Roxana Iosef: "Nu mă sperie concurenţa de la naţională"

La 22 de ani, Roxana Denisa Iosef a disputat prima finală în Divizia A1 la volei - ea s-a mai calificat cu Rapid în ultimul act al campionatului, însă atunci nu a fost folosită. Echipa ei, Ştiinţa Bacău, a pierdut (1-3 la general) cu Tomis Constanţa, aşa că acum în vizor este Cupa României, al cărui turneu final va avea loc la sfârşitul săptămânii, la Chiajna.

"Adevărul": Cum ai ajuns să faci volei?

Roxana Denisa Iosef: Totul s-a întâmplat pe când aveam 11 ani. Eram în curtea şcolii, la ora de educaţie fizică, când un domn înalt s-a apropiat de profa’ de sport să o întrebe dacă poate să vorbească cu mine. Eu, fiind cea mai înaltă din clasă, probabil îndeplineam cerinţele pentru acest sport. A venit ulterior la mine şi m-a întrebat dacă mi-ar plăcea să mă înscriu la volei. I-am răspuns că ar fi mai indicat să vorbească cu părinţii mei… La inceput, nu au vrut. Părinţii ziceau că sunt deja destul de înaltă şi, dacă mă dădeau şi la sport, creşteam şi mai mult... Dar la insistenţele domnului antrenor Florin State, căruia îi mulţumesc pe această cale pentru tot ceea ce a făcut pentru mine, părinţii mei au acceptat. Aşa am ajuns să practic acest sport minunat de care sunt îndrăgostită, voleiul.  

Ai mai practicat şi alte sporturi înainte?

Am făcut karate. Un an, pe când aveam 7-8 ani, dacă îmi aduc bine aminte. Nu m-a atras extraordinar de mult şi m-am lăsat.

Colegii sau prietenii tăi te-au făcut să te îndrepţi spre sport? În familia ta există o tradiţie sportivă?

Cred că, mai bine zis, pentru că în familia mea a existat o tradiţie sportivă. Tata a facut handbal la Steaua. A fost portar. Mai mult el m-a îndrumat spre sport. Mi-a zis că pot avea foarte  mult de câştigat de pe urma lui şi că voi avea foarte multe satisfacţii mai târziu. Asa a şi fost. Pentru asta le mulţumesc foarte mult părinţilor că m-au sprijinit şi m-au încurajat să fac acest sport. Ei au fost prezenţi în sală la fiecare meci pe care l-am susţinut. Mi-a plăcut foarte mult şi l-am iubit din momentul în care m-am apucat de el şi consider că este unul dintre cele mai frumoase sporturi de echipă.

Ai jucat şi la Rapid Bucureşti, iar acum eşti la Ştiinţa Bacău. Ce înseamnă aceste cluburi pentru tine?

La Rapid AIBO Bucureşti am evoluat doi ani, după care am plecat la Ştiinţa Bacău. E o mare onoare pentru mine că am evoluat la aceste grupări de tradiţie ale voleiului românesc. Înseamnă că am fost şi sunt apreciată ca jucătoare.

"Mi-aş dori să ajung să joc în Italia"

Ce model de jucătoare ai avut sau încă mai ai, de la noi şi, eventual, din străinătate?

Nu pot spune că am ca model o jucătoare română pentru că eu vreau să am propriul meu stil de joc. Îmi place foarte mult olandeza Manon Flier, care joacă în acest moment la Scavolini Pesaro, acolo unde mi-aş dori să ajung şi eu peste câţiva ani.

Ştiinţa a pierdut finala campionatului...

Da. A rămas Cupa României. Sper să fie cu mai mult noroc pentru noi.

Cu Ştiinţa ai avut ocazia să joci şi în cupele europene. Ai vizitat o parte din Europa. Ce te-a impresionat cel mai mult în locurile văzute? Ai fost şi în Azerbaidjan, recent. Cum ţi s-a părut această ţară şi de ce crezi că a devenit atât de puternică în volei?

Meciurile din cupele europene sunt ceva aparte în viaţa oricărui sportiv pentru că avem oportunitatea să întâlnim echipe din alte ţări, unele cu un volei mult mai valoros decât al nostru. Cea mai mare performanţă europeană a fost accederea cu Ştiinţa în Final Four-ul Challenge Cup. Am vizitat foarte multe ţări, însă cel mai mult mi-a plăcut Spania deoarece sunt atrasă de cultura şi de locuitorii acestei ţări. În Azerbaidjan am fost în Baku. Este un oraş superb, nu degeaba i se spune noul Dubai. Cred că voleiul din această ţară este foarte puternic deoarece s-au investit foarte mulţi bani şi echipele au transferat jucătoare valoroase. Rezultatele au început să apară, dovadă fiind faptul că Rabita a fost finalista Champions League, iar Azerail a câştigat Challenge Cup.

"Îmi place să ascult muzică. Mă destinde"

În afară de volei, ce alte pasiuni ai? Cum reuşeşti să-ţi împarţi timpul între sport şi viaţa privată?

Am absolvit facultatea de educaţie fizică şi sport în Bacău, anul trecut. În timpul liber, îmi place să ies la film cu prietenele, să merg la cumpărături sau să mă plimb prin parc. De asemenea, îmi place să citesc cărţi, să ascult muzică pentru că mă destinde.

Care e principala ta calitate? Dar defect? Ce îţi place la oameni şi ce te deranjează?

Sunt o fire prietenoasă. Mă înţeleg foarte bine cu toată lumea. Cred că defectul meu cel mai mare este că sunt o persoană încăpăţânată. Apreciez oamenii sinceri şi nu îmi plac cei  mincinoşi şi prefăcuţi.

Ai locuit în Bucuresti, iar acum stai în Bacau. Cum te-ai obişnuit cu viaţa într-un oraş mai mic, de Provincie

Sincer vorbind, mi-a fost mai greu la început să mă obişnuiesc în Bacău, dar colegele m-au primit foarte bine şi m-am acomodat repede. Ţinând cont că sunt de aproape patru ani acolo, pot spune că m-am obişnuit deja.

"Îi felicit pe handbalişti pentru rezultatele lor"

Am observat că voi, voleibalistele, vă încurajaţi unele pe altele, chiar dacă evoluaţi la echipe şi, uneori, în ţări diferite...

Eu sunt o fire sociabilă. Sportivii în general sunt comunicativi şi pot spune că noi voleibalistele ne-am creeat o relaţie aparte încă de pe vremea junioratului şi de aceea, când una dintre noi are o reuşită, ne bucurăm alături de ea.

Ai şi alţi prieteni din sport? Mergi la alte competiţii, în alte sporturi? De pildă, echipa masculină de handbal din Bacău are rezultate deosebite în cupele europene.

Am foarte mulţi prieteni din lumea sportului, atât în volei, cât şi în handbal. Atunci când programul îmi permite, ajung de fiecare dată la meciurile echipei masculine de handbal a Ştiinţei. Îmi place foarte mult handbalul. Este al doilea sport care mă pasionează, probabil şi datorită tatălui şi prietenului meu care au practicat acest sport. Îi felicit şi pe colegii noştri de la handbal pentru obţinerea unei performanţe deosebite în acest sezon a cupelor europene.

Cu antrenorul Florin Grapă cum te înţelegi?

Am o relaţie normală cu antrenorul meu, aşa cum trebuie să aibă orice jucător cu o persoană din conducerea clubului. Ţin să-i mulţumesc pe această cale pentru tot ce a făcut pentru mine.

"Îmi doresc să plec în vacanţă în Turcia sau Croaţia"

Ai cochetat şi cu echipa natională. Speri să prinzi un loc în lotul pentru Europene? Ce şanse crezi că ai, concurenţa fiind mare?

Despre convocarea la echipa naţională poate să vorbească doar domnul Darko Zakoci, care va decide dacă mă va chema sau nu la lot. Cât despre concurenţă, pot spune că nu sunt speriată de acest lucru. Cine este în forma cea mai bună trebuie să joace.

Ţi-ai propus să te transferi, la un moment dat, în străinătate? Ce campionat din Europa ţi s-ar potrivi?

Mi-aş dori foarte mult să evoluez într-un campionat puternic de afară, dar până atunci consider că mai am foarte mult de lucrat. Dacă ar fi să aleg un campionat, cu siguranţă aş opta pentru cel italian pentru că acolo se joacă cel mai spectaculos volei.

În plan personal, ce ţi-ai propus pentru anul acesta?

Să merg într-o vacanţă cu prietenul meu. Probabil în Turcia sau Croaţia. Atept însă să jucăm Cupa României şi apoi mai vedem.

Dacă ţi-ar solicita cineva ajutorul i l-ai acorda necondiţionat sau înainte te-ai gandi la consecinţe?

I  l-aş oferi necondiţionat, fără să mă intereseze alte aspecte.

Ai o poreclă?

Da. "Pok" şi vine de la Pokemon. Mi s-a spus aşa deoarece, pe când evoluam la Rapid, am venit la un antrenament cu două codiţe gen coc. Aduceam cu un personaj din Pokemon şi antrenorul mi-a spus aşa. Acest apelativ a fost preluat de toate colegele şi de atunci mi se spune aşa.