INTERVIU/ Ruxandra Dragomir: „Nu am fost o jucătoare puternică”
0
La zece luni de când a fost aleasă preşedinte al Federaţiei Române de Tenis, Ruxandra Dragomir vorbeşte deschis despre problemele întâmpinate, scandalul iscat cu vicepreşedinţii şi proiectele sale.Considerată una dintre cele mai bune jucătoare pe care le-a avut România, ocupând locul 15 în clasamentul mondial, Ruxandra Dragomir a venit la conducerea FRT pentru a putea ajuta jucătorii şi tenisul în general
La ce vârstă şi în ce împrejurări ai început tenisul?
Tenisul l-am început la vârsta de 7 ani, la Piteşti. Într-o zi mergeam cu tatăl meu într-un parc şi a am văzut câţiva copii care jucau tenis şi mi-a plăcut. Şi chiar din acea zi am rămas acolo. Tenisul a fost o pură întâmplare. Am fost genul sportiv încă de când eram mică, iar tatăl meu a văzut întotdeauna ceva special la mine. Îmi amintesc că avea foarte multă grijă de mine. Mă ducea la antrenament în fiecare zi, primul meu turneu l-am câştigat la vârsta de 10 ani, Cupa Litoralului. Întotdeauna am fost printre cele mai bune jucătoare din ţară, încă de când eram mică. Apoi când am intrat la liceu m-am mutat la Bucureşti. Condţiile în care noi stăteam la centrul olimpic erau foarte bune. Am intrat într-o zonă profesională. Stăteam la hotelul olimpic unde mai erau cazaţi majoritatea campionilor olimpici şi mondiali.
Care sunt cei mai importanţi oameni din viaţa ta care ţi-au marcat cariera?
În primul rând tatăl meu pe care, din păcate l-am pierdut în urmă cu trei ani. A fost probabil cea mai importantă persoană din viaţa mea pentru că a fost cel mai bun prieten al meu, omul care a crezut cel mai mult în mine. Apoi primul meu antrenor Leonte Ianovschi cu care sunt într-o relaţie foarte bună şi acum. În momentul mutării mele de la Piteşti la Bucureşti, am găsit o altă persoană foarte importantă în viaţa mea: Florenţa Mihai, care mi-a devenit antrenor de lot şi apoi antrenor personal, mentor, prieten, mamă. A fost pentru mine un model şi pentru că a fost o excelentă jucătoare şi pentru că mi-a dăruit o dragoste imensă pe care eu o lăsasem acasă, o dată cu plecarea de la mama. Florenţa Mihai mi-a deschis calea spre performanţă. A fost şi primul meu sponsor. Cu ea am fost la primul turneu de 10.000 şi mi-a plătit din buzunarul ei biletul de avion.
Ce ţi-a plăcut mai mult în viaţa de sportiv?
Mi-a plăcut competiţia. Am avut noroc că am ales tenisul deoarece este un sport care se desfăşoară în fiecare săptămână. Nu se bazează pe perioade lungi de pregătire. În fiecare săptămână trebuie să fii competitiv. Antrenamerntele şi rutina mă plictiseau.
Care este primul lucru pe care l-ai cumpărat din banii câştigaţi din tenis?
Îmi amintesc care a fost dorinţa de a-mi cumpăra primul lucru. Am fost cu Florenţa Mihai la un turneu de 25.000. În prima zi de turneu am văzut la magazin un ceas şi am vrut să mi-l cumpăr. Şi atunci Florenţa mi-a zis: „trebuie să câştigi un meci ca să ţi-l cumperi". Şi m-a motivat aşa până am ajuns în finala pe care am câştigat-o. Partida a avut loc duminică şi după premiere am fugit repede să-mi cupăr ceasul, însă magazinul era închis.
Ceva semnificativ cumpărat din banii câştigaţi a fost garsoniera în care stăteam, primită de la club şi apartamentul din Piteşti al părinţilor mei. Imediat după Revoluţie acest lucru a fost posibil.
