Dani Coman, portar Rapid: „Puteam să paralizez din cauza fotbalului“
0A fost poreclit „Robocop“ întrucât a suferit nenumărate accidentări. Puţini sunt cei care ştiu însă că portarul în vârstă de 32 de ani putea să aibă un sfârşit tragic de carieră.
Dani Coman a plecat de jos la FC Argeş. Ajungea la antrenamente, alături de Mutu şi de Neaga cu autobuzul, după ce, în prealabil, cei trei se hrăniseră cu pâine goală! Acum, goalkeeperul Rapidului e printre cele mai respectate nume din Liga I. Nu şi-a uitat însă trecutul. Drept dovadă, vrea să-şi încheie cariera la FC Argeş, deşi suferă atunci când vede starea actuală a echipei sale de suflet, care se zbate în mediocritate, în Liga a II-a. Până să revină la Piteşti, Coman a ridicat acolo o şcoală de fotbal care îi poarte numele.
„Adevărul": Cum ai ajuns portar? Ţi-ai dorit de la bun început să joci pe acest post?
Dani Coman: Deşi în cartier am jucat doar atacant, când m-am dus la fotbal, am intrat direct în poartă. Nu m-aş fi văzut jucând altceva.
Care a fost primul contract pe care l-ai semnat ca fotbalist?
Când am ajuns la echipa mare, la Piteşti, aveam două milioane de lei vechi salariu, nu pe lună, ci pe an! Banii se câştigau atunci mai greu din fotbal...
Deci aveai buzunarele goale. Dar atmosfera cum era?
Erau vremuri frumoase, chiar dacă n-aveam bani. Mergeam împreună cu autobuzul la antrenament. Înainte, ne hrăneam cu pâine, luam câte un pahar de suc şi apoi aterizăm direct la Stadionul Trivale. Ce vremuri erau (râde)...
Legat de FC Argeş, ai fost într-o grupă cu Mutu, Dică şi Neaga. Când eraţi mici, visaţi să ajungeţi toţi mari fotbalişti?
Normal! Ne gândeam că, mai întâi, o să debutăm la FC Argeş, iar apoi o să ajungem la lotul naţional.
Care au fost cele mai dificile momente din cariera ta?
Când medicii îmi spuneau că, din cauza accidentărilor, nu o să mai joc fotbal şi că s-ar putea să fiu nevoit să mă apuc de altceva. M-am „rupt" de două ori destul de nasol. Când eram la FC Argeş, am avut o fisură la rinichi, iar situaţia a fost atât de critică încât doctorul, ca să-mi dea de înţeles că e grav, m-a întrebat dacă am apucat să pun ceva bani deoparte din fotbal! Îţi dai seama că pe vremea aceea n-aveam cum. M-am chinuit mult, dar Vasile Stan, care era antrenor cu portarii, m-a ajutat enorm. Mi-a dat puterea să fiu optimist în privinţa viitorului. Apoi am păţit-o rău de tot, la Rapid. La un derby cu Dinamo am căzut în cap. A fost groaznic. Pare incredibil, dar atunci fotbalul putea să mă pună într-un scaun cu rotile! Doctorii, după ce au văzut faza la televizor, mi-au spus că doar unu la sută din oameni scapă după o chestie de genul ăsta! Puteam să-mi rup gâtul sau coloana!
Care e cel mai frumos gol pe care l-ai primit şi nu regreţi că l-ai luat ?
Mie îmi pare rău pentru echipă după fiecare gol încasat. Îmi reproşez şi la un penalty că nu l-am apărat...
Te mai vezi convocat la echipa naţională?
Nu mă mai gândesc la naţională. Sunt portari tineri, de valoare, care au nevoie de continuitate, dar, dacă vreodată va fi nevoie şi de mine şi voi fi convocat, ar fi extraordinar! O să vin cu cea mai mare plăcere. Din valul tânăr, Tătăruşanu, Pantilimon, Balauru de la Târgu-Mureş, şi Silviu Lung jr cred că vor juca la un nivel foarte înalt.
Te gândeşti să te retragi la Rapid sau la FC Argeş?
Fizic mai pot, cred că voi mai apăra cinci ani, fără probleme. Vreau să-mi închei însă cariera la Piteşti, să joc un an acolo, la FC Argeş, club la care am debutat în Liga I. Din păcate însă, actuala echipă a Argeşului nu mă reprezintă...
96 de meciuri a adunat Dani Coman în tricoul Rapidului de-a lungul timpului.
