Cristian Borcea: „Am neglijat şcoala pentru a fi gestionar la butelii“
0
Omul care taie şi spânzură în „Ştefan cel Mare“ ştie că e suspectat că umblă la „butoane“, însă insistă că Dinamo a fost cea mai defavorizată formaţie din ultimii trei ani
La ce vă trebuie fotbal?
Pentru adrenalină.
Cum a fost startul?
Am Dinamo în sânge. Am jucat atacant la juniori, eram în echipă cu Prunea. Apoi am pornit de jos, la 24 de ani eram director de marketing. Deţin acest record, greu de bătut la nivelul Ligii I.
Cât aţi cheltuit pentru Dinamo până acum?
Din calculele mele, peste zece milioane de euro.
E clubul dator în acest moment?
Nu e dator la stat, dar e pe minus. Doar eu şi domnul Nicolae Badea dăm bani acum; aducem de acasă două, trei sute de mii de euro lunar.
Când o să vă vedeţi visul cu ochii? Mă refer la calificarea în grupele Ligii Campionilor...
Anul ăsta se va sparge ghinionul. Acum trei sezoane a fost acea semifinală Liverpool - Chelsea, care ne-a adus în faţa lui Lazio Roma, echipă pe care am avut-o în mână trei reprize din patru. Anul trecut ne-am bătut singuri în Liga I, după ce am fost pe primul loc 27 de etape. Nu ne-am calificat direct, iar în tururile preliminare am avut parte de adversari grei, inclusiv Manchester United, spre deosebire de Steaua, care a jucat tot timpul cu formaţii accesibile.
Se mai fac blaturi acum?
Fenomenul e diminuat, dar cu toate astea Dinamo a pierdut 12 puncte în tur.
Aveţi aceleaşi numere de telefon de ani de zile. Sunt ascultate?
Sută la sută!
Daţi tare din „butoane" anul ăsta?
Lumea a rămas cu impresia lăsată de perioada comunistă, când Dinamo făcea ce dorea. Atunci nici Steaua nu era zâna bună, însă a avut succese în Europa şi asta i-a salvat imaginea. Cu „butoanele" astea, uite că în ultimii trei ani am fost cea mai defavorizată echipă, inclusiv în turul din acest campionat. Am luat zece trofee în zece ani, dar am şi pierdut trei titluri în penultima etapă. În România, rezultatele bune aduc duşmănii. Asta se întâmplă şi la alegeri.
De ce transferaţi constant foşti dinamovişti eşuaţi?
Ăsta a fost secretul managementului meu: am amestecat experienţa cu tinereţea celor care vor să se afirme.
De ce nu vă simpatizează fanii?
Nu toţi mă urăsc, dar în ultima perioadă nu m-am mai întâlnit cu ei. Sunt frustraţi de lipsa de succes în
Europa.
De ce nu aveţi o sală de trofee?
O parte din cupe stau în birou la mine, pentru siguranţă. Cei care cârcotesc să fie liniştiţi: nu le voi lua acasă, pentru că aparţin lui Dinamo. Pentru tot ce folosim - baza, sediul clubului, Săftica - plătim chirie 3.000.000 de euro pe an. În 2011 pe vremea asta vom fi mutaţi pe „Lia Manoliu" şi vom avea şi un muzeu.
Nu va şoca această dezrădăcinare?
Avem semnat contract pe un deceniu, mai trebuie stabilite nişte detalii financiare, însă sigur vom scăpa mai ieftin. Spiritul lui Dinamo e, de fapt, în zona aia: Muncii, Socului, Pantelimon.
Ce se va alege de fotbalul ăsta?
Praful, pentru că deja nu mai vine nimic din urmă. Copiii stau la calculator sau la TV, nu mai practică sportul. De aceea sunt aduşi mulţi străini. Ca să mai facem ceva ar trebui ca primăriile să finanţeze bazele sportive, iar oamenii potenţi să se ocupe exclusiv de echipe, inclusiv de juniori.
Cum va arăta Dinamo fără Borcea?
