Traseul financiar al unui tenismen
0
Rachete, costume de joc, mingi, deplasări, masă, cazare, taxe de concursuri, o întreagă echipă în spate care te pregăteşte, medicamentaţie, toate îşi cer banii lor în drumul spre victorii. Dacă în primul an de antrenamente, părinţii ar trebui să scoată din buzunare 2.500 de euro, odată ajunşi la seniori suma se măreşte de aproape 30 de ori.Totul pe cont propriu.
Îi vedem cum ridică trofeele deasupra capului şi cum le sărută ca pe cea mai preţioasă avere. În spatele campionilor din tenis sunt zeci de ani de muncă şi o cheltuială pe măsură. De la rachete şi mingi până la deplasări şi echipa din spate, jucătorul trebuie să le plătească pe toate acestea.
De aceea, se spune că tenisul este unul dintre cele mai scumpe sporturi individuale, chiar dacă, odată ajuns la un anumit nivel, banii investiţi se întorc în buzunar. „Cheltuielile cu veniturile din tenis se echilibrează cam pe la 21-22 de ani, când intri în top 100 ATP. De fapt, când reuşeşti să te menţii acolo vreo doi-trei ani consecutiv...”, spune Victor Hănescu, cel mai bun tenismen român la ora actuală.
Însă, până acolo drumul este lung, iar costurile îi fac pe mulţi să dea înapoi. În lipsa unei academii de tenis în România – care a dat primul lider mondial ATP şi multe talente care au trebuit să se descurce pe cont propriu – ne vedem nevoiţi în continuare să apelăm la cluburile private şi la banii din dotarea personală.
Unii, mai norocoşi, apelează la diverşi sponsori care cer un procent din câştig pe o perioadă determinată sau pe toată cariera sportivului. „Dacă ai noroc de un sponsor – se găseşte destul de greu la noi în ţară – te mai ajută cu o sumă în funcţie de puterea financiară a companiei pe care o conduce, dar şi în funcţie de viitorul şi rezultatele pe care le ai în acest sport.
Şi când începi să câştigi premii din tenis, dai înapoi. Cât? Asta depinde de ce înţelegere ai cu sponsorul”, spune Firicel Tomai, antrenorul lui „Hane” şi al Simonei Halep, campioana de junioare de anul trecut de la Roland Garros.
„Copilăria“ costă aproape 30.000 de euro
Tenisul este un sport individual în toată puterea cuvântului. Foarte rar te ajută cineva să ajungi acolo sus. Doar o ambiţie pe măsură şi „tras din greu” fac o traiectorie ascendentă în evoluţia profesională. Până să ajungă la juniori, un jucător de tenis cheltuieşte aproximativ 30.000 de euro.
„În primul an de antrenament, cu 2.500 de euro un copil ar trebui să se descurce bine în sistemul privat. Când acesta are un nivel adaptat la o competiţie – cam un an mai târziu – cheltuielile cresc de la rachete mai performante la echipament de concurs, dar şi deplasări însoţite de unul dintre părinţi sau antrenor”, completează tehnicianul.
Perioada următoare „se îmbogăţeşte” cu noi etape de pregătire, care cer mai mulţi bani. „Pe la vârsta de 12 ani, copilul poate să participe la zece concursuri pe an, care te duc la 5.000 de euro, iar pe lângă antrenamentele propriu-zise intervine pregătirea fizică, pe care o plătesc separat, 100 de euro pe lună, şi o medicamentaţie prescrisă de un specialist care ajunge şi la 1.000 de euro pe an”, încheie antrenorul campionilor români.
Echipa din spatele campionului
La vârstele mai mici ai nevoie doar de un antrenor bun şi nişte părinţi care să te sprijine moral. Odată cu evoluţia în tenisul de performanţă, aceste cerinţe se măresc exponenţial. „La seniori se pune problema de specialişti buni. Jucătorul şi-i alege în funcţie de încrederea pe care o are în fiecare, înţelegerile financiare sunt individuale şi pot varia extrem de mult.
În România sunt antrenori care lucrează pe bani foarte puţini, unii chiar gratis, iar afară salariile încep de la 3.000 de euro şi pot merge până la 20.000 de euro pe lună”, spune antrenorul Firicel Tomai (foto).
Ajutaţi doar de Dumnezeu
Dacă în primii ani, când copilul experimentează şi descoperă tainele tenisului, cheltuielile sunt „de bun- simţ”, odată cu creşterea acestuia şi cerinţele competiţionale sunt mai agresive. Şi totul se face pe cont propriu. Cu mici excepţii...
Faptul că eşti la juniori nu ai mari avantaje, iar Federaţia Română de Tenis nu are puterea financiară să te ajute prea mult. Aceasta are rolul de a organiza turnee în ţară şi de a-i susţine pe jucătorii de perspectivă.
„La nivel de juniori te ajută cu plata unor bilete la turneele de obiectiv naţional sau uneori la turneele foarte mari de juniori. Dacă eşti în lotul naţional beneficiezi de teren pentru antrenament şi mingi. Toate acestea ar putea să reducă cu10.000 de euro pe an cheltuielile. Dar trebuie să fii considerat un jucător de perspectivă la nivel internaţional, adică în primii zece ai lumii”, a spus Firicel Tomai.
50% din câştiguri revin jucătorilor
La seniori, treaba devine mai costisitoare: „nu te mai ajută decât Dumnezeu...”, completează tehnicianul. Dacă ai ajuns în Top 100 ATP, îţi sar banii din buzunar la fiecare pas: rachete, racordaje, costume de joc, mingi, deplasare şi taxe pentru competiţii majore, o echipă în spate care îşi cere procentul din câştigurile obţinute la turnee sau salariu lunar – antrenor, fizioterapeut, preparator fizic, nutriţionist şi psiholog – medicamentaţia şi analize medicale.
„La acest nivel la care am ajuns eu, după ce împarţi banii pe unde trebuie, rămâi cu aproximativ 50% din câştigurile pe care le-ai acumulat de-a lungul unui an”, mai spune Victor Hănescu, cel care, recent a trecut de bariera celor două milioane de dolari obţinuţi din turnee.
Astfel, cu ce preţ un puşti de şase-şapte ani, talentat şi dornic să devină ca Ilie Năstase, Roger Federer, Rafael Nadal sau Hănescu, ajunge să se numere mai târziu printre cei mai buni tenismeni ai lumii?
Se încarcă comentariile...
