Andreea Roşca, povestea unei campioane: de la ghips la cucerirea Americii

În ultimul balon ridicat la AS Politehnica, în timpul sezonului rece, e hărmălaie mare. Copii cu vârste cuprinse între 7 şi 14 ani sunt gata să-şi înceapă antrenamentul de după-amiază. Printre ei se numărăr şi dubla campioana naţionala şi campioană europeană la 12 ani, Andreea Roşca. O zvârlugă de fată, blonduţă, cu ochii mici, curioşi. E cu cărţile pe o masă lăturalnică. „Mâine am teză la română şi vre

„Am trei operaţii la picioare. M-am născut cu o mică problemă la picioare. Am fost diagnosticată cu talus valgus echilateral, iar doctorii nu-mi dădeau prea mari şanse să merg normal. M-au ţinut în ghips şi apoi m-au trimis la înot. Însă, într-o zi am trecut pe lângă terenurile de tenis şi i-am zis mamei că dacă nu mă duce şi pe terenurile acelea nu mai merg la înot", povesteşte acum, cu zâmbetul în colţul gurii, dubla campioană naţională la 12 ani. Şi pentru că vorba blândă şi răbdătoare a atrenorului de tenis a atras-o mai mult, Andreea a rămas la rachetă şi minge.

E stângace, dar ţine racheta cu dreapta

Andreea scrie cu stânga, taie cu stânga, mănâncă cu stânga, însă racheta de tenis o ţine cu dreapta. "Eram foarte mică atunci când mi-a pus prima dată racheta în mână şi nu am ştiut să explic că eu sunt stângace. Aşa că acum joc cu dreapta, dar faptul că sunt stângace mă ajută foarte mult la lovitura de rever cu două mîini. Pot să direcţionez foarte bine loviturile. Este şi lovitura mea preferată", spune jucătoarea.
În prezent, Andreea este în clasa a 7-a la Liceul „Mircea Eliade" din Bucureşti. „Dimineaţa sunt elevă şi după-amiază sportivă de performanţă", adaugă râzând adolescenta.

Din august 2010, Andreea Roşca este neînvinsă în ţară şi în Europa la categoria ei de vârstă. „Am câştigat europenele cu echipa, că la fete nu există individual. A fost cel mai emoţionant moment când ni s-a cântat imnul naţional", spune parcă retrăind acele clipe. Cel mai greu moment? „Tot la Europene, când am jucat cu numărul 1 din Rusia. Sunt bune rusoiacele, dar nu mai bune ca mine", spune râzând Andreea. După ce a văzut că vorba antrenorului său Paul Bozdoc, „Dacă vrei, poţi!", este cât se poate de adevărată, Andreea visează să ajungă într-o bună zi la fel ca modelele ei, Caroline Wozniacki şi Roger Federer, să ridice trofeul unui turneu de Mare Şlem, să-i cânte imnul la Fed Cup şi să facă pe toată lumea mândră de ea. Ştie că până acolo e drum greu şi multă muncă, însă nu doar atât. A aflat că e nevoie şi de bani şi de oameni care să o susţină.

O scrisoare care i-a schimbat parcursul carierei

După ce a devenit dublă campioană naţională şi europeană, visul Andreei era să-şi măsoare tenisul învăţat cu cei mai buni jucători de vârsta ei. Pentru asta avea nevoie de bani pentru a ajunge în SUA, acolo unde se desfăşoară aceste competiţii. „Mi-am spus că e păcat să nu ajung la Orange Bowl după toate rezultatele pe care le-am avut. Atunci am trimis o scrisoare doamnei Loredana Groza (citiţi scrisoarea aici). A fost draguţ din partea ei să o posteze la ea pe blog şi să o ia şi alţii. Iar ajutorul nu a întârziat să apară. Am primit biletele pentru America. Voi juca cu cei mai buni de vârsta mea", spune extaziată jucătoarea...

„.E foarte frustrant să ai talent şi să nu te poţi desfăşura"

Antrenorul Paul Bozdoc intră în sală, iar Andreea îşi dă repede pantalonii de trening jos şi rămâne în echipamentul de antrenament. Face asta din respect, nu din teamă. Antrenorul este un al treilea părinte. „E foarte haios şi ştie să ne motiveze. E o plăcere să vii la antrenamente", mai spune Andreea după ce îl salută şi fac împreună câteva glume. Adolescenta merge să-şi facă încălzirea, timp în care povestea Andreei e continuată de mentorul ei.

„Ceea ce a scris Andreea este mai mult un eseu decât o scrisoare. Este, de fapt, nemulţumirea celor care au talent, dar care sunt născuţi la momentul nepotrivit, într-un loc nepotrivit şi cu o situaţie financiară nepotrivită. Este dificil să ai talent într-o anume activitate şi să nu poţi să te desfăşori din cauza faptului că nu ai posibilităţi financiare. E foarte frustrant! Din cauza asta şi mulţi dintre tenismenii care s-au dovedit că aveau valoare, au trebuit să se lase din cauza asta. Este o situaţie care apare frecvent după '89 şi anume imposibilitatea de a-ţi demonstra valoarea pentru că-ţi lipsesc nişte bani. Tenisul este un sport greu pentru că trebuie să îndeplineşti foarte multe condiţii în acelaşi timp, iar una dintre ele şi chiar esenţială este să posezi răbdare financiară....

„Dă în minge mai cu forţă! Aleargă la fileu după ea!", se opreşte din când în când să mai dea nişte explicaţii elevilor săi. Andreea joacă cot la cot cu încă trei băieţi cam de aceeaşi vârstă.

„Un jucător de tenis se creşte vreo 10-12 ani ca să poată apărea rezultate, continuă Paul Buzdoc. Rezultate însemnând să poţi câştiga bani din tenis. Şi atunci, vă daţi seama că investeşti într-o acţiune şi ştii sigur că banii ăia nu ţi se vor înapoia. O familie cu venituri medii spre modeste să nu poată susţină la ora asta un copil la tenis", mai spune antrenorul.

Nu îi scapă din ochi pe cei patru nazdrăvani de pe teren şi intervine atunci când joaca depăşeşte jocul. Îi măsoară pe fiecare în parte.. „Andreea ca jucătoare îşi caută profilul deocamdată. Nu ştim dacă va fi o jucătoare de atac sau de apărare sau o jucătoare mixtă. Abia începe să devină un pic mai agresivă. Stilul ei a fost de a da multe mingi înapoi. Am început să iuţim mingea, adică a început să fie puţin mai agresivă. Dar abia pe la 13-14 ani îşi va contura profilul. Are tenacitate, are dorinţă, are voinţă, are plăcere, are orgoliu, ambiţie, îşi doreşte foarte mult să ajungă. Toţi copiii când se apucă de tenis se visează cu cupa de la Roland Garros în braţe. Eu asta îi doresc din suflet. La un anumit moment dat să ridice cupa de la RG şi să fiu şi eu acolo!". Arată un zâmbet reţinut.

Până atunci, anul acesta mai au de trecut câteva hopuri în SUA, unde se află acum şi pentru care au obţinut biletele de la Air France

Semifinală şi finală pentru jucătorii noştri în SUA

Invitaţi de americani să joace la Nike Junior Tuor şi Orange Bowl, Andreea Roşca şi Bogdan Borza au avut marea surpriză să se antreneze la Academia de tenis a binecunoscutului Nick Bollettieri. În prima competiţie, Andreea a ajuns până în semifinale, fiind învinsă de de Anastasia Nefedova, cu 6-4, 6-3, iar Bogdan Borza a pierdut finala în faţa sud-coreeanului Seong Chan Hong, cu 2-6, 2-6.
De mâine, ambii jucători vor intra pe teren la Orange Bowl. „Este o competiţie foarte importantă, puţin mediatizată la noi. E este considerat a fi campionatul mondial al juniorilor şi al copiilor în fiecare an. Este o chestie foarte importantă, mai ales că se desfăşoară în condiţii foarte dure pentu noi: se dispută pe suprafaţă rapidă, sunt probleme de adaptare, este diferenţă de fus orar, este o altă lume, cu altă mentalitate şi noi trebuie să ne ducem acolo cu ceea ce ştim şi să demonstrăm că ceea ce ştim nu este puţin", mai spune Paul Bozdoc.