Nimeni nu e de neînlocuit. Eu sper că mai bine.
Când veţi începe să ţineţi cu Steaua?
Niciodată.
Oficialul dinamovist a devenit pionier la 10 ani
Cristi Borcea (stânga), alături de tatăl său, Stere
În 1980, pe când avea 10 ani, Cristi Borcea a fost făcut pionier, la festivitate luând parte şi tatăl său, Stere. Este lesne de observat asemănarea dintre părinte şi fiu, cei doi fiind, de altfel, foarte mândri unul de celălalt.
Înainte de a vinde către grupul olandez „SHV Gas" afacerea cu butelii „CrimboGaz 2000", Cristi a lăsat firma, în totalitate, în mâinile lui Stere, bazându-se pe capacităţile seniorului, numit pe poziţia de director. Acesta a ţinut să menţioneze pe cartea de vizită (o variantă care circulă pe internet) faptul că este tatăl executivului dinamovist.
Pentru că orice vreme are farmecul ei, Cristi Borcea ţine foarte mult la fotografiile din copilărie, multe dintre ele fiind păstrate chiar în biroul pe care îl are la sediul clubului din Şoseaua Ştefan cel Mare. În adolescenţă, Borcea a fost coleg de echipă cu Prunea la juniorii „câinilor".
„Cât sunt la Dinamo, Cornel Dinu va lua 10.000 de euro lunar"
Aţi făcut destui purici în fotbal. Cum aţi rezistat?
Financiar am fost pe picioarele mele, dar am şi muncit mult, cu un stres pe măsură. Rezist încă, dar am ficatul slăbit, colesterolul mărit, transaminaze şi trigliceride mult peste normal, imunitatea scăzută. Analizele mele sunt proaste şi mi le fac des.
Ce aţi învăţat cel mai bine din fotbal?
Că munca în echipă înseamnă încredere deplină. Că a fi cel mai bun ţine doar o clipă dacă nu eşti motivat şi concentrat.
Cine sunt idolii dumneavoastră?
Dudu Georgescu şi Cornel Dinu.
Cu ultimul se spune că sunteţi certat...
Cu domnul Dinu nu mă pot certa, ci doar dânsul mă poate certa! De un an nu prea mai dă pe la club, însă a făcut prea mult pentru Dinamo pentru a avea, practic, un contract în alb cu mine.
V-a dat bani la începutul carierei de şef?
Astea sunt legende. Mi-a dat mai mult decât bani, mi-a dat consideraţie! Nu voi uita asta. Cât voi fi eu la Dinamo, domnul Dinu va avea un salariu de măcar 10.000 de euro lunar.
Cum vă vedeţi în istoria lui Dinamo?
Nu visez la vreo statuie. Nu vreau portret pe vreun culoar. Doresc doar să fiu o amintire plăcută. Să spună lumea că am lăsat ceva în urmă.
Se spune că ţipaţi la colaboratori foarte des...
Sunt coleric, e un defect al meu. Am aceiaşi colaboratori apropiaţi de 12 ani. Cu ocazia asta, le mulţumesc că mă suportă.
Ce spune doamna Borcea despre fotbal?
Nu zice, nu crede, nu mă întreabă. La noi acasă cântă cocoşul!
Cum arată conştiinţa lui Borcea?
O văd noaptea, îmi dă târcoale când nu dorm. Atunci îmi reproşez multe, mă gândesc la implicare, vreau să iasă tot răul din mine. Nu-s un om perfect, dar nu mi-am bătut joc de nimeni vreodată.
Cât de inocentă vă e minciuna?
În afară de Iisus orice om minte. Am făcut prea mult bine ca să fiu liniştit, dar am destule mustrări intime. După Judecata de Apoi, când nu voi lua nimic cu mine, sper să ajung la destinaţia numită Rai.
V-a spus cineva în faţă că sunteţi prost? Dar genial?
Mai mult genial decât prost. Nu-s perfect şi, da, am avut momente când eu însumi mi-am spus că-s prost. Nu-i o ruşine decât când persişti în prostie.
