Dorinel Munteanu, antrenor Oţelul Galaţi: „Nu credeam că o să rezist 1.000 de zile la Oţelul“
0
Antrenorul în vârstă de 44 de ani mărturiseşte că ar renunţa la Oţelul doar pentru a-şi îndeplini visul de a antrena în Germania, preferabil la FC Köln, clubul pentru care a şi jucat între 1995 şi 1999.
1.010 zile au trecut de când Dorinel Munteanu e antrenor la Oţelul Galaţi. O cifră surprinzătoare pentru fotbalul românesc, unde există destule echipe care schimbă chiar şi cinci sau şase tehnicieni într-un sezon. În Liga I există un singur antrenor care îl depăşeşte ca longevitate pe cel poreclit „Neamţul". Cristi Pustai e de cinci ani antrenor la Gaz Metan Mediaş, adunând nu mai puţin de 1.855 de zile pe banca ardelenilor.
„Adevărul": Te-am sunat pentru că s-au împlinit recent 1.000 de zile de când eşti antrenor la Oţelul. Ştiai asta?
Dorinel Munteanu: (râde) Habar n-aveam. Ce repede a trecut timpul...
Îţi mai aminteşti cum ai ajuns la Galaţi?
Bineînţeles. Eram în Germania, mă odihneam după un sezon solicitant, la finele căruia reuşisem s-o salvez pe „U" Cluj de la retrogradarea în Liga a III-a. După cum ştiţi, avusesem şi nişte discuţii cu cei de la Poli Timişoara, care nu s-au concretizat. Atunci m-a sunat domnul Marius Stan şi m-a întrebat dacă n-aş vrea să preiau echipa. M-a convins cu proiect pe doi ani, ceea ce în România găseşti mai rar. Argumentul principal care m-a convins a fost acela că la Galaţi antrenorii au parte de linişte. Recunosc însă că nu credeam că voi rezista 1.000 de zile la echipă. Nu m-am gândit la asta.
Venirea ta la Oţelul a fost echivalentă şi cu finalul carierei de jucător. Ţi-a fost greu să renunţi?
Nu. Modelul de antrenor-jucător mi s-a potrivit o vreme, pentru că plăcerea de a fi în teren era enormă, dar era clar că la un moment dat tot va trebui să mă opresc. Dorinţa de a juca era în continuare foarte mare, dar la fel de mare era şi dorinţa de a obţine performanţe ca antrenor. Poate nu întâmplător am avut aceste rezultate la Galaţi, unde m-am concentrat sută la sută doar asupra băncii tehnice. Abia la Oţelul am început cu adevărat meseria de antrenor.
Începutul n-a fost însă unul prea bun...
Aşa este. Primele şase luni au fost de coşmar! Nu-mi ieşea mai nimic. Rezultate nu erau, publicul îmi cerea demisia. Fostul antrenor, Petre Grigoraş, era foarte iubit la Galaţi, iar spectatorii nu înţelegeau că este nevoie de timp pentru a construi o nouă echipă. Dar Marius Stan mi-a fost alături. M-a impresionat că, în ciuda eşecurilor mele anterioare, a avut foarte multă încredere în mine, chiar şi atunci când lucrurile mergeau prost.
Publicul gălăţean era obişnuit cu un stil de joc mult mai ofensiv...
E adevărat. Petre Grigoraş era adeptul unui stil de joc plăcut ochiului, pe când eu am o cu totul altă filozofie ca antrenor. Pe mine mă interesează în primul rând rezultatul, nu spectacolul! A fost foarte greu şi să-i obişnuiesc pe jucători cu această mentalitate.
Cum i-ai convins pe jucători să alerge atât de mult?
Le-am spus de la început că prima condiţie ca să jucăm un fotbal de calitate, să fim puternici, e să alergăm mai mult decât toţi ceilalţi. Disciplină şi alergare. Astea sunt principiile mele. Am avut noroc, pentru că am găsit aici nu doar jucători talentaţi, ci şi mari caractere. De asta am şi reuşit să obţinem împreună atâtea performanţe într-un timp atât de scurt.
Sincer, te-ai fi aşteptat vreodată să câştigi campionatul cu Oţelul?
În primul rând, trebuie să spunem că nimeni nu dădea nicio şansă acestei echipe. Chiar şi plecarea lui Petre Grigoraş a fost cauzată de faptul că el a considerat că nu poate obţine performanţe cu acest lot. Eu am fost însă foarte exigent cu mine şi cu băieţii. Sunt agitat în permanenţă, mereu în căutarea unor soluţii care să facă treaba să mearga şi mai bine. Concret, la finele sezonului 2009-2010 adunasem 50 de puncte, iar pentru mine era clar că se poate şi mai mult, deşi lumea mă considera probabil nebun. Cu multă muncă, e posibil însă întotdeauna să-ţi îndeplineşti dorinţele. Am realizat 70 de puncte şi am câştigat titlul, ceea ce a însemnat pentru mine îndeplinirea unui mare vis.
A urmat Supercupa României...
Am făcut un joc bun atunci, împotriva Stelei, iar trofeul a venit ca o confirmare a faptului că n-am câştigat titlul dintr-o întâmplare, aşa cum au spus-o unii răuvoitori.
