Ping-pong între personal şi profesional

Otilia Bădescu, multiplă campioană la tenis de masă, este acum asistentă de cabinet a preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Sport, Octavian Bellu.Şi-a închinat viaţa sportului. 30 de ani a bătut mingea de ping-pong în toată lumea, de doi ani sprijină toate sporturile din România din funcţia pe care o are.

E populară şi o vezi pe la mai toate evenimentele sportive. Acum, pentru că asta scrie în fişa postului de  asistentă de cabinet a preşedintelui ANS, însă înainte de a se instala la biroul din str. Vasile Conta, pentru că iubeşte mişcarea. „Când nu se poate prezenta la vreo premiere domnul Octavian Bellu, eu îi ţin locul”, spune jucăuşă Otilia Bădescu.

Dacă personal spune că nu-i lipseşte nimic, având persoana potrivită lângă ea şi confortul material asigurat, profesional încă tânjeşte după tenisul de masă. Nu să-l joace, pentru că asta i-a intrat în sânge şi este prezentă la masa de antrenament de cel puţin trei ori pe săptămână, ci să-l ajute din interior.  A văzut lumea în lung şi în lat, însă tot mai vrea să îi descopere cotloanele pe care le-a ratat din cauza lipsei de timp când mergea la competiţii.

Prima europeană legitimată în Asia

Şi din toate ţările pe care le-a văzut, Japonia este singura unde s-ar opri să-şi petreacă câţiva ani sau chiar toată viaţa.  S-ar întoarce pentru cultura ţării, care a captivat-o, pentru respectul oamenilor şi profesionalismul lor. Şi spune aceste lucruri pentru că ştie destul de bine Ţara Soarelui Răsare, deoarece a petrecut acolo mai bine de cinci ani. În calitate de jucătoare.

A fost prima tenismenă din Europa care a fost legitimată la un club din Asia. Medalia de bronz de la Campionatele Mondiale din 1991 de la Tchiba i-a adus paşaportul către Japonia: un contract pe cinci ani cu clubul Juroku Bank. „Am avut condiţii excelente, însă mi-a fost greu să fiu atâta timp departe de familie şi prieteni. Însă experienţa de acolo n-aş da-o pe nimic. Mi-a folosit enorm în carieră”, spune Otilia, care a fost pe punctul de a se antrena şi în ţara unde tenisul de masă este lege, în China.

Medalii şi hopuri

Dacă o întrebi pe Otilia care este cea mai frumoasă perioadă din cariera ei, îţi răspunde fără să stea pe gânduri că atunci când a luat medalia de bronz la Campionatele Mondiale de seniori din 1993, de la Göteborg. „Este medalia pe care o iubesc şi o urăsc în acelaşi timp”, spune nostalgică Otilia.

A fost prima jucătoare de tenis de masă din Europa după 25 de ani care obţinea o medalie mondială într-un sport dominat dintotdeauna de asiatice. Nu poate uita acel moment când a pierdut pe ultima sută de metri o medalie mai strălucitoare, după ce a condus-o pe rivala sa pe tot parcursul partidei: „Şi totuşi a rămas cel mai frumos meci!”.

Dezamăgiri? Perioade nefaste? Hopuri? Au existat din plin în cariera multiplei campioane. Iar cele mai dureroase (şi la propriu, şi la figurat) au fost operaţiile suferite la genunchi, în 2000 şi 2002. „A trebuit să suport intervenţii chirurgicale la ambii genunchi . Perioada de recuperare a fost dureroasă, iar pe mine mă durea sufletul că nu pot să mă antrenez.

Însă trebuia să fac asta pentru a mai putea juca vreodată”, spune Otilia, care îşi aduce aminte că probleme grave a avut şi cu coloana. „Medicii din România mi-au spus că parcă aş avea coloana unui om de 75 de ani şi că ar trebui să-mi închei cariera sportivă”.

