Cosmin Olăroiu: „M-aş întoarce în România dacă ar fi un proiect serios“

La 41 de ani, Cosmin Olăroiu este deja un antrenor veteran. A condus cinci echipe în ultimii 11 ani în care n-a avut nicio zi de pauză! Acum, pentru prima dată după mult timp, are o perioadă mai liniştită, aşteptând încheierea socotelilor cu Al-Sadd Doha, formaţie cu care a câştigat Cupa Stelelor Qatarului în decembrie. Şi-a menţinut astfel media de un trofeu cucerit pe sezon în ultimii patru ani, de când antrenează în zona

„Adevărul": În primul rând, hai să lămurim un lucru. Veniţi la Steaua, cum s-a tot vehiculat în ultima perioadă?

Cosmin Olăroiu: Nu mă interesează acest subiect. Au fost nişte lucruri pe care le-au inventat unii şi nu vreau să vorbesc despre ele. Din păcate, presa din România caută numai şi numai scandalul şi senzaţionalul. Dacă eu am spus că vreau să mă întorc acasă şi în ziar s-a scris că Olăroiu a recunoscut că vrea să se întoarcă la Steaua...

S-a spus că Gigi Becali v-a propus o afacere cu eolienele ca să vă convingă să reveniţi în Ghencea...

Mă crezi că nici nu ştiu ce sunt alea? Dar, ca să vezi ce naşte o minciună, îţi povestesc ceva. După ce s-a scris că sunt interesat de eoliene, a doua zi, m-a sunat cineva din România şi mi-a zis: "Domne', am şi eu o afacere cu eolienele. Hai să o dezvoltăm împreună". Repet, eu nici nu ştiu ce sunt eolienele.

În ultimii patru ani, de fiecare dată când au fost probleme în Ghencea, s-a spus că se întoarce Olăroiu. De câte ori a existat, totuşi, şi ceva adevăr în aceste speculaţii?

Niciodată nu s-a pus problema revenirii mele în mod evident, ci doar teoretic.

Ultimele performanţe ale Stelei, câştigarea titlului şi calificarea în primăvara europeană se leagă de numele dumneavoastră. Vă bucură acest lucru?

Normal că mă bucură, dar faptul că acele rezultate au rămas ultimele mari performanţe ale Stelei, asta nu mă mai bucură. La o echipă ca Steaua, mereu trebuie să existe realizări. În Ghencea s-a făcut o schimbare de generaţie. Dintre jucătorii care au lucrat cu mine a rămas doar Bănel Nicoliţă şi poate pe undeva a fost firesc să există probleme. Totuşi, cred că se vor rezolva şi vor merge mai departe.

Dică s-a întors în Ghencea, acolo unde a trăit cea mai bună perioadă din cariera lui cu dumneavoastră antrenor. Care a fost cheia acestei colaborări reuşite?

Dică, pe vremea mea, era un punct-cheie în jocul Stelei. Jocul nostru era construit pentru el. Dică are capacitatea de a apărea la finalizare şi de a înscrie şi noi ne foloseam foarte mult de chestia asta. După ce a plecat din Ghencea, nu ştiu în ce context a jucat el şi ce încredere i s-a dat. Atunci când eşti rotiţa principală într-un angrenaj şi mergi în altă parte şi vezi că nu mai eşti la fel de important, asta poate să te afecteze.

Unde dă Dică cel mai bun randament?

În spatele vârfurilor. El nu este un vârf fiindcă n-are calităţile necesare, este un al doilea vârf, cel care joacă în spatele atacantului. Iar calitatea lui cea mai mare este că are un simţ deosebit al spaţiului şi al golului! Ştie să apară în momentele decisive în locurile potrivite. Asta e o specie rară de jucători. Cu greu găseşti fotbalişti care să aibă aceste calităţi fiindcă lucrul ăsta nu-l poţi antrena.

Ascensiunea Oţelului cum vi se pare?

Multe echipe cotate cu şansa a doua au început să pună probleme fiindcă nu joacă sub presiune, au stabilitate mai mare la nivel de conducere, la nivel de echipă. La Oţelul s-a muncit bine. Au un antrenor valoros şi un conducător priceput, o echipă în adevăratul sens al cuvântului! De cele mai multe ori, în fotbalul de azi, e important să ai echipă, nu fotbalişti foarte buni individual. Oţelul a reuşit să creeze această simbioză între conducerea tehnică, cea administrativă şi echipă.

Le va fi mai greu gălăţenilor în retur?

Cu siguranţă! În primul rând, echipele adverse îşi vor lua măsuri în meciurile cu ei. Asta nu înseamnă însă că Oţelul nu poate continua în retur ceea ce a făcut până acum.

Dorinel Munteanu cum vi se pare ca antrenor?

N-am lucrat cu el, n-am văzut care sunt metodele sale, dar rezultatele îl recomandă ca fiind un tehnician de valoare.

În România, mulţi susţin că un antrenor sau jucător care ajunge în zona Golfului Persic îşi îngroapă cariera. De ce există acest curent de opinie la noi?