Cel mai important proiect de viitor?
Sănătatea. Trebuie să o păstrez. Vine vremea când viaţa mea trebuie să aparţină familiei.
De ce credeţi că vă sapă duşmanii?
Pentru că sunt tânăr, am 1.90 m, am bani şi câte puţin din toate celelalte.
De ce nu aveţi burtă?
Fac sport şi iubesc. În adolescenţă eram un schilod care trăgea de fiare, acum sunt un tip bine care trage de greutăţi.
Îl lasă pe Prunea în locul său după ce duce Dinamo în Ligă
Cine sunteţi, de fapt?
Un om cu mentalitate de învingător. M-am pricopsit cu ea după multe coborâşuri, care m-au făcut să citesc enorm despre Napoleon. El este modelul meu, pentru că a dat mereu senzaţia că e de neînfrânt, chiar dacă a fost exilat sau bătut pe câmpul de luptă.
Nu v-a copleşit senzaţia de zădărnicie?
Deloc. Viaţa mi-a oferit totul, mai am un singur dor: să joace Dinamo în Liga Campionilor. După aceea mă retrag, iar în locul meu îl voi propune pe Florin Prunea.
Ce amintiri din copilărie aveţi?
Am avut de toate, pentru că ai mei au luptat pentru mine. Să ştiţi că prietenii mi-au rămas cei de dinainte de Revoluţie, iar mulţi au condiţie materială modestă. La 18 ani am primit cadou o maşină.
Cu şcoala cum staţi?
Am făcut 13 clase şi mi-am dat BAC-ul mai târziu, pentru că am preferat să mă angajez gestionar la butelii. Era tentant, rămâneam cu câte 50.000 lei pe zi pe vremea comuniştilor. Nu mi-a fost ruşine cu munca de jos, n-am dat în cap pentru bani. Apoi m-am ambiţionat şi am terminat Managementul Turistic la Bioterra.
Aţi vândut afacerea cu butelii pentru 55 de milioane de euro. În ce aţi investit?
Hoteluri, saloane de frumuseţe, imobiliare, GPL şi propan. Nu vă ofer însă sume.
Aţi rămas cu tabieturi de pe vremea când vindeaţi butelii?
Citesc ziarele dimineaţa la cafea şi stau cu o mască pe faţă.
Câţi fini aveţi?
Nu ştiu exact; peste o duzină şi toţi mă respectă.
De ce nu plecaţi din ţară?
Iau în calcul şi această variantă, cu aceeaşi condiţie: Dinamo să joace în Ligă. Vreau ca lumea să-şi aducă aminte de mine cu plăcere.
Care vă e adevărul suprem?
Nu renunţ niciodată.
Cât de des vă vedeţi părinţii şi rudele apropiate?
Spre nesimţirea mea, cam la 2-3 luni. Mai am două surori şi un frate care a murit. Cu ele mă văd mai rar. Pe toţi însă îi ajut cât de mult pot.
Sunteţi bărbatul unei singure femei?
Sunt soţul celei mai înţelegătoare neveste.
Din care specie de masculi faceţi parte?
Se ştie că-s două categorii pe lume: cei care recunosc şi cei care nu. Eu mă încadrez la prima. Prietenul Vasile Turcu, de pildă, poate fi inclus în a doua.
Roiesc femeile în jurul dumneavoastră. Cum rezistaţi?
La unele fac faţă cu brio, la altele nu. Concurenţa naşte progresul.
Aţi mai călătorit cu metroul?
Acum o lună, de la Republica la Ştefan cel Mare. Se uita lumea la mine ca la urs...
13 ani au trecut de când Cristi Borcea a intrat în conducerea clubului din „Ştefan cel Mare" în 1997.
4 titluri de campion al României şi-a trecut Borcea în palmares de când a venit la Dinamo.
5 cupe ale României, plus o supercupă a câştigat Dinamo cu Borcea în conducerea clubului.
Prunea şi Borcea, foşti colegi de echipă la juniori Foto: D Chioţea
Se încarcă comentariile...