Care au fost armele tale de pe teren când erai jucătoare?
Aveam o anticipaţie foarte bună. Nu am fost o jucătoare puternică, însă am avut un talent deosebit în a mă mişca foarte uşor şi repede pe teren. Nu făceam foarte mult efort, însă nu aveam lovituri atât de puternice să închei foarte repede un punct.
PARTEA II
„Am deranjat multă lume în naivitatea mea"
Care a fost cel mai important lucru pe care l-ai făcut de când ai devenit preşedinte la Federaţia Română de Tenis?
Eu am intrat într-o zonă în care organizarea nu a fost punctul forte. Mi-am respectat foarte bine programul până acum şi am început cu ce era foarte important şi anume, cu zona administrativă. Dacă nu ai un departament administrativ bine realizat nu poţi avea un plan sportiv. Bineînţeles că mulţi ar fi vrut să începem cu planul sportiv, dar acest lucru nu se poate. Cine vine zi de zi la federaţie îşi dă seama de acest lucru. Eu îmi asum această responsabilitate şi tot ceea ce am făcut până acum şi vreau să fac sunt lucruri corecte şi simt că sunt pe drumul cel bun.
Ce ai fi vrut să faci şi nu ai reuşit?
N-am vrut să fac mai mult decât atât pentru că nu am avut timpul necesar. Mi-aş fi dorit un sprijin mai mare din partea vicepreşedinţilor care au în subordine Comisiile Federale, care ar fi trebuit să elaboreze regulamentele necesare mai bunei funcţionări a activităţii sportive din cadrul FRT.
Cine te-a dezamăgit cel mai mult din lumea tenisului.
Comitetul Director. Când au spus la începutul mandatului că se alătură planului meu, că îmi vor susţine punctele de vedere pentru modificarea de statut, înseamnă că au minţit. Doar după câteva luni cer demisia mea fără motive întemeiate afirmând că aş pune în pericol interesele federaţiei. Spun că i-au decizii singură. Nu e adevărat. Avem caietul de procese verbale. Le-am scanat şi l-am postat pe site-ul federaţiei. Acum se leagă de faptul că am oferit salarii prea mari unora dintre angajaţi. Noi ştim cum a funcţionat Centrul Naţional de Tenis până în 2008 când nu existau case de marcaj, un bon, un chitanţier. Însă noi facem acum lucrurile foarte corect. Dacă un om stă acolo de dimineaţă până seara şi omul acela stă pe un munte de bani acolo, nu-i poţi da cinci milioane.
Dar cluburile ce spun?
Oamenii din ţară se pare că m-au înţeles. Nu vreau să stau în funcţia asta împotriva dorinţei oamenilor, dar nici nu pot să plec pentru că patru vicepreşedinţi doresc acest lucru. Dacă aduci unele acuze hai să vedem despre ce este vorba, să vedem cine are dreptate, cine minte sau cine ascunde ceva. Eu pot să demontez în orice moment orice acuză a lor.
De 11 luni de când eşti în această funcţie ai avut momente în care să spui „Gata! Mi-a ajuns! Mă retrag!"?
Momente au existat pentru că ce am găsit la federaţie e greu de descris în cuvinte. Însă apoi mi-am zis că eu am vrut să intru, că nu m-a obligat nimeni şi am venit aici să ajut tenisul şi pe sportivi. Mă gândeam că până la urmă lucrul acesta îmi va fi benefic în viaţă, că am atâtia prieteni care mă respectă şi mă ajută. Probabil am deranjat multă lume în naivitatea mea, dar eu am candidat la preşedinţie fără a şti nimic din toate culisele astea.
A lăsat America pentru România
La FRT eşti mâna de fier. În mijlocul familiei eşti la fel?