Asta spun, de obicei, oamenii care au oferte virtuale din zona asta, doar în mintea lor şi apoi se laudă că le refuză. Dacă ar avea oferte cu adevărat, 99,9 la sută din ei vor veni aici imediat!

Şi, totuşi, de ce mulţi români privesc spre Qatar şi alte ţări din zonă cu superioritate?

Noi nu excelăm în nimic, nici în fotbal, nici în celelalte domenii. La noi, totul e o mare minciună, începând cu clasa politică şi terminând cu fotbalul şi tot ce se întâmplă în ţară. Trăim într-o minciună şi ne complacem într-o minciună. Sunt unii care n-au paşaport,
n-au trecut nici graniţa şi îşi dau cu părerea despre lumea arabă, despre ce se întâmplă aici, fără să ştie despre ce e vorba. Nu există termen de comparaţie între ce e la noi şi ce e aici nici măcar zece la sută! Ce condiţii au ăştia pe aici şi ce avem noi, care abia terminăm un stadion.

„Mutu va regreta ce a făcut în carieră abia după retragere"

Cosmin Olăroiu s-a referit şi la scandalurile care se ţin scai de românul de la Fiorentina. „Mutu se lipeşte de necazuri fiindcă aşa e el! El se alimentează din asta, trăieşte din asta. Eu nu vreau să-l judec pe Adi fiindcă e uşor să faci asta privind lucrurile de afară. Totuşi, cu siguranţă, în momentul în care se va retrage, Mutu îşi va face o analiză şi îşi va da seama că putea realiza mult mai mult! Eu sunt convins că el putea obţine mai mult din fotbal, însă chiar şi aşa, având în vedere problemele pe care le-a avut, a atins un nivel destul de bun", ne-a spus Oli.

„Fiecare club din Liga I trebuie să folosească maximum trei străini"

Deşi a plecat la Galata, Culio (stânga) nu l-a impresionat pe Oli Foto: Marian Vilău

Având în vedere contractele pe care le-aţi avut la Al-Hilal şi la Al-Sadd, o echipă din România mai are cum să vă atragă financiar?

Nu. Totuşi, excluzând partea financiară, care contează şi ea, să ştiţi că, la condiţii de lucru relativ egale, voi alege mereu un proiect mai bun.

Ce v-ar convinge să antrenaţi din nou în Liga I?

După ce am spus, un proiect interesant.

Ce ar implica asta?

Să fie ceva pe termen lung în care să se urmărească formarea unei echipe. Să aibă nişte obiective pentru îndeplinirea cărora să se stabilească parcurgerea unor etape. Dar, acum, cu criza asta, e greu să se realizeze aşa ceva.

De ce în România noţiunea de "planuri pe termen lung" nu prea există?

La noi trăim cu grija zilei de mâine, trăim foarte mult în prezent şi în trecut şi de aceea nu există o strategie pe termen lung. Eu am stat doi ani la Al-Hilal şi aproape doi ani la Al-Sadd şi am avut, în permanenţă, credit din partea conducătorilor pentru că arabii ştiu să aprecieze munca. Ei îşi dau seama că, atunci când echipa munceşte bine, vor apărea şi rezultatele. E doar o chestiune de timp.

Dintre fotbaliştii străini din Liga I vă place vreunul?

Niciunul!

Totuşi, Culio de la CFR s-a transferat recent la Galatasaray...

La cât l-am văzut eu, nu m-a impresionat cu nimic. Din păcate, străinii care sunt în Liga I nu ridică deloc valoarea competiţiei. Iar, aici, e o problemă. Fotbalul românesc se află acum într-un mare impas. Trebuie să dea credit jucătorilor români. Pentru asta, cluburile de la noi trebuie să ajungă la un acord pentru a limita, pentru a micşora numărul fotbaliştilor străini în fiecare echipă. În momentul de faţă avem prea mulţi străini, care, pe lângă faptul că nu ridică valoarea campionatului, blochează şi ascensiunea jucătorilor români. De exemplu, naţionala de tineret are în componenţă câţiva fotbalişti buni, dar nu ştiu câţi dintre ei joacă efectiv în prima ligă la cluburile lor. Copiii ăştia trebuie să joace, dar, de multe ori, n-au loc de X sau de Y venit de afară. Problema este că străinii au ajuns mai ieftini decât românii, pe când, în mod normal, trebuie să fie invers.

De asta sunt şi căutaţi jucătorii străini...

Da, dar, dacă ar fi existat o strategie, ar fi trebuit să se discute la nivel de federaţie limitarea numărului de străini. De exemplu, aici, în Qatar, nu ai voie să aduci portari de afară fiindcă au probleme cu acest post. Eu sunt de acord să fie trei, patru străini la un club, dar nu poţi să ai zece! Probabil că regulile Uniunii Europene nu ne permit să dăm o lege care să blocheze aducerea străinilor. Dacă ar exista însă un acord tacit între cluburi, am putea limita numărul fotbaliştilor aduşi de afară la maximum trei în fiecare echipă. Şi, atunci, în loc să dai bani pe zece jucători slabi, cheltuieşti aceeaşi sumă şi aduci trei fotbalişti buni, care să crească valoarea. În plus, le dai credit şi jucătorilor autohtoni.

