos mi-a furat banii“

Daniel Pancu nu mai vrea să revină la Rapid, considerându-se minţit şi înşelat de patronul echipei din Giuleşti.

Talent uriaş al fotbalului românesc, Daniel Pancu e la fel de savuros în afara terenului. De aici trimite o pasă cu călcâiul către Lupu sau Sabău, o deviere spre Mircea Lucescu şi o intrare prin alunecare la George Copos. La 32 de ani, „Pancone" visează să mai joace o dată în cupele europene, cu ŢSKA Sofia, unde e privit ca vedeta echipei.

Cum ai ajuns la ŢSKA Sofia?

Terminasem contractul cu Terek, am vrut în primă fază să nu mai plec din România, să revin la Poli Iaşi şi să îmi închei cariera. Au mai fost unele oferte chiar şi de prin Arabia Saudită, Grecia, Turcia, dar pentru mine ŢSKA Sofia a fost ca o ultimă provocare, pentru că aş vrea să mai joc o dată în cupele europene. Şi a contat foarte mult şi apropierea de casă.

Asta ar fi cam ultima experienţă afară?

În fotbal nu e bine să spui niciodată, însă în proporţie foarte mare ar fi cam ultima. Fizic mă simt foarte bine, mental e mai greu, pentru că e dificil să stai mulţi ani în străinătate, lipsit de familie.

Cum ţi se pare campionatul de aici după primele etape?

Campionatul României este clar peste cel al Bulgariei. Primele trei echipe din Bulgaria pot să joace cu primele echipe din România de la egal la egal. În rest, de la locul trei în jos, nu se compară cu celalalte echipe din România.

Pe patronul echipei de câte ori l-ai văzut?

O dată, când am semnat. În rest, nu vine în vestiar şi aşa e şi normal.

De la Rapid, niciun semn în această iarnă?

Nu, de la Rapid am plecat... supărat e puţin spus. Suporterii m-au susţinut tot timpul, dar nu e de-ajuns. Eu am fost şi minţit şi furat, furat la propriu de o sumă foarte importantă de bani. De când am plecat la Terek am spus că la Rapid nu mai revin niciodată ca jucător, orice s-ar întâmpla.

Nu mai e nicio cale de împăcare cu George Copos?

Poţi să te împaci cu o persoană, dar gestul care mi s-a întâmplat mie... Poate pe moment accept, uit, las de la mine, dar gândindu-mă bine pot să spun că a fost chiar o escrocherie. Am rămas cu un gust foarte amar în suflet şi de multe ori te întrebi dacă merită să te mai întorci într-un loc unde ai fost furat.

De când ai plecat ai mai vorbit cu el?

De vreo două ori. Ultima oară chiar după ce a apărut un articol în ziar în legătură cu datoria pe care o are faţă de mine şi el a dat o dezminţire. Şi atunci l-am sunat să-i zic că-l dau în judecată dacă mai minte o dată în legătură cu datoria.

Îţi pare rău că ai revenit la Rapid de două ori, renunţând poate la salarii mai bune în străinătate?

Din punct de vedere financiar am pierdut enorm! Dar a fost doar alegerea mea şi doar eu răspund pentru ea. Voi rămâne rapidist pe viaţă. E echipa sufletului meu din România. În proporţie foarte mare am trăit momente plăcute, dar şi alea neplăcute au fost în stilul rapidist. Adică atunci când e rău, e rău! Am avut onoarea de a juca la 19 ani într-o echipă în care erau nume mari ca Lupu, Rednic, Sabău, nişte monştri sacri pentru mine şi adevăraţi idoli. Plus că am avut un antrenor de talia lui Mircea Lucescu, asta mă face să cred că a fost cea mai bună alegere din România.

Te-ai gândit la momentul retragerii? Te tentează să devii antrenor sau să ocupi o funcţie de conducere?

