Alin Buzărin editorialist „adevărul“: „Liga I m-a albit şi m-a îmbătrânit cât în zece ani!“

Fostul director al Victoriei Brăneşti ne-a povestit ce a însemnat pentru un ziarist experienţa din Liga lui Mitică. Alin Buzărin va semna în fiecare săptămână, în ziarul „Adevărul“, câte un editorial devenit deja marcă înregistrată. 

„Adevărul": Care au fost primii dumneavoastră paşi în presă?

Alin Buzărin: În 1990, am ajuns la Radio Craiova, dar am renunţat pentru un an. Eram încă student. În presa scrisă am intrat în 1991, la un săptămânal „Fotbal Plus", iar în 1992, am ajuns în actuala echipă a „Gazetei Sporturilor", pe vremea aceea la Sportul Românesc. A urmat „Prosport", din 1997 până în 2003, când ne-am mutat cu tot cu şoferi, secretară, câini şi femei de servici la „Gazetă".

Cum aţi ajuns la Victoria Brăneşti?

În ianuarie 2010, Ilie Stan, care îmi e prieten de 20 de ani, mi-a propus să vin alături de el, să-l ajut. N-a fost uşor, pentru că lăsam o muncă unde îmi făcusem un nume pentru ceva nou.

Cum se vede lumea fotbalului din interior?

Ca ziarist, înţelegi altfel fenomenul după ce petreci un an în conducerea unui club. Cel mai dificil e când ştii că jucătorii nu şi-au primit banii de trei-patru luni şi trebuie să-i motivezi. Eu am încercat să fiu un conducător mai aproape de echipă decât de patronat. Şi de-aici au apărut primele divergenţe cu finanţatorii. Unele dispute le-am câştigat, altele le-am pierdut. Spre exemplu, sunt mândru că am reuşit să-i conving să-l dea pe Nicoară, la CFR Cluj.

Ce nu v-a plăcut la oamenii din Liga I?

Arta de a nu răspunde la telefon. Dacă nu au interes, toţi te tratează la modul „mai dă-l în mă-sa!". Eu nu pot să fiu aşa, nu pot să mă port ca ei şi nu îmi place să mint omul în faţă. Dacă promit ceva, mă ţin de cuvânt.

Nu există şi părţi bune?

Fotbalul românesc n-are plusuri, ci elemente de culoare locală. Defectele naţiei se regăsesc şi în sport. Suntem comozi, lăudăroşi, deci la fel e şi cu lumea din fotbal. Totuşi, unde se munceşte ca lumea, cu un plan bun, vin şi rezultatele. Oţelul Galaţi şi Unirea Urziceni stau mărturie.

Vi s-a propus să faceţi vreun blat?

Nu, simpla mea prezenţă acolo, ca fost ziarist, a alungat orice probabilă tentativă. În schimb, când pierdeam cu unul dintre granzi, eram sunat de ceilalţi şi acuzat că am trădat. Dar aşa s-a întâmplat cu toate.

De ce a retrogradat Victoria?

Din cauza proastei direcţionări a fondurilor. Brăneştiul, dacă-şi plătea datoriile de 400.000 la stat, era şi acum în Liga I, în locul Sportului Studenţesc. Şi ar fi primit 900.000 de euro din drepturile TV.

Şi asta v-a determinat să ieşiţi din fotbal?

Păi, la Brăneşti nu se mai putea merge înainte din punct de vedere financiar. Au mai fost alte oferte, însă nu mi s-ar fi acordat libertate totală, iar eu nu merg la un club ca să fiu mâna cu care patronul se scarpină în fund. Nu sunt un executant. La Victoria, eu am condus clubul de unul singur. 

Cum priviţi această experienţă acum, după ce s-a terminat?

Of, una care m-a stors. Am făcut 40.000 de kilometri cu maşina mea. De exemplu, plecam la Cluj, trăiam tensiunea unui meci, iar apoi făceam cale întoarsă la Bucureşti, noaptea, pentru că la 8 dimineaţa trebuia să fiu la Ligă. N-aveam timp de nimic ziua, iar noaptea, ajungeam la 12-1 şi mai băgam ştiri pe site, preţul biletelor, programul echipei. Ce era nevoie să se ştie. Am albit şi am îmbătrânit cât în 10 ani, dar, în definitiv, a fost interesant.

Cine e Alin Buzărin?

- S-a născut în 1965, la Craiova
- A lucrat la ziarele: „Fotbal plus", „Sportul Românesc", „ProSport", „Gazeta Sporturilor"
- A comentat fotbal la Pro TV şi TVR
- Este coautor al volumului „Larousse. Enciclopedia fotbalului" (2002)
- În 2007, a fost distins cu premiul secţiunii „Editorial presa scrisă", în cadrul Galei Premiilor Clubului Român de Presă.
- Între ianuarie 2010 şi aprilie 2011, a ocupat funcţia de director sportiv al clubului Victoria Brăneşti