Aventură de 150.000 €

Numai pentru a participa la Raliul Dakar, Mani Gyenes şi Marcel Butuza au scos din buzunar 50.000 de euro. Suma se poate tripla cu restul cheltuielilor din timpul competiţiei. Programul este infernal, iar traseul oferă surprize la tot pasul. Mani şi Marcel nu se dau însă bătuţi în teribila aventură care le seacă puterile, dar şi conturile.

Plin de pasiune, cu ritm, cu energie şi cu o coordonare perfectă între parteneri. Aşa este tangoul, dansul inventat acum mai bine de 200 de ani la Buenos Aires. Caracteristicile se potrivesc perfect şi celui mai dur raliu din lume, care de trei ani încoace pleacă din capitala tangoului. Iar românii Mani Gyenes şi Marcel Butuza fac tot posibilul să rămână în picioare în acest dans-maraton prin pampas, deşert, păduri şi canioane unde comuniunea om-motocicletă trebuie să fie perfectă. Pasiunea însă este principalul motor care îi propulsează pe cei doi. Visul lui Mani este ca într-o zi să devină câştigătorul Dakarului, şi deja piloţi experimentaţi, cu mulţi ani de rally-raid în spate, i-au prezis că va ajunge în top. Pentru acest lucru munceşte un an întreg, participă la diverse concursuri, toate având rol de antrenamente pentru marele Dakar.

Lipseşte de la serviciu pentru curse

Fost mecanic la primul importator KTM din România, Gyenes a găsit înţelegere la şeful său de la firma unde acum este consultant de vânzări, Autonet, şi poate lipsi de la serviciu pentru a-şi îndeplini visul. Pare surprinzător că, deşi este starul rally-raidurilor din România, cu un palmares care nu se compară cu al niciunui alt pilot român în orice ramură a sporturilor cu motor, Mani trebuie în continuare să lucreze într-un birou.   

Dar premiile în acest gen de competiţii sunt mici în comparaţie cu costurile. Spre exemplu, câştigătorul Dakarului la clasa moto va primi 25.000 de euro, iar premiile în concursurile de enduro depăşesc rar câteva mii de euro. Banii vin de la sponsori şi depind foarte mult şi de timpul în care concurentul apare în prim-planul camerelor de televiziune. Iar pentru a beneficia de extrase video cu propriii piloţi, o echipă trebuie să plătească organizatorilor, care deţin drepturile, 25.000 de euro.

Motocicleta, refăcută în fiecare noapte

Pentru ediţia din 2011, Gyenes şi Butuza au scos pentru început din buzunar 50.000 de euro, reprezentând numai taxele de participare pentru patru oameni, două motociclete şi un camion de asistenţă. Dar factura s-ar putea chiar tripla până la final după ce vor fi incluse costurile de transport, piesele de schimb şi alte cheltuieli aferente. Numai pneurile şi spuma poliuretanică care ţine loc de cameră costă 400 de euro, iar acestea sunt schimbate zilnic, la fel ca şi uleiul sau filtrele. Însă, dacă pentru toate aceste lucruri există o modalitate de plată, sentimentul de a rămâne în picioare la finalul celor peste 9.000 de kilometri este de nepreţuit.

Mani Gyenes, starul rally-raidului românesc

- Are 26 de ani şi este multiplu campion naţional la enduro şi endurocross.
- Dublu câştigător al Red Bull Romaniacs, clasa experţi.
- Singurul român care a câştigat o probă specială dintr-un raliu înscris în Campionatul Mondial de Rally-Raid (Raliul Faraonilor 2008).
- Singurul român care s-a impus într-un raliu din CM de Rally-Raid (Raliul Marocului 2009, victorie la clasa producţie şi locul opt la general).
- Cea mai bună clasare a unui român la Dakar (locul 9 la debutanţi şi 47 la general, în 2007).

Ghinion în etapa a treia

Mani Gyenes a avut probleme în etapa a treia a Dakarului, după un debut excelent. Road-book-ul s-a deplasat din derulator din cauza denivelărilor, românul a fost nevoit să oprească să remedieze situaţia şi a pierdut timp preţios. N-a mai putut recupera, deoarece depăşirile au fost aproape imposibile din cauza norului de praf lăsat în special de maşini. Gyenes este după trei etape pe locul 46 la general, în timp ce Marcel Butuza ocupă locul 95.

Dakar 2011 - inedit

- Trezirea se dă în medie la ora cinci dimineaţa. Însă, în funcţie de lungimea etapei, sunt zile în care Mani Gyenes şi Marcel Butuza (foto) trebuie să fie în picioare la ora 3.00.
- Cei doi au la dispoziţie o jumătate de oră pentru a părăsi bivouacul, locul de camping în care dorm piloţii.
- La ora cinci dimineaţa, temperatura nu depăşeşte 15 grade, în deşert nici 5 grade uneori, iar în timpul probei se aleargă şi la peste 40 de grade. Cum nu pot urca un şifonier pe motocicletă, cei doi sunt nevoiţi să plece doar cu un tricou pe sub geaca de enduro, care are o serie de zone de aerisire ce pot fi închise sau deschise în funcţie de temperatură.
- Urmează sute de kilometri de traseu, în care au doar unul sau două popasuri pentru realimentare. Băuturile hidratante şi batoanele energizante păstrate prin buzunare sunt aur curat în mijlocul deşertului.
- După cele 12 ore petrecute pe traseu, Mani şi Marcel sosesc în bivouacul următor. Urmează un duş, o masă atât de mult aşteptată şi apoi briefingul comun în care este prezentată etapa următoare.
- Rupţi de oboseală, ei merg la culcare în jurul orei 22.00.
- Seara şi noaptea intră în acţiune oamenii responsabili cu asistenţa tehnică. Motocicleta este curăţată, se schimbă zilnic filtrele, uleiul şi pneurile şi se repară eventualele avarii. Atunci când Mani şi Marcel se trezesc, cele două KTM-uri trebuie să funcţioneze din nou la parametri maximi.