Îţi reproşezi faptul că Oţelul n-a obţinut niciun punct în Liga Campionilor?
Categoric! A fost o mare dezamăgire pentru mine. Îmi pare rău că nu am acumulat niciun punct, dar cred că am acumulat experienţă, care ne va fi folositoare pe viitor. Probabil că voi fi considerat iarăşi nebun, dar eu cred că am punctat totuşi la impresia artistică, am avut destule momente bune de joc. Nu consider că ne-am făcut de râs!
Te-ai gândit în vreun moment la plecare?
Nici măcar o singură clipă nu m-am gândit să renunţ. Nici chiar în momentele acelea cumplite din primele şase luni. Îmi doresc să rămân la Galaţi cel puţin până în vara lui 2013, atunci când îmi expiră contractul.
Nici în acest sezon rezultatele n-au fost conforme cu aşteptările. Mai poate Oţelul să obţină performanţă?
Va fi greu, dar se poate. Totul e să avem în continuare răbdare. Obiectivul imediat este acela de a obţine o calificare în Liga Europa. Ar fi o nouă confirmare a muncii pe care am depus-o anul trecut.
Jucătorii care au venit în ultimul an nu s-au impus ca titulari cerţi. De ce?
Era normal ca această acomodare să fie puţin mai greoaie. Această echipă are o continuitate în pregătire, iar nucleul care a câştigat titlul era deja foarte bine sudat. Eu sunt însă dispus să pariez că ultimii doi veniţi, Didi şi Stromajer, vor reuşi să-şi pună amprenta pe jocul echipei.
Crezi că Oţelul ar avea nevoie de o nouă reconstrucţie?
N-aş vorbi chiar despre reconstrucţie, pentru că avem un lot destul de tânăr. E drept însă că avem nevoie de sânge proaspăt, aşa cum se spune. Dar despre asta vom putea vorbi mai pe larg abia în vară.
Jucătorii au evoluat cu banderole albe contra Voinţei Sibiu. Cum s-a ajuns la acest protest inedit?
Există restanţe financiare faţă de ei, iar eu am fost de acord cu protestul lor. Sper ca aceste probleme să se termine cât mai curând. E o situaţie ciudată, pentru că există bani în conturile clubului.
Cât de adevărată a fost acea ofertă de la MSV Duisburg, despre care s-a scris la finalul anului trecut?
Eu n-am avut nicio discuţie concretă cu nimeni. Probabil că a existat un interes al celor de acolo, dar numai atât. Eu îmi doresc însă enorm să activez în Germania şi ca antrenor, după ce am făcut-o timp de nouă ani ca jucător. Marius Stan ştie şi el că vreau să antrenez în Bundesliga, dar nu poţi ajunge acolo doar pentru că îţi doreşti asta. Îţi trebuie rezultate, asta e clar.
Te-ar tenta şi postura de selecţioner?
Nu vreau să mă gândesc atât de departe. Nu sunt pregătit pentru aşa ceva, nu am experienţa necesară pentru a conduce o echipă naţională.
Ai fost acuzat de mai multe ori, inclusiv recent, că ai fi un „blatist"...
Am suferit enorm din cauza asta. Vă daţi seama ce-a fost în sufletul meu de câte ori s-a spus că am vândut meciuri sau mai ştiu eu ce alte bazaconii. Sunt nişte tâmpenii nereale şi nefondate. Doar credinţa în Dumnezeu m-a ajutat să trec de fiecare dată peste aceste speculaţii. Acum nici nu mă mai interesează ce spun anumite personaje stranii ale fotbalului românesc.
"Nu vreau să-l fac uitat pe jucătorul Dorinel Munteanu. Cariera de fotbalist m-a ajutat enorm în meseria de antrenor.''
Dorinel Munteanu antrenor Oţelul Galaţi
"Dorinel îşi va continua contractul cu noi, asta e o certitudine. Poate unii vor neapărat sânge, dar îi dezamăgim.''
Marius Stan director general Oţelul Galaţi
CV
- Dorinel Munteanu
- Data şi locul naşterii: 25 iunie 1968, Grădinari (Caraş-Severin)
- Cariera de jucător: Metalul Bocşa, FCM Reşiţa, FC Olt Scorniceşti, Inter Sibiu, Dinamo Bucureşti, Cercle Brugge, FC Köln, Vfl Wolfsburg, Steaua Bucureşti, CFR Cluj, FC Argeş Piteşti, FC Vaslui, „U" Cluj
- Echipa naţională: 134 selecţii - 16 goluri. A participat la patru turnee finale: CM 1994 şi 1998, CE 1996 şi 2000.
- Palmares: a câştigat două titluri, cu Dinamo (1992) şi cu Steaua (2005), dar şi Cupa Balcanică cu Inter Sibiu (1991)
- Cariera de antrenor: CFR Cluj, FC Argeş Piteşti, FC Vaslui, „U" Cluj, Steaua Bucureşti, Oţelul Galaţi
- Palmares: a câştigat titlul şi Supercupa României cu Oţelul (2011)
Se încarcă comentariile...
