Radu Voina: „Nu-i nevoie să fac pe miliţianul!“

Antrenorul campioanei Oltchim spune că diferenţa dintre handbalul feminin şi cel masculin este făcută de atitudine.

O legendă a handbalului masculin ca jucător şi apoi ca antrenor, Radu Voina a schimbat mentalitatea oamenilor din acest sport, odată cu numirea sa la cârma naţionalei feminine şi a formaţiei Oltchim.

Citiţi şi:

• Râmnicu Vâlcea: Radu Voina: “Încă nu suntem calificaţi”
• Laurenţiu Toma: "Visez să joc în campionatul Spaniei!"
• HANDBAL: Baia Mare - Lubin şi Brăila - Oldenburg în cupele europene

Fostul campion mondial a dovedit că se poate face performanţă în handbalul românesc şi fără a „pune biciul“ pe jucătoare. Semifinalist cu Oltchim în Liga Campionilor în sezonul trecut şi câştigător al Cupei Mondiale cu echipa naţională în acest an, Radu Voina ne-a explicat că succesul său se datorează pasiunii pentru handbal şi muncii titanice pe care o duce zilnic, departe de ochii opiniei publice.

„Adevărul“: În România s-a implementat ideea că sportivele trebuie tratate cu biciul pentru a putea obţine rezultate.

Radu Voina: Există o mentalitate greşită, a fi un antrenor cu mână de fier nu înseamnă neapărat să le jigneşti pe sportive. Noi am rămas, din păcate, sclavi ai acelor obiceiuri, cu reguli foarte stricte. La echipă trebuie să fie ordine şi disciplină, dar efortul se poate face şi cu ţipete, dar şi zâmbind.

Aţi lucrat mult timp şi cu băieţii. Care este diferenţa între handbalul masculin şi cel feminin?

Este acelaşi handbal, dar fetele sunt mult mai conştiincioase şi mai devotate atunci când trebuie să se pună în slujba echipei. Sunt capabile să se lupte până la epuizare dacă există o legătură de suflet între ele. Dacă la băieţi mai trebui să faci pe miliţianul, la fete nu este necesar!

Multe dintre elevele dumneavoastră de la Oltchim luptă pe trei fronturi. Le veţi stabili un program mai lejer până la Mondiale sau le veţi ţine în cantonament?

Eu cred că s-a terminat perioada în care stăteam prin catonamente. Am făcut parte din sistem şi ştiu ce înseamnă să stai rupt de cei dragi, de viaţa cotidiană. Fetele de la Oltchim schimbă doar tricoul pentru a face aceeaşi muncă, deci, trebuie să fim înţelegători cu ele. Există în plus o presiune foarte mare pusă pe umerii lor din partea mass-mediei, care doreşte mereu performanţe şi uneori nici locul întâi nu e bun. În opinia mea, în România se creează o