"Când eram puşti, am ţinut cu Dinamo"

Tudorel Stoica, marele absent al finalei de la Sevilla din 7 mai 1986, susţine că a fost un fan al "câinilor"

52 de ani, iar istoria sa se confundă, practic, cu Steaua, clubul la care a evoluat - un adevărat record - 14 sezoane.
Este fotbalistul care a bifat cele mai multe meciuri în primul eşalon pentru roş-albaştri - 368! A marcat 34 de goluri, iar cea mai mare dezamăgire a carierei e că nu a jucat la Sevilla, pe 7 mai 1986, în finala câştigată la penalty-uri contra Barcelonei, din cauza cumului de cartonaşe galbene. A ieşit din circuitul fotbalistic, dar vrea să reintre cât mai repede.
"Am ajuns în Ghencea în 1975. Cochetam cu loturile de juniori, iar Ion Voinescu a pus ochii pe mine şi m-a luat. ţin minte că a venit la Galaţi să mă aducă personal la roş-albaştri. Era o mare realizare să ajungi atunci la Steaua. Nu regret acel pas", face apel la memorie Tudorel, care recunoaşte că în copilărie era un fan al rivalei din Ghencea, Dinamo. "ştiu că jucam fotbal pe maidan, iar eu eram în echipa roş-albilor. Evoluam în meciuri Dinamo - Steaua, în care noi luam numele fotbaliştilor de atunci. Făcusem o adevărată iubire pentru Dinamo, dar după aceea am jucat la Steaua. Acum sunt stelist sută la sută, nu se pune problema. Am dat mult clubului, dar am primit şi multe recompense", povesteşte fostul număr 5 din Ghencea.
Povesteşte aşa-zisul incident cu Lucescu
S-a discutat mult despre un conflict între Tudorel Stoica şi Mircea Lucescu, antrenorul echipei naţionale. Se spunea că Il Luce nu-i agrea pe jucătorii din Ghencea, iar pe Stoica, chiar nu-l avea la inimă. "Nu-i adevărat. Altul este episodul. Era o perioadă în care erau multe meciuri în campionat şi în cupele europene. Eram foarte obosit, zile de cantonamente istovitoare, iar nea Mircea m-a sunat şi mi-a zis că o să mă convoace la lot. I-am explicat că am jucat numai 90 de minute, în ritm miercuri-duminică-miercuri, şi că mă simt sfârşit. Am convenit amândoi să nu mă cheme. Mi-a zis "E ok. Te înţeleg". Apoi, peste câteva zile, am primit o telegramă de convocare. Nu mai înţelegeam nimic. Una vorbisem, alta se întâmplase. Nu m-am dus la lot. Asta a fost tot, şi de aici s-au născut tot felul de legende", se destăinuie fostul căpitan din Ghencea, care a jucat de 15 ori în echipamentul tricolor între 1979 şi 1987.
Cum a luat galbenul cu Anderlecht
Cea mai mare dezamăgire a carierei este faptul că nu a jucat finala de la Sevilla, câştigată de bucureşteni la penalty-uri contra Barcelonei.
"În semifinala retur cu Anderlecht cred că a fost cel mai bun meci al unei echipe din România în competiţiile europene. A fost totul excelent. Mai aveam un
galben
, iar la o alunecare la mijlocul terenului, când scorul era 2-0, am primit un avertisment din partea arbitrului german Volker Roth. Am simţit că s-a prăbuşit cerul pe mine. O senzaţie ciudată pe care n-am trăit-o decât atunci. Nu-mi venea să cred. Nu m-am mai întâlnit cu neamţul de atunci şi nici nu vreau să-l mai văd. E un coşmar", continuă Tudorel, la fel de calm.

E prieten cu Valentin Ceauşescu şi azi
Despre planurile de viitor vorbeşte cu reţinere. "Acum nu fac nimic, nici fotbal, nici afaceri. Dar vreau ca din această iarnă să revin ca antrenor. Acolo mă văd eu cel mai bine. Filosofia mea e simplă: ai rezultate, eşti bun, dacă nu, îi laşi locul altuia", spune simplu Stoica. Recunoaşte că Valentin Ceauşescu l-a ajutat mult, dar nu numai pe el. "Ne-a sfătuit, ne-a învăţat multe. Datorită lui am plecat să joc în Franţa, la Racing Club Lens, împreună cu Piţurcă în toamna lui 1989. Valentin a promis celor care şi-au făcut datoria pentru Steaua că ne ajută să jucăm în străinătate, să câştigăm mai mulţi bani. În acel an jucasem finala Cupei Campionilor cu Steaua, 0-4 cu AC Milan, dar în liga a doua franceză luam de 10 ori mai mulţi bani decât în Ghencea. Am plecat pentru partea financiară, şi nu-mi pare rău. Dar n-aş fi rezistat, dacă nu era şi Piţi cu familia. Nu-mi place departe de ţară. şi acum dacă plec, nu ştiu cum să mă întorc mai repede", susţine Stoica, al cărui fiu joacă acum în prima ligă belgiană, la Gent.