Chivu, lacrimi la statuia tatălui

Căpitanul naţionalei României a fost ieri la Reşiţa la dezvelirea unui bust în memoria părintelui său, decedat acum 12 ani. Zile agitate pentru Cristi Chivu. După ce a câştigat Liga Campionilor, fundaşul lui Inter a dat o fugă până la Reşiţa, unde a fost dezvelită o statuie de marmură în memoria tatălui său.

La prima vizită făcută în oraşul natal după mulţi ani, proaspătul câştigător al Ligii Campionilor a fost emoţionat de modul în care a fost primit de fanii locali. Galeria clubului din Reşiţa l-a aplaudat îndelung pe fundaşul Interului, iar liderul fanilor i-a înmânat şi un tricou în culorile echipei. Jucătorul de 29 de ani a rememorat primii săi paşi în fotbal.

„Prin clasa a şasea, tata a anunţat-o pe mama că o să ajung un mare fotbalist, dar nu voia să fiu considerat băiatul lui Mircea Chivu. Pe-atunci îl acuzam şi-l judecam greşit pentru că mă trata cu indiferenţă, se purta cu mine mai rece decât cu ceilalţi jucători de la echipă", a dezvăluit Cristi Chivu.

Totuşi, liderul „tricolorilor" a admis că acest tratament i-a prins bine ulterior în carieră. „Răceala lui de-atunci m-a îndârjit şi m-a făcut să muncesc mai mult decât dacă aş fi fost cocoloşit pentru a-i arăta că sunt bun. Dacă tata nu mă trimitea cu tramvaiul acasă, în timp ce el pleca cu maşina, cred că aş fi rămas un veşnic băiat cu potenţial. Îmi pare rău că n-a apucat să mă vadă mai departe de Reşiţa, aveam doar 17 ani când a murit", a încheiat fundaşul naţionalei, care s-a alăturat aseară lotului lui Răzvan Lucescu, în cantonamentul de la Mogoşoaia.

A dat gol din penalty chiar a doua zi după decesul părintelui

Mircea Chivu, fost fotbalist la Reşiţa, a murit la numai 44 de ani, din cauza unei boli necruţătoare. Când tatăl său s-a stins, Cristi se afla în cantonament cu echipa, a doua zi urmând să joace contra Ceahlăului. El a a ţinut să fie pe teren şi a înscris din penalty, consfinţind victoria formaţiei sale cu 5-1. Imediat după gol, a ridicat braţele către cer şi a început să plângă.