Deocamdată, eu nu văd momentul când voi pune ghetele în cui... Ferească Dumnezeu, să nu se întâmple nimic, pentru că am avut o singură accidentare mai gravă, o operaţie la spate. Un anevrism la un disc al coloanei vertebrale care pur şi simplu m-a paralizat doi ani. Şi forma mea sportivă a fost foarte scăzută în acest timp.

Să mă fac antrenor încă mă mai gândesc, nu ştiu dacă aş avea calităţile, probabil că da. Am acumulat destulă experienţă şi am avut antrenori mari de la care să învăţ. În funcţie de conducere, nu ştiu, e nevoie de practică. În fotbalul nostru sunt specialişti care n-au dat cu piciorul în minge.

Cum l-a păcălit Copos

Episodul la care face referire Daniel Pancu se leagă de ultima descindere a fotbalistului în Giuleşti. Atunci, Copos i-a spus lui „Pancone" că îi trece salariul pe o firmă de-a sa. În momentul în care trebuia să încaseze circa 75.000 de euro, Copos a băgat în faliment acea firmă.

Daniel Gabriel Pancu

- Născut: 17.08.1977 (Iaşi)
- Post: mijlocaş ofensiv
În Liga 1
- Debut: 13.08.1995, Polit.Iaşi - Steaua 1-2
- 1995-96: Polit.Iaşi
- 1996-99, 2000-02, 2005-06, 2007-08: Rapid
În străinătate
- 1999-2000: Cesena (Italia 2)
- 2002-2005: Beşiktaş JK Istanbul (Turcia 1)
- 2006-2007: Bursaspor (Turcia 1)
- 2008-2009: Terek Groznîi (Rusia 1)
- 2010: ŢSKA Sofia (Bulgaria 1)
- A cucerit un titlu şi 3 cupe cu Rapid, un titlu cu Beşiktaş

„Nu l-am înţeles pe Lucescu"

Ce a însemnat pentru tine Mircea Lucescu?

E antrenorul de la care am învăţat cel mai mult, nu numai strict sportiv, ci şi lucruri legate de viaţă. Singurele mele campionate câştigate au fost cu dânsul antrenor şi rămâne de departe cel mai bun antrenor cu care am lucrat vreodată.

În acest context, cât de mult te-a afectat ce a spus Mircea Lucescu în emisiunea „Naşul", că ai probleme cu băutura?

Sigur, m-a afectat şi m-a durut foarte mult. Nu am înţeles de ce a făcut acele afirmaţii pentru că am fost un jucător care a contribuit mult la două campionate care sunt şi în palmaresul dânsului.

Am înscris un gol cu Dinamo în „Ştefan cel Mare" care a fost decisiv pentru titlu, iar la Beşiktaş la fel am marcat în ultimul minut al unui meci la Trabzon, obţinând un punct de aur în câştigarea titlului. Eram un jucător care a contribuit la succesele dânsului şi ăsta e singurul lucru care i-l reproşez. În rest, că a avut sau nu dreptate, că avea dreptul sau nu...

Cum a decurs relaţia cu Lucescu din acel moment?

Cred că am mai vorbit de două ori de ani de zile. În rest, nu m-a surprins cu nimic că a câştigat Cupa UEFA, e un antrenor imens. Imens!

Cât adevăr a fost în povestea ofertei de la Steaua de acum doi ani?

Era mie la sută foarte adevărată. I-am mulţumit şi am spus că o să-i rămân dator lui Gigi Becali pentru că era una din puţinele persoane care mai credeau în mine. Şi asta mă face să cred că totuşi se pricepe la fotbal. Însă n-aveam cum să joc în Ghencea, dacă era cu totul altă echipă în afară de Steaua şi de Dinamo semnam cu ochii închişi.

„Mourinho m-a vrut la Porto şi la Chelsea"

Echipa naţională. Să zicem că eşti convocat. Ce faci?