Anul acesta e ultimul în care vom avea o echipă calificată direct în grupele Ligii. S-au irosit prea repede punctele făcute de dumneavoastră şi Răzvan Lucescu, cu Steaua, respectiv Rapid în 2006?

Prea repede nu cred că s-au irosit, dacă au trecut patru ani de atunci şi tot mai sunt (râde). Problema noastră e că n-am mai făcut puncte. De ce? N-am mai avut conjuncturi favorabile. În plus, creşterea numărului de echipe pe care le-am avut în competiţiile europene a fost o sabie cu două tăişuri, în sensul că puţinele puncte adunate de noi s-au împărţit la şase sau şapte echipe. Ăsta e acum.  S-au irosit punctele, acum trebuie să vedem cum putem să le adunăm iarăşi pentru a ajunge din nou în situaţia ultimelor sezoane şi a avea un club calificat direct în grupele Ligii şi alte patru, cinci în Liga Europa.

„La saudiţi sunt mai popular decât în România"

Olăroiu, idolul saudiţilor

În Doha sunteţi asaltat de fanii saudiţi. Unde sunteţi mai popular: în România sau în Arabia Saudită?

În Arabia Saudită, deşi lumea mă apreciază şi în România. Totuşi, cred că acolo sunt mai iubit. Dar trebuie să avem şi altceva în vedere. În Arabia Saudită, principala preocupare a omului este fotbalul. Dar, cum am spus, manifestări de simpatie am avut şi când am fost la Steaua şi la Timişoara. În general, dacă îţi faci treaba, lumea ştie să aprecieze asta.

Totuşi, la Steaua, în ciuda faptului că aţi câştigat trofee şi aţi avut calificări istorice, vi s-a pus eticheta unui antrenor defensiv...

În România, stadionul a devenit un loc de refulare, unde te exprimi aşa cum poate nu o poţi face acasă sau la locul de muncă. Apoi, mai e o chestie. Impactul care îl are media asupra omului e foarte mare. În momentul în care îi induci publicului ceva, o idee, el va reacţiona. De multe ori, oamenii cad în plasa asta mediatică. De exemplu, despre mine s-a scris, cât timp am fost în Ghencea, că aş fi un antrenor defensiv. După ce am plecat, s-a publicat o statistică pe care o am salvată în calculator din care a reieşit că Steaua a înscris cele mai multe goluri în perioada în care am fost eu antrenor. Cum vine asta? Toate echipele pe care le-am antrenat, fie că vorbim de Steaua, Al-Hilal sau Al-Sadd, dacă te uiţi în statistici, vezi că, în sezoanele în care am stat eu pe bancă, au înscris cele mai multe goluri în campionatele respective.

Va mai avea România o echipă în semifinalele unei competiţii europene?

E greu să dai verdicte. Eu sper din tot sufletul să avem fiindcă pe CV-ul nostru o să scrie mereu România. Noi toţi, jucătorii, antrenorii, suntem asimilaţi cu situaţia generală din fotbalul românesc. Cu cât ea este mai bună, cu atât mai bine o să ne fie şi nouă. De exemplu, eu am avut nişte rezultate şi datorită lor am reuşit să plec afară, Dan Petrescu, la fel. N-am ajuns la cluburi mari, de primul nivel din Europa, şi cred că este foarte greu ca un antrenor român să ajungă acolo.

De ce?

Păi, câţi antrenori avem în campionatele tari?

Bölöni la Lens, Mircea Lucescu la Şahtior...

Bölöni, din ce am înţeles, pe CV-ul lui scrie francez. Eu vorbesc de antrenori români. Cu excepţia lui Mircea Lucescu, care a antrenat în Europa de Vest, iar apoi a venit în Est şi a avut rezultate şi cu Galata, şi cu Şahtior, în rest, nu prea a ajuns nimeni în campionatele tari din Europa. 

De ce?

Păi, uită-te ce se întâmplă în Franţa şi în Italia şi ce imagine avem noi, românii, acolo. Din cauza asta, ei vor accepta foarte greu să fie conduşi de români, fie şi la fotbal. Cum crezi că Berlusconi va da echipa pe mâna unui român după ce italienii ne fac ţigani. Eu n-am renunţat la gândul de a antrena la un campionat important din Europa, însă sunt conştient că îmi va fi foarte greu.

“Dacă aş avea posibilitatea, l-aş lua pe Mutu la o echipă cu mine, fără cea mai mică problemă. “

"Toţi jucătorii pe care i-am văzut la tineret sunt de viitor. Depinde doar de ei să facă pasul următor. Mi-au plăcut mai ales Torje, cu care am lucrat la Timişoara, Râpă de la Oţelul şi cei doi fundaşi, Gardoş şi Găman.“

"Nu există echipe defensive sau ofensive. Trebuie să adaptezi sistemul la lotul pe care îl ai pentru a obţine maximum din acel grup de jucători."

“La Steaua e foarte simplu ca să rezişti. Trebuie să munceşti şi să ai rezultate."