„Recalificările au întărit grupul!“

Lucian Sîrbu (cu balonul) iniţiază un atac al României

Prezent în 1999, 2003 şi 2007, Lucian Sîrbu se bucură că prin această calificare, el şi colegii săi de generaţie, le-au închis gura cârcotaşilor.  „Veteranii“ naţionalei de rugby şi-au dorit nespus să se califice la Cupa Mondială. Victoria (39-12) cu Uruguay le-a adus viza de Noua Zeelandă.

Crescut la Griviţa Roşie, unde l-a avut ca antrenor pe Sergiu Bărgăunaş, mijlocaşul de grămadă Lucian Sîrbu nu a călcat pe petale de trandafiri pentru a reuşi în cariera de rugbist. În 1999, de pildă, a făcut parte din lotul naţionalei la Cupa Mondială, însă nu a bifat niciun meci - în aceeaşi situaţie este şi Ovidiu Toniţă, amândoi jucănd la ediţiile din 2003 şi 2007.

În meciul de sâmbătă, înainte de pauză, la o aglomerare produsă în apropierea terenului de ţintă uruguayan, Sîrbu a fost lovit la ochi. La final, bucureşteanul avea o vânătaie de toată frumuseţea... "Nici nu ştiu ce s-a întâmplat. Nu mai vedeam... Sângeram. Cum era 21-0, la pauză am spus că e mai bine să intre Vali Calafeteanu. Este şi mai tânăr, mai cu viteză. Nu avea rost să forţez aiurea", ne-a declarat cel care a împlinit 34 de ani la 16 octombrie. Sîrbu se bucură că el şi colegii săi au dus România la Cupa Mondială. „Le-am arătat celor care ne tot critică pe forumuri că putem câştiga. Eu sunt mulţumit că am dus România la Cupa Mondială. Mi s-a luat o piatră de pe inimă. Altfel, generaţia mea ar fi căzut urât. S-ar fi spus că am distrus viitorul celor care vin după noi. A fost mai bine că nu ne-am calificat direct, bătând Rusia, la Soci. Am devenit astfel un grup mai unit. S-au legat prietenii. Au fost emoţii, greutăţi, însă despre ele vom vorbi peste ani. Vom avea ce să povestim nepoţilor".

Atacuri din „22", în stil All Blacks

Cum s-a câştigat meciul cu Uruguay-ul? În primul rând, printr-o disciplină exemplară, una dovedită şi la Montevideo - „acolo am fost sancţionaţi cu doar nouă penalităţi, cum se întâmplă doar în rugby-ul mare", spunea Socol. Apoi, printr-o mobilizare şi concentrare deosebite, erorile din prima partidă, încheiată la egalitate (21-21), fiind mult mai rare. Întrebat de ce România a atacat deseori din propriul teren de „22", lucru caracteristic mai degrabă Noii Zeelande sau Franţei, Socol a zâmbit, iar apoi a spus: "Am decis să păstrăm cât mai mult balonul. Când ai mingea joci tu, iar adversarul se uită".
Echilibrul între compartimente a existat mai mult ca oricând. Alt aspect remarcabil pentru o naţională cunoscută mai mult prin forţa înaintării. Dovadă că, din cele cinci eseuri, trei le-au marcat jucătorii de treisferturi (Gal Csaba, Cătălin Fercu şi Mădălin Lemnaru), iar două au avut înaintarea în prim-plan (Alex Manta şi încercarea de penalizare). "În ultimii doi ani, România a devenit o echipă completă. Înaintarea are mai multă experienţă, dar contra Uruguay-ului, treisferturile nu s-au închis. Au profitat de intervalele pe care le-au avut, au alergat foarte mult, au ştiut când să dea drumul la minge", a subliniat
Socol.

Tincu a devenit tată în ziua meciului!'

„Cap de grămadă" în echipa României, Marius Tincu a fost unul dintre cei care au tras echipa după el în meciul cu Uruguay. Puţini au ştiut, însă, că uriaşul jucător de la Perpignan (1,81 m / 119 kg), campion al Franţei în 2009, vicecampion în iunie trecut, era cu gândul la soţia sa, care urma să nască zilele acestea. Tincu a şarjat deseori, cu balonul în braţe, a venit la susţinerea coechipierilor care aveau mingea, a impus respect în grămezile ordonate  şi a repus din margine cu precizia unui ceasornicar.