Eu nu am fost chemat anul trecut când jucam în Rusia şi am avut o performanţă individuală bună sau de multe ori foarte bună într-un campionat foarte puternic. Datoria mea e să joc bine la echipa de club şi orice jucător care încă evoluează e pasibil de a fi convocat la naţională.

Ai văzut că acum s-a făcut un lot lărgit. Tu nu faci parte...

Bine, am văzut şi eu că nu sunt nici în primii 70 sau câţi or fi în lotul ăla (râde). Astea sunt lucruri care contează mai puţin. În mod normal, un jucător în formă ar trebui convocat.

Dar când ai vorbit ultima oară cu cineva din stafful naţionalei?

Cu stafful ăsta al naţionalei n-am vorbit niciodată.

Când te uiţi acum la naţională, cum ţi se pare?

Diferenţa e foarte mare faţă de cei din Generaţia de Aur. Poate şi faţă de cei cu care am jucat eu la naţională. Noi nu mai avem valori inviduale, iar antrenorii din noul val, care au studiat mult în Italia, au adus acest stil defensiv, bazat pe un joc colectiv. Doar aşa am făcut rezultatele care le-am făcut prin Europa cu echipele de club.

Problema e că noi nu mai avem mari jucători în afară de Adi Mutu şi de Cristi Chivu, care e fundaş. Iar celor care sunt foarte tehnici nu prea le place să alerge. Cum e Adrian Cristea de la Dinamo, care e cel mai tehnic jucător din campionat, dar nu aleargă.

Pentru generaţia ta, meciul din 2003 cu Danemarca, atunci când ai şi marcat a fost un moment de cotitură?

Noi jucam un fotbal foarte frumos atunci. Din păcate, neşansa ne-a adus acolo, s-a mai ratat o campanie, s-au mai ratat câţiva jucători, asta e viaţa...

Pancu (centru), împreună cu românii de la ŢSKA Sofia, Andone şi Florentin Petre (dreapta)

Te deranjează cei care spun despre tine că eşti un fotbalist care ai avut foarte mult talent, dar că ţi l-ai irosit?

Încă mai am talent (râde)...

Dar nu puteai ajunge mai departe?

Ba da, puteam să ajung la Chelsea în 2004, dar din anumite motive care nu vreau să le dezvălui nu s-a mai realizat transferul. Eram un nume destul de urmărit în fotbalul european. Cu puţin noroc puteam să joc la o echipă mare. Normal că regret enorm... regret şi că nu am ajuns la Şahtior. Începusem să am dureri mari de spate pe la sfârştiul anului 2004, probleme pe care nu le-am ascuns. Dacă-l întrebaţi pe domnul Lucescu, eu personal l-am sunat şi i-am spus: «Nea Mircea, am probleme cu spatele. Nu pot să vin la Şahtior». Asta apropo de modul în care eu am ştiut să-l respect.

La Chelsea cine te voia?

Păi, Mourinho pusese ochii pe mine de când era la Porto, în 2002. A întârziat transferul o săptămână şi m-a deturnat la Beşiktaş. Porto plătea doar două milioane, iar Beşiktaş a dat trei. Mourinho m-a dorit şi la Porto şi la Chelsea şi ştiu că voia să mă folosească atacant. De exemplu, dacă îl întrebi pe Mircea Lucescu o să spună că sunt cel mai bun ca mijlocaş. Eu mai am puţin şi mă las de fotbal şi încă nu ştiu care e poziţia mea în teren (râde).

Dintre fotbaliştii români de azi mai vezi pe vreunul care se aseamănă cu tine ca stil de joc?

Da, mai era cineva....stai că nu-mi amintesc acum. Cum îl chema... A, stai, că ăla e Zanetti de la Inter! (izbucneşte în râs)

55 de goluri a înscris Pancu pentru Rapid în 143 de meciuri.
27 de selecţii are Pancu la echipa naţională pentru care a înscris de nouă ori.
9 goluri a marcat Pancu pentru Beşiktaş în cupele europene, fiind recordmenul turcilor la acest capitol.