Meciul arătatului cu degetul. Mijlociu

Radu Drăguţ

E deja mâine, aşa cum a fost mereu în ultimii ani în fotbalul nostru. N-am bătut Bosnia, aşa cum n-am bătut pe nimeni. Răzvan e arătat cu degetul de Federaţie şi dat jos din avionul de Brazilia.

Şi din al naţionalei. Naşu', pierdut în atâtea jocuri duble, triple, de nici el nu mai ştie de ce l-a păstrat atâta vreme pe Răzvan, e arătat cu degetul de peste tot. Nişte degete răzleţe îl întreabă şi pe Chivu, căpitanul în retragere: „Când ai fost, de ce-ai plecat, de ce-ai mai fi rămas?".  Are şi Mutu nişte degete rezervate, dar rânjeşte la ele. Încercăm să ghicim în dinţii lui mari şi albi dacă trage după un contract mare pe afară, ca să ştim dacă are motiv să tragă şi la naţională.

Degetul pierdut al calificării îl vedem doar noi. S-a terminat meciul. Am bătut Bosnia. Giuleştiul îşi deschide cald îmbrăţişarea. Răzvan, cu degetul fluturând pe sus, o ia pe linia de tramvai, întorcându‑ne spatele. Mândru. Şi mulţumit. Atunci a fost Copos, acum suntem noi, rămaşi, ca mereu în ultimii ani, singuri
să încasăm degetul.