Garda moare, dar nu se predă!
0Marius Tincu nu este singurul veteran al naţionalei de rugby care vine la lot deşi are probleme de sănătate. Mijlocaşul de grămadă Lucian Sîrbu este un alt jucător pe care îl dor genunchi. Fostul stelist spune că după victoria cu Namibia, el şi colegii lui aveau aceeaşi senzaţie ca şi cum ar fi pierdut. Şi s-a decis să se joace la spectacol cu sud-africanii.
În urmă cu trei ani, Lucian Sîrbu şi-a făcut apariţia în tribuna
Stadionului Naţional de Rugby ”Arcul de Triumf” sprijinindu-se în două
cârje. Format la Griviţa, în Parcul Copilului, de antrenorul Sergiu
Bărgăunaş, campion de seniori mai apoi cu Steaua, bucureşteanul născut
în 16 octombrie 1976 este unul dintre veteranii la care Alin Petrache,
preşedintele FR de Rugby, a apelat în vara anului 2009 pentru a califica
naţionala la Cupa Mondială şi a salva o situaţie ce părea compromisă
atunci - România ocupa locul 4 la jumătatea Cupei Europene a Naţiunilor,
cel mai slab din istoria competiţiei.
Cu toate că avea probleme la amândoi genunchii, Sîrbu i-a sărit imediat
în ajutor fostului său coleg. Şi a făcut-o deşi după egalul din Rusia
(21-21) a fost tentat să renunţe pentru a le lăsa locul celor mai tineri
- atunci s-a accidentat grav, la mână, Vali Calafeteanu, celălalt
”demi” cu experienţă.
"Cu sud-africanii am jucat pentru public"
Mereu cu zâmbetul pe buze, Lucian Sîrbu face haz de necaz atunci când
vorbeşte despre problemele sale de sănătate. ”Am fost la meciul cu
Rusia, unde am jucat destul de bine. Am fost la medic, aici, în România,
şi mi-au spus că trebuie să mă operez de menisc. Cei din Franţa au
descoperit că e vorba despre un cartilagiu. Am făcut nişte injecţii şi
mi-am mai revenit. Mă simt chiar bine”.
Mijlocaşul a explicat şi de ce vin rugbyştii care au o vârstă la lotul
naţional deşi se confruntă cu probleme de sănătate. ”Eu, de pildă, mai
am trei luni de rugby. Vreau să închei această aventură pe care am
început-o anul trecut, alături de jucătorii mai tineri, atunci când nu
ne mai dădea nimeni nicio şansă să ajungem la Cupa Mondială din Noua
Zeelandă. Îţi spuneam după meciul cu Uruguay, astă toamnă, că nu ştiu
dacă voi mai fi chemat. Şi uite că am fost solicitat din nou”.
Sîrbu a explicat că după victoria cu Namibia (13-11), el şi colegii săi
au simţit o amărăciune că jocul nu a fost foarte bun. Aşa că au decis să
joace cât se putea de spectaculos cu South African Kings. ”Sigur că
unii vor spune cine sunt aştia... A zecea echipă din Africa de Sud...
Nu-i aşa! E o selecţionată provincială care va intra în Super 16, cu
internaţionali Springboks şi de rugby în şapte. Am spus să jucăm din
plăcere. Nu mai era stresul ală din Cupa Europeană a Naţiunilor, unde
trebuie să câştigi tot, sau din preliminariile Cupei Mondiale, unde dacă
nu ne calificam se termina cu rugby-ul la noi. Să plângem prin
vestiare. Acum, noi am jucat pentru noi şi pentru public. Cred că am
reuşit să jucăm cu sud-africanii. Ne-a lipsit puţin să câştigăm. Am avut
ocazia aceea de eseu, iar acolo nu trebuia să facem spectacol... Şi
ne-au dat ei eseu, imediat. Am vrut să mă arunc în terenul de ţintă
advers, însă m-am trezit cu Vali Ursache în faţa mea. Şi când m-am
ridicat, ăia ne dădeau ei eseu. Păcat!”.
Ex-stelistul spune că atmosfera la lot e bună, jucătorii fiind prieteni
indiferent de vârstă sau de clubul unde joacă acum. Sîrbu nu-şi face
griji pentru viitorul naţionalei, socotind că după retragerea lui pe
postul de mijlocaş la grămadă există mai multe variante. ”Vali
Calafeteanu a jucat foarte bine. Mai e şi Raţă (n.r. - Surugiu). Şi
Ivan. Nu se termină rugby-ul cu mine”, concluzionează cel care a făcut
parte din echipa care la CM de juniori din 1995, de la Bucureşti, nu a
pierdut niciun meci.
”Sper să câştigăm duminică, cu Argentina Jaguars. Poate prindem
locul 2 la IRB Nations Cup. Cred că vor venii oamenii, să ne vadă. Şi aş
vrea să plouă, înainte de meci, să fie mai răcoare”
Lucian Sîrbu
mijlocaş de grămadă România