”Dorința prea mare de a câștiga ne-a blocat”

Spadasinele s-au clătinat pe picioare în meciul cu Germania, iar Ana Maria Brânză a izbucnit în plâns, pe planșă, în timpul unui asalt. Eșecul cu Coreea de Sud, care le-a blocat drumul spre medalii, a risipit o muncă de patru ani

Sportul, ca de altfel și întreaga noastră viață, e un lanț de urcușuri și coborâri. Iar întocmai ca și pe munte, ascensiunea e deseori mai ușoară decât revenirea la baza vârfului. Pentru spadasinele Ana Maria Brânză, Loredana Dinu, Simona Gherman și Anca Măroiu - enumerarea am făcut-o alfabetic -, Jocurile Olimpice de la Londra reprezentau Everestul pe care doreau să îl urce. Culmea-culmilor. Muntele absolut.

Fetele și-au dorit să ajungă sus, atât la individual, cât și cu echipa. Au eșuat de fiecare dată. Au pornit spre vârf, cu ambiție, cu hotărâre, însă ceva le-a fost potrivnic. Ceva le-a lipsit. Poate o fărâmă de șansă. Poate o zi în plus de antrenament. Poate o altă tactică.

Înfrânte la individual, Brânză, Gherman și Măroiu s-au poticnit pe cărarea ce ducea spre vârf și în concursul pe echipe. Le-a ieșit în cale Coreea de Sud, o formație formată din sportive atipice, care, deși nu provin dintr-o școală cu tradiție în scrimă, au știut să se folosească de atuurile tipice "Continentului galben": răbdare, agilitate, perseverență, disciplină.

Brânză & Co. au simțit, probabil, aceleași senzații precum cele trăite de spadasini în finala cu reprezentanții aceleiași țări asiatice. Oare să fie o întâmplare că într-un interval de nici 24 de ore, în același sport, scrima, România a pierdut cu Coreea de Sud la două arme diferite?

"Am căzut în cealaltă extremă"

La puține minute după meciul pierdut cu Germania, un meci în care miza era "doar" locul 5, spadasinele au încercat să explice eșecul. Încercare dificilă, la fel de dificilă ca și în cazul canotoarelor pe care, aidoma scrimerelor, toată lumea de la noi le vedea campioane sau măcar medaliate la aceste Jocuri.

Cu câteva reportofoane în față, fixată de ziariștii români, Anca Măroiu a făcut primele declarații stăpânindu-se, probabil, să nu plângă: "Nu știu să spun ce ne-a lipsit... Nu vreau să spun că a fost ghinion. Că a fost presiune sau bla, bla, bla... Cred că ne-am dorit cel mai mult din sala asta, iar atunci când îți dorești ceva mai mult decât orice probabil că totul se duce la extrem și pici în cealaltă parte. Și atunci nu e bine".

Anca Măroiu era vizibil afectată. La fel și Simona Gherman, care, a refuzat să vorbească, iar apoi, în drum spre vestiar, nu știa cum să găsească mai repede drumul - era cât pe ce să dea peste o spadasină a Italiei la fel de debusolată ca și ea.

A fost greșită pregătirea? A venit următoarea întrebare. "Nu, nu! Pregătirea a fost foarte bună. N-am avut niciun fel de problemă din acest punct de vedere. Am făcut aceeași pregătire ca înainte de Mondiale și Europene. Am fost în aceleași locuri, ne-am antrenat cu aceiași oameni. Devotamentul a fost același". Adversarele? "Le știam pe toate. La echipele care au fost aici nu ne putea surprinde nimeni. Poate doar America (n.r. - SUA) căci a intrat în primele patru. N-am discutat cu antrenorul, încă. De obicei, după competiție facem o analiză și tragem concluziile la sfârșit. Nu putem spune că suntem o echipă care s-a obișnuit pe podium. Am muncit foarte mult să ajungem aici. N-a fost să fie!".

"O să ne asumăm toate criticile"

În timp ce vorbea cu noi, lângă Anca Măroiu a venit și Ana Maria Brânză. Își mai revenise - în timpul meciului cu Germania, vicecampioana olimpică din 2008 a căzut în genunchi, pe planșă, iar atunci când și-a scos masca de protecție a lăsat să se vadă un chip livid și ochii plini de lacrimi...

Stelista a continuat pe un ton dur: "Probabil că suntem labile psihic așa cum spune toată lumea!". Măroiu a întrerupt-o imediat: "Nu, nu, e supărată! E supărată!". Brânză a continuat cu vocea tremurândă: "Mai întâi trebuie să înțelegem noi ce s-a întâmplat cu echipa de spadă a României. E clar că nu am fost noi pe planșă, acum. O să ne asumăm toate criticile. E normal, este vina noastră. Cu siguranță că ceea ce s-a întâmplat acum nu se va mai repeta niciodată. Asta ne motivează să mergem mai departe. Vrem, nu vrem. Noi am urcat echipa României pe primul loc, noi am dat-o jos de acolo".

Înfrângerea cu Germania? "Probabil că și-au revenit mai repede decât noi după eșecul pe care l-au avut în fața Chinei", a răspuns Măroiu. "Sau poate că ele se așteptau să piardă în fața Chinei", a completat Brânză.

Implacabil, discuția a revenit asupra meciului cu Coreea de Sud. S-a autodepășit această echipă? "Probabil că da. Pentru 15 ani de acum încolo. Sau poate faptul că au avut semifinaliști, atât la individual, cât și pe echipe, la toate probele le-a făcut să se autodepășească", a concluzionat Brânză.

Fetele își oblojesc rănile singure

Întrebată dacă ar fi nevoie de un psiholog la echipa feminină de spadă, Anca Măroiu a răspuns că nu există nicio problemă din acest punct de vedere. "Nu! Totul a plecat de la faptul că ne-am dorit foarte mult. Noi, punând atâta presiune pe noi, ne-am blocat. Nu are nicio legătură cu psihologul. La noi, cei care reușesc să ne scoată din astfel de stări sunt antrenorii și noi, între noi, fetele. Nu cred că ne cunoaște altcineva mai bine. Petrecem mai mult timp împreună decât cu familiile". De altfel, în urmă cu ceva timp echipa feminină de spadă a lucrat cu psihologul Delia Iovănel, care spunea despre ele că sunt deosebite: "Și ele au învățat multe de la mine, dar și eu am învățat de la ele".