Zenga a fost idolul lui
Dani Coman a avut şi el idoli în copilărie, ca orice puşti. El l-a simpatizat pe fostul goalkeeper al „squadrei azzura", cu care însă nu a apucat să lucreze. „Walter Zenga a fost idolul meu. Aveam o mulţime de tricouri cu numele lui pe spate", a povestit Coman.
„Vreau titlul cu Rapid! Este tot ce-mi lipseşte"
La Rapid cum ai ajuns prima dată ?
M-a sunat Dumitru Tudor (n.r. - impresar) şi m-am întâlnit apoi cu domnul Dinu Gheorghe. Am discutat şi aşa am ajuns în Giuleşti. Am acceptat imediat, pentru că eram rapidist de mic. Unde stăteam, în Ştefăneşti, toţi ţineau cu Steaua şi cu Dinamo, iar eu eram singurul rapidist din bloc. Erau certuri mari între noi, băieţii, după meciuri.
Te mai gândeşti să pleci afară? Ai părăsit Giuleştiul, la un moment dat, pentru că îţi doreai contract în străinătate...
Acum, eu am o vârstă, nu mă mai gândesc să joc în străinătate. E adevărat, mi-am dorit să ajung într-uncampionat puternic şi am avut şi oferte la un moment dat...
Ce s-a întâmplat? Ai fost aproape şi de Standard Liege, dar ai ales atunci FC Braşov.
Domnul Bölöni m-a ofertat şi chiar am fost foarte aproape să semnez. Am mers totuşi la FC Braşov pentru Răzvan Lucescu şi Dinu Gheorghe. Nu regret însă, fiindcă şi acolo a fost o perioadă foarte frumoasă pentru mine. La Braşov, lumea e civilizată, cu oameni extraordinari, iar oraşul este frumos. Mă gândesc chiar să cumpăr o casă în Poiană pentru familie. Nu ştiu cât îşi doreşte soţia, dar eu clar o să fac această investiţie.
După episodul Braşov, ai revenit la Rapid, unde te-ai reunit iar cu Răzvan Lucescu.
Ultima dată când am lucrat împreună în Giuleşti, în sezonul 2005-2006, am obţinut o performanţă impresionantă, calificarea în sferturile Cupei UEFA. Aveam o echipă unită în adevăratul sens al cuvântului, mergeam împreună şi la restaurant şi ne petreceam aproape tot timpul împreună. Acum, îmi doresc să depăşim performanţa din 2006, tot cu Răzvan. Echipa are un potenţial enorm, au fost aduşi jucători valoroşi şi cred că putem face performanţă, pentru că toţi îşi doresc să câştige trofee.
Cum îl vezi pe Răzvan Lucescu la antrenamente? S-a schimbat în vreun fel după eşecul de la naţională?
Deloc. Răzvan e acelaşi om, un profesionist desăvârşit. El îşi doreşte maximum de la noi şi de la fiecare meci. Asta ne cere mereu la antrenamente.
Ca obiectiv personal, ce-ţi doreşti pentru cariera ta?
Eu vreau să câştig campionatul cu Rapid. Am în palmares cupe şi Supercupe, am jucat la naţională, dar un titlu îmi lipseşte cu Rapid.
Nu ia bani de la copii la şcoala lui de fotbal de la Piteşti
Goalkeeperul Rapidului a pus pe picioare o şcoală de fotbal la Piteşti, unde nu ia niciun ban de la copii! „Am înfiinţat această şcoală pentru a-i oferi fotbalului ceea ce mi-a oferit el mie. Vreau să ajut puştii, pentru ca aceştia să aibă un viitor. La şcoală nu se percepe niciun fel de taxă. Eu achit tot ce înseamnă turnee, cantonamente, echipament şi arbitraje", a afirmat Coman. „Dacă vreun copil dintre cei care sunt acolo va ajunge la naţională, eu voi fi mulţumit", a spus „Robocop".
CV
- Dani Coman
- Data şi locul naşterii: 28.03.1979, Ştefăneşti
- Înălţime / greutate: 1.80 m / 74 kg
- A evoluat la: FC Argeş (1999-2004), Rocar (1998-1999), Rapid (2004-2008 şi 2010 - până în prezent)
- Meciuri în cupele europene: 20
- Selecţii la echipa naţională: 14
- Performanţe: două Cupe ale României (2006 şi 2007), vicecampion al României (2006); sfert-finalist al Cupei UEFA (2006), o Supercupă a României (2007), toate cu Rapid.
Se încarcă comentariile...