În familile îmi place să fiu răsfăţată şi cineva să aibă grijă de mie. Am doi copii şi chiar dacă nu mai sunt o copilă, mă simt foarte răsfăţată, nu doar de soţul meu, ci şi de socri. Soacra mea este un om deosebit. Este foarte dedicată familiei şi ne ajută foarte mult. În afara faptului că atunci când ajungem acasă avem o mâncare gătită, copiii noştri sunt duşi la şcoală şi la grădiniţă de socrii mei. Eu sunt tot un fel de copil al lor. Bineînţeles că am anumite responsabilităţi, însă toate acestea le împart cu ei, ceea ce e mult mai uşor.
Filip face fotbal, iar Diana te moşteneşte la tenis.
Vrei ca şi copiii tăi să se împlinească prin sport?
Viitorul şi-l aleg ei singuri. Bineînţeles că îmi voi da silinţa să-i îndrept spre sport. Că ei vor alege fotbal sau alt sport, asta va depinde de ei. Calităţi native au, deoarece atât eu cât şi soţul am făcut sport de performanţă. Şi o spun şi cei care le-au văzut mişcările. Filip preferă fotbalul, în detrimentul tenisului şi al înotului.
Aţi locuit la un moment dat la Miami. De ce v-aţi întors în România?
Am ales să stăm la Miami după ce l-am născut pe Filip şi m-am reapucat de tenis. Mă antrenam acolo. Am avut un an foarte bun. Am avut chiar şi un apartament frumos, vedeam direct vapoarele din port...dar l-am vândut pentru că nu mai mergeam atât de des. Pe Diana am născut-o acolo. Ea e cetăţean american şi noi avem green cardul, adică suntem rezidenţi. Însă funcţia de preşedinte al FRT m-a cerut aici aşa că ne-am întors. Mai mergem în vacanţe câte două săptămâni pe an.
CINE ESTE Ruxandra Dragomir?
Data şi locul naşterii: 27 octombrie 1972, Piteşti
A început tenisul la 7 ani
A practicat tenisul între 1979 şi 2004
A debutat în circuitul profesionist în 1990
Cea mai bună clasare a sa în clasamentul WTA: locul 15 (la simplu) şi locul 21 (la dublu), ambele în 1997
Câştiguri din tenis: 1,9 milioane de dolari
Palmares: 7 turnee de simplu şi 8 turneee de dublu câştigate în circuitul ITF.
Simplu: în 1996 a câştigat primul turneu WTA de simplu, la Budapesta. Au urmat alte trei victorii, la Karlovy Vary şi Pattaya City, în 1996
în 1997 se impune şi la Rosmalen
Dublu: titluri 2001 - 's-Hertogenbosch, 1997 - Praga şi Varşovia; 1995 - Bournemouth; 1994 - Palermo.
cea mai bună performanţă a sa la un turneu de Grand Slam a fost calificarea în sferturile de finală la Roland Garros, în 1997.
În Cupa Federaţiei a jucat 47 de partide (28 la simplu şi 19 la dublu) dintre care a câştigat 30 (21 la simplu şi 9 la dublu)
A participat la Jocurile Olimpice de la Barcelona, în 1992, Atlanta - 1996 şi Sydney - 2000.
Între 2006-2009 a fost căpitanul nejucător al echipei României de Cupa Federaţiei
Din februarie 2009 ocupă funcţia de preşedinte al Federaţiei Române de Tenis
Ruxandra Dragomir despre....
Răzvan Lucescu: Nu l-am întâlnit niciodată. După aparenţe are o personalitate destul de puternică, iar în ceea ce priveşte cariera de antrenor consider că este omul potrivit pentru naţională
Adrian Mutu: Chiar dacă suntem din acelaşi oraş, nu ne-am întâlnit niciodată. Este un bărbat foarte atrăgător, cu o mulţime de admiratoare, care a muncit din greu să ajungă acum unde este
Nadia Comăneci: Am cunoscut-o o singură dată. Am admirat întotdeauna performanţa pe care a realizat-o, dar şi viaţa ei din prezent, mai ales campaniile umanitare
Se încarcă comentariile...