O minicupă care îi poartă numele

Otilia Bădescu a întins, în urmă cu doi ani, o mână de ajutor micuţilor, prin organizarea unei minicupe care îi poartă numele. „În 2006, eu împreună cu preşedintele Asociaţiei Municipale de Tenis de Masă din Bucureşti, Radu Popescu, am considerat că trebuie să-i ajutăm pe copii pentru a practica acest sport frumos.

Şi am înfiinţat această competiţie, „Minicupa Otilia Bădescu”, care a fost organizată doi ani la rând, în 2006 şi în 2007. Anul acesta n-am mai avut sală din cauza alegerilor”, susţine fosta jucătoare. Competiţia, care este susţinută nu doar organizatoric, ci şi financiar şi de Otilia, este destinată copiilor cu vârste între 11 şi 13 ani. Şi pentru a se revanşa fiindcă anul acesta nu s-a ţinut, iar copiii au fost dezamăgiţi, consiliera de la ANS vrea ca din 2009 această minicupă să fie integrată în calendarul competiţional al federaţiei de specialitate.

Nu antrenoare, da preşedintă

După ce a slujit 30 de ani lumea tenisului de masă, Otilia Bădescu s-a depărtat de tot ceea ce înseamnă federaţia acestui sport. „Am fost în relaţii destul de reci, însă acum eu trebuie să tratez toate federaţiile la fel, cu toate că tenisul de masă rămâne aproape de sufletul meu, chiar şi după ce s-a întâmplat între mine şi conducerea federaţiei acum câţiva ani”, spune fosta jucătoare.

S-ar face şi antrenoare, însă nu vrea să plece din Bucureşti, unde s-a născut şi a crescut. Iar Capitala nu este pregătită să primească o asemenea campioană într-unul din multele sale cluburi. „Nu ai unde să faci tenis de masă în Bucureşti. Nu există posibilităţi, nu există săli. Din acest motiv, nici Minicupa „Otilia Bădescu” nu s-a mai ţinut anul acesta. Şi mai trebuie încă ceva: un sprijin. Altfel nu poţi răzbi”, se confesează consiliera preşedintelui ANS.

Peste zece ani se vede intrată iar în lumea care a captivat-o la şapte ani. Nu ştie în ce calitate, dar se va zbate pentru asta. Şi pentru tenisul de masă, care în 2005 a renegat-o. „Voi mai candida la postul de preşedinte al FRTM, însă doar după ce voi lua pulsul alegerilor”, îşi promite sieşi, dar şi persoanelor care au avut şi au încredere în ea.

Unu la unu la fileu cu Otilia Bădescu

Cartea care îţi place: Shogunul
Mâncarea preferată: salată şi dulciuri
Filmul pe care l-ai revedea de „n” ori: „Once upon a time in America” şi „Pe aripile vântului”
Ţara unde ţi-ar plăcea să locuieşti: Japonia
Genul muzical: R&B, soul
Marca de maşină: BMW

Unde te vezi peste 10 ani?

Practicând în continuare sport pentru mine, călătorind în străinătate şi să intru în lumea tenisului de masă românesc

Ce colecţionezi?

Poze de la fiecare eveniment important din viaţa mea

Care este cea mai bună prietenă?

Mama, mama, mama

CV Otilia Bădescu

Data şi locul naşterii: 31.10.1970, Bucureşti.
A început să practice tenis de masă la vârsta de 7 ani.
A practicat 6 luni gimnastica în 1977.
A devenit campioană europeană în 1992 la echipe şi dublu mixt, în 1998 la dublu mixt, în 2003 la simplu şi în 2005 pe echipe.
A obţinut medaliile de bronz la Campionatele Mondiale din 1991, la dublu mixt, şi în 1993, la simplu.
A obţinut victoria în turneul Europe Top 12, în 1995.
Este singura jucătoare de tenis de masă care a fost legitimată la un club în Asia, în Japonia, pe o perioadă de 5 ani, 1991-1996.
Uniunea Europeană de Tenis de Masă i-a acordat, în 2007, premiul pentru „cea mai bună cadetă” din istoria întrecerii continentale.