Angelo Niculescu: „Avem fotbalişti care confundă centrarea cu degajarea“

Angelo Niculescu a condus România la Mondialul din 1970, din Mexic

Cu Angelo Niculescu pe bancă, România reuşea să câştige pentru ultima oară în faţa „cocoşilor galici”. Se întâmpla la 8 aprilie 1972, pe „23 August“, într‑o partidă amicală pe care tricolorii au câştigat-o prin golurile lui Iordănescu şi Dinu.

Astăzi, la 89 de ani, pe care i-a împlinit la 1 octombrie, venerabilul antrenor consideră că va fi foarte greu ca elevii lui Răzvan Lucescu să repete isprava.

„Adevărul": Sunteţi ultimul selecţioner care a învins Franţa...

Angelo Niculescu: Nici nu m-am gândit la acest aspect. A trecut ceva vreme din 1972, dar îmi aduc aminte de acel joc. Ne-am luat atunci revanşa pentru o înfrângere pe care ne-o administraseră francezii la Paris, în 1970, înainte de Campionatul Mondial din Mexic.

Ce credeţi că se va întâmpla la Paris?

E greu de spus. Trebuie să avem încredere în echipa noastră naţională, dar pe de altă parte baza de selecţie e la pământ, iar procesul de instruire al jucătorilor este unul defectuos. Rezultatele din partidele internaţionale ale echipelor de club sunt şi ele mai mult decât modeste, nu suntem pregătiţi pentru aceste meciuri din niciun punct de vedere. Măiestria antrenorilor lipseşte şi ea cu desăvârşire. Am văzut fotbalişti care confundă centrarea cu degajarea, sunt meciuri în care pur şi simplu nu şutăm la poartă. Nu ajutăm deloc echipa naţională în acest fel. Constat cu regret că multe echipe cu care ne distram acum 20 de ani, gen Israel, Coreea de Sud sau cele din Africa, ne-au luat-o mult înainte!

Dacă aţi fi pe banca României, cum i-aţi motiva pe jucători?

N-aş vrea deloc să fiu în pielea selecţionerului Răzvan Lucescu. Mentalitatea jucătorilor români este una total nepotrivită pentru mileniul în care suntem. Plecăm mereu de la ideea că adversarii sunt mai buni. De ce să nu ne pregătim temeinic? De ce să ne fie teamă de francezi? Oare nu avem tot două mâini, două picioare?! Fotbalul se joacă după aceleaşi reguli şi la noi, şi la ei.

Sunt destui oameni de fotbal care-l vor plecat pe Răzvan Lucescu...

Să plece toată lumea atunci, hai să ne autodesfiinţăm! Eu cred că tot acest circ mediatic al conducătorilor de club este condamnabil. Mă deranjează şi atitudinea unor antrenori, care preferă să vorbească vrute şi nevrute în loc să se concentreze asupra jucătorilor. Cât de util ar fi azi acel Colegiu Central al Antrenorilor, care dicta modul în care se desfăşura procesul de instruire al fotbaliştilor. Acum, fiecare antrenor face ce vrea pe la clubul lui, şi, după cum se vede treaba, puţini se pricep cu adevărat!

"Temporizarea ar fi utilă şi astăzi, la ce jucători avem! Nici în '70, pe calităţile noastre naturale, n-aveam cum să ne luăm la trântă cu brazilienii, englezii sau cehii, că ne făceau toţi praf!"

"Ce vină să aibă Răzvan Lucescu? Noi am luat atitudinea condamnabilă să dăm vina pe un singur om şi acela este, de obicei, selecţionerul. "
Angelo Niculescu
fost selecţioner

2-0

România: Răducanu - Sătmăreanu, N. Lupescu, Dinu, Deleanu (N. Ionescu 46) - Liţă Dumitru, R. Nunweiller, Dembrovschi, M. Lucescu - Iordănescu, M. Sandu (Domide 46).

Antrenor: Angelo Niculescu

Franţa: Carnus - Trésor, Bosquier, Novi, Rostagni - Henri Michel, Mézy (Quittet 46) - Blanchet, Lech, Floch (Molitor 70), Bereta (Larqué 70).

Antrenor: Georges Boulogne

Goluri: Iordănescu 16, Dinu 54

Stadion „23 August": 25.000

Data: 8 aprilie 1972

Arbitru: Josip Strmecki (Iugoslavia)