România are de partea ei tradiţia, ibericii infrastructura

Creată în 2000, ca o continuatoare a Campionatului European FIRA, Cupa Europeană a Naţiunilor (CEN) s-a dorit a fi, de la început, ca o antecameră a Turneului celor 6 Naţiuni. De atunci, România a câştigat trei ediţii (2000, 2002 şi 2006), Georgia tot atâtea (2001, 2008 şi 2010), iar Portugalia una (2004).

Ţară în care rugby-ul este centenar, România a fost socotită în anii '80 drept o pretendentă serioasă la includerea în Turneul celor 5 (pe atunci) Naţiuni. Victoriile obţinute în faţa Franţei, Scoţiei şi Ţării Galilor - Italia devenise "victimă sigură" a stejarilor - o recomandau ca pe o echipă valoroasă. Includerea naţionalei noastre nu s-a realizat din motive extrasportive (în februarie şi martie, clima de la noi nu permitea disputarea meciurilor în bune condiţii, de pildă). Includerea noastră în CEN a asigurat un calendar de meciuri internaţionale - Franţa, altădată partenerul anual al "stejarilor", şi celelalte naţiuni majore din Europa au jucat tot mai rar împotriva noastră -, însă, în acelaşi timp, nu ne-a permis să facem saltul valoric (mai mult au avut de câştigat adversarele României).

În 2001, pe fondul unor dispute din interiorul rugby-ului românesc, care s-au transmis şi în cadrul lotului, naţionala avea să piardă (20-31), la Bucureşti, pentru prima dată în faţa Georgiei, formaţie pe care o întrecuse destul de greu (27-23), în toamna lui 1998, la Dublin, în turneul de calificare la Cupa Mondială din 1999. Din acel moment, formaţia ex-sovietică a prins curaj şi, profitând şi de sincopele din jocul nostru, a izbutit să obţină alte cinci victorii în faţa noastră.

A doua echipă din CEN care s-a ridicat "datorită" nouă a fost Portugalia, pe care România a umilit-o (92-0) în 1996 şi pe care Dinamo Bucureşti o învingea în 1998 chiar la Lisabona. În 2003, lusitanii reuşesc să câştige pentru prima oară în faţa noastră, cu 16-15, ei repetând apoi acest succes, de două ori: 22-21, în 2009, chiar la Bucureşti, şi 24-17, anul acesta, pe terenul lor.

Moştenitoare a Uniunii Sovietice, şi a palmaresului acesteia, Rusia este cea de-a treia echipă din CEN care a înregistrat victorii în faţa României (doar unsprezece naţiuni din rugby-ul european se pot mândri cu acest lucru: Franţa, Anglia, Ţara Galilor, Scoţia, Irlanda, Italia, Germania, Georgia, Portugalia, Spania şi Rusia). Ea are un statut aparte în sensul că URSS obţinuse trei succese în faţa "stejarilor", în perioada de glorie a acestora - 14-6, în 1985, la Kiev, 23-9, în 1988, la Alma Ata (atunci românii au avut o călătorie de coşmar, iar în ziua meciului au fost tracasaţi în permanenţă, fiind schimbată ora partidei, iar autocarul ce i-a dus la stadion a avut o întârziere foarte mare), şi 13-21, în 1989, la Baia Mare. În perioada contemporană, ruşii au câştigat 5 din cele 11 meciuri directe.

Spania şi Portugalia, ţări atractive turistic

Dacă din punct de vedere sportiv, România are încă un avantaj faţă de adversarele sale din CEN, în privinţa infrastructurii lucrurile nu stau deloc aşa. Spania, de pildă, se bucură de sprijin din partea comunităţii rugbystice, în special a celei din Mare Britanie, şi pentru că este o ţară unde turismul se află în prim-plan. La fel stau lucrurile şi în cazul Portugaliei. Ibericii au investit mult în infrastructură, fiind avantajaţi şi de clima lor, mediteraneană (în caz că ar fi incluse în Six Nations, Spania şi Portugalia ar putea organiza fără probleme meciuri în februarie sau martie).

Cu toate că a devenit ţară membră a Uniunii Europene, România nu a izbutit încă să-şi pună la punct infrastructura. Baza de rugby de la "Tineretului" este una cochetă, însă e greu de imaginat că acolo s-ar putea organiza un meci cu Franţa sau cu Anglia în Turneul celor 6 Naţiuni. Din păcate, nici noul Stadion Naţional nu o va putea face, acesta fiind conceput ca o arenă pentru fotbal - nu are nici pistă de atletism şi nu permite nici existenţa terenului de ţintă din spatele buturilor...

Rusia reprezintă, şi din acest punct de vedere, o excepţie. Cu toate că se află în răsăritul Europei, această ţară este mult mai atractivă din punct de vedere turistic, iar stadioanele sale sunt mult mai moderene decât ale noastre. Ucraina îşi ridică acum arene pentru CE de fotbal, care ar putea găzdui şi partide de rugby, în timp ce Georgia a început să investească în acest sport - săptămâna trecută, oficialii FRR au vizitat la Tbilisi o bază care a costat două milioane de euro şi care este dotată cu două terenuri (unul cu gazon natural, celălalt cu suprafaţă sintetică), tribune, săli de conferinţe, vestiare şi hotel. 

Iată mai jos câteva date despre ţările care sunt reprezentate în Cupa Europeană a Naţiunilor:

A. Populaţie (milioane de locuitori)
1. Rusia 142
2. Spania 46,6
3. Ucraina 45,7
4. România 22
5. Portugalia 11,3
6. Georgia 4,6
(*) Este interesant că echipele de rugby ale ultimelor trei ţări au câştigat până acum Cupa Europeană a Naţiunilor, ceea ce înseamnă că populaţia nu influenţează foarte tare şi valoarea acestora

B. Număr jucători de rugby (legitimaţi)
1. Spania 20.016
2. Rusia 14.519
3. România 9.612 (*)
4. Portugalia 5.270
5. Georgia 4.181
6. Ucraina 2.880
(*) sunt incluşi şi practicanţi de rugby-tag, forma de rugby non-contact

C. Număr de cluburi de rugby
1. Spania 210
2. Rusia 97
3. România 83
4. Portugalia 46
5. Georgia 46
6. Ucraina 44

D. Participări la Rugby World Cup
1. România 7 (*)
2. Georgia 3
3. Spania 1
4. Portugalia 1
5. Rusia 1
6. Ucraina 0
(*) România face parte dintr-un grup de 12 ţări ale căror echipe de rugby au fost prezente la toate cele şapte ediţii ale Cupei Mondiale (1987, 1991, 1995, 1999, 2003, 2007 şi 2011), la prima dintre ele fiind invitate