Echipă de Liga Campionilor, fără sprijin şi părăsită de jucătoare

Metal Galaţi a fost pe punctul de a nu disputa meciul cu Novara din Liga Campionilor

Momente penibile înaintea meciului CSU Metal Galaţi - Asystel Novara (Italia) 0:3, disputat miercuri, la Buzău, în etapa a 4-a din Liga Campionilor la volei, grupa D. Şase jucătoare, toate străine, au refuzat să se echipeze! Dintre ele doar trei au evoluat, însă erau cu gândul la salariile restante...

Bani de deplasare daţi de un frizer

Istoria se repetă. Mai ales în ceea ce priveşte sportul românesc. La sfârşitul anilor 90, când adoptarea unor reforme a afectat întreaga societate de la noi, fostul internaţional de rugby Gheorghe Florea se dădea peste cap pentru a ţine în viaţă formaţia CFR Constanţa. Una care evoluase şi în prima divizie şi care, atunci, era în liga a doua. Cum Regionala CFR din Constanţa avea mari probleme din cauza restructurărilor, antrenorul încerca să facă rost de finanţare pe cont propriu.

"Am un prieten frizer. Şi m-am dus la el să-l rog să mă împrumute cu nişte bani, să ne putem deplasa la Timişoara, să jucăm meciul de campionat. Prietenul meu nu m-a refuzat. Mai tundea trei clienţi, iar apoi îmi dădea banii... Am reuşit, în cele din urmă, să fac rost de întreaga sumă", îmi declara atunci cel care jucase împotriva Franţei.

Şi deşi au trecut zece ani de atunci, deşi România a progresat, situaţia de azi nu este foarte diferită. Şi aceasta pentru că sportul românesc, indiferent că este vorba de rugby sau de volei, nu s-a aşezat pe structuri cu adevărat profesioniste.

Ameninţare cu greva înaintea finalei cu Tomis

Patron al echipei feminine de volei CSU Metal Galaţi, Corneliu Mangalea a visat să facă din aceasta o grupare de top. Şi l-a adus pe antrenorul Zoran Terzic, iar apoi voleibaliste cunoscute în Europa. Şi a reuşit. Metal a devenit campioană în 2007, iar în 2008 a fost cea dintâi din ţara noastră care a evoluat în grupele Ligii Campionilor.

Între timp însă, criza a lovit lumea. Şi nici afacerile lui Mangalea n-au fost cruţate. Confruntat cu probleme, acesta a dat din colţ-n-colţ, încercând să găsească sprijin. Pe plan local, la firme cu un potenţial mai mare. Zadarnic! Deşi echipa se numeşte Metal Galaţi, nicidecum Metal Mangalea, nimeni nu s-a oferit să o ajute la greu.

În primăvară, înaintea primului meci din finala cu Tomis Constanţa, voleibalistele autohtone au ameninţat că nu se prezintă dacă nu-şi primesc salariile restante. Cele străine, deşi stăteau mult mai bine din acest punct de vedere, s-au solidarizat cu colegele lor. În cele din urmă, clubul a găsit soluţii. Metal a disputat finala şi s-a impus cu 3-0, scor general.

"Străinele" au refuzat să joace cu Novara

Nici după acel moment lucrurile nu au stat mai bine. Nemulţumirea jucătoarelor, în mare parte altele, s-au accentuat, ele răbufnind înaintea meciului cu Novara, de ieri, din Liga Campionilor. Iniţial, s-a aflat că întreaga echipă refuză să joace. Ceea ce ar fi însemnat nu numai pierderea meciului, ci şi alte sancţiuni. Se vorbea despre pierderea punctului acordat la înfrângere, despre excluderea din competiţie, despre nepermiterea participării echipelor româneşti la viitoarele ediţii ale Champions League, despre amenzi... Adică despre o situaţie în care, indiferent de pedepsele ce ar fi fost dictate de CEV, imaginea voleiului românesc, a României, ar fi fost şifonată.

Apoi, la apariţia echipei în sală, s-a observat că autohtonele sunt gata de meci, în timp ce jucătoarele străine - căpitanul Olga Tocko (Letonia), Milena Sadurek (Polonia), Mira Golubovic, Suzana Cebic (Serbia), Jelena Alajbeg (Croaţia) şi Sonja Borovinsek (Slovenia) - s-au aşezat în tribună. După îndelungate discuţii, inclusiv o intervenţie a observatorului meciului, trei dintre ele au acceptat să se echipeze şi să intre pe teren. Şi în această situaţie însă, Metal nu a putut trece decât nouă jucătoare pe foaia de meci, ceea ce îi va aduce o amendă din partea Confederaţiei Europene de Volei...

Dincolo de acest aspect extrem de neplăcut, problema de fond rămâne în sportul la fileul înalt de la noi, în întreg sportul românesc. Avem ambiţii mari. Dovedim deseori că suntem capabili. N-am ştiut şi încă nu ştim să ne organizăm după normele profesioniste care stau la baza sportului din Europa de Vest. Ceea ce ne costă foarte mult în aceste vremuri de criză.