Andrei Prepeliţă, mijlocaş Steaua: „Vreau în Occident“

Mijlocaşul venit în această vară de la Universitatea Craiova speră ca evoluţiile sale să-l propulseze la un club puternic din străinătate. Prepeliţă a jucat timp de 66 de minute cu Schalke. „A contat foarte mult revenirea lui Prepeliţă, un  talent capabil să facă ambele faze“, a apreciat la final Mihai Stoica. 

„Adevărul": Cum a fost întâlnirea cu Raul şi Huntelaar?

Andrei Prepeliţă: Sunt doi jucători legendari, e o onoare să joci împotriva lor, dar pe teren nu m-am mai gândit la asta. Am fost concentrat doar să scoatem un rezultat bun, nu am jucat pentru a face schimb de tricouri la final.

Se putea obţine mai mult?

Ar fi fost bună o victorie cu Schalke, însă şi un rezultat de egalitate ne mulţumeşte, având în vedere că am evoluat contra semifinalistei Ligii Campionilor.

Tu eşti doar la al doilea meci în cupele europene...

Este primul sezon din cariera mea în care evoluez în Europa, aşa că-mi doresc în mod special să facem o figură frumoasă. Pentru astfel de meciuri internaţionale ne apucăm practic de această meserie...

Dacă ar fi să alegi, ai prefera să joci o finală de Liga Europa sau să câştigi titlul în Liga I?

Nu vreau să aleg. Amândouă sunt foarte importante. Vreau un trofeu încă din primul an, pentru că până acum nu am avut ocazia să câştig ceva. Oricum, dintre echipele româneşti, eu cred că Steaua are cele mai mari şanse de a juca o finală continentală.

Ai reuşit să te acomodezi la Steaua?

Da, pot spune că m-am acomodat destul de bine. Pe majoritatea băieţilor îi ştiam fie de la loturile naţionale, fie pentru că am fost coechipieri într-o anumită perioadă. Cu fraţii Costea, Iliev şi Stanca am jucat la Craiova, iar cu „Dodel" (n.r: Tănase) am fost coleg la FC Argeş.

Ţi-a fost greu să te antrenezi toată vara de unul singur?

Bineînţeles. Nu mi-a fost uşor nici în primele două săptămâni pe care le-am petrecut la Steaua. Eram în urmă cu pregătirea fizică, motiv pentru care nici n-am intrat imediat la joc.

Îţi pare rău că ai făcut atât de târziu pasul către un club din Bucureşti?

Nu cred că e târziu, în decembrie abia împlinesc 26 de ani. Oricum, nu regret nimic. FC Argeş este echipa mea de suflet, iar Universitatea Craiova e un club pe care l-am admirat enorm. Aşa se şi explică  motivul pentru care am preferat să joc acolo, deşi am avut destule oferte din Bucureşti.

Ai adunat până acum 233 de meciuri în Liga I. Dacă o ţii tot aşa, poţi bate multe recorduri...

N-aş prea vrea asta. Ca orice fotbalist, îmi doresc şi eu să prind la un moment dat un contract în străinătate, de preferat în Occident. Nu vreau să vorbesc despre un campionat anume, pentru că nu întotdeauna ajungi exact acolo unde-ţi doreşti.

"Abia aştept să joc şi eu pe «Arena Naţională». E un stadion nou, frumos, cred că orice fotbalist şi-ar dori să evolueze acolo."
Andrei Prepeliţă
mijlocaş Steaua