La final, românul s-a îndreptat spre adversarii săi, pentru a le strânge mâna. A fost bătut pe umăr de managerul sportiv Robert Antonin, care i-a dat fericita veste: „Marius, eşti tată!" - antrenorul francez a fost singurul care a ştiut că soţia românului, Julie Campet, a născut sâmbătă dimineaţă, o fetiţă, Fanny Eleonore Inna. Tincu vorbise cu jumătatea lui, înainte de meci, însă aceasta a preferat să nu-i spună nimic pentru a nu-i afecta astfel evoluţia. Ieri-seară, românul şi-a luat celelalte fetiţe, Anna-Marie (6 ani şi jumătate) şi Maia (4 ani şi jumătate), pe care le-a lăsat în grija unor prieteni, şi şi-a vizitat soţia şi nou-născuta la materinitate.  Această întâmplare nu este singulară la naţionala de rugby. La 7 aprilie 2001, Florin Corodeanu a jucat pentru „stejari" în condiţiile în care soţia lui, Cristina, avea să nască exact atunci, în Franţa. 

„Merităm să jucăm cu cei mari"

 - Autor al primului eseu al „stejarilor", Gal Csaba a mărturisit că nu regretă că a ales să facă rugby. „La hochei nu puteam ajunge, la Cluj neexistând echipă în acest sport"
- „Stejarii nu au avut o primă specială pentru calificare. Pentru victoria cu Uruguayul, de sâmbătă, fiecare jucător va primi câte 2.000 de euro.
- Căpitan la Farul, Daniel Carpo a fost atras spre rugby de un prieten, la Tulcea, oraşul în care s-a născut, neexistând echipă. Aflat într-un permanent progres în joc, el speră ca în viitor să prindă un contract în străinătate.
- Cătălin Fercu şi Mădălin Lemnaru, aripile care au înscris încercări pentru România în meciul cu Uruguay, sunt originari din Braşov, fiind formaţi de antrenorul Vasile Soporan, care l-a avut ca elev şi pe Mihai Vioreanu.

Paşii grei ai unei calificări muncite

România a avut nevoie de aproape doi ani şi de 15 meciuri pentru a ajunge la Rugby World Cup. Iată principalele repere:
- l februarie-martie 2009: eşecurile suferite cu Rusia (19-28) şi cu Portugalia (21-22), la Bucureşti, precum şi cel din Georgia (23-28) fac ca Români să ajungă pe locul 4 în CEN, la mijlocul competiţiei. Calificarea la Cupa Mondială părea compromisă.
 - februarie-martie 2010: România remizează (21-21) în Rusia, învinge (22-10), la Bucureşti, şi câştigă (20-9) în Portugalia. Ocupă locul 3 în CEN şi participă în recalificări.
 - mai-iunie 2010: „Stejarii" se impun la scor (33-3 şi 61-7) în faţa Ucrainei, în primul tur al fazei recalificărilor.
 - iulie 2010: România elimină (56-13) Tunisia, la Buzău.
 - noiembrie 2010: În „baraj", naţionala se impune (21-21 şi 39-12) în dubla manşă cu Uruguay.

Victoria a fost sărbătorită în fugă

Alin Petrache este purtat pe braţe de „Stejari“ Foto: Epa

Victoria cu Uruguay a fost sărbătorită pe fugă de „stejari", majoritatea plecând ieri sau astăzi la cluburile lor. Cei mai grăbiţi au fost jucătorii legitimaţi în Franţa, inclusiv antrenorul Romeo Gontineac, care lucrează la Centrul de Formare al echipei de rugby din Aurillac.
Internaţionalii de la Ştiinţa Baia Mare (Ionuţ Dimofte, Gal Csaba, Mihai Macovei) şi de la Steaua (Dan Dumbravă, Ionel Cazan) vor disputa duminică, la Bucureşti, tot pe stadionul „Arcul de Triumf", finala Cupei României. Apoi, lor li se vor alătura ceilalţi jucători din ţară - grupul de la Timişoara compus din Stelian Burcea, Vali Calafeteanu, Cătălin Fercu, Mădălin Lemnaru, precum şi jucătorii de la Farul, Daniel Carpo şi Cătălin Nicolae -, în cadrul selecţionatei Bucureştiului ce va disputa „dubla" cu echipa pariziană Stade Francais din Challenge Cup - prima partidă este aici, în 11 decembrie.  ;Marian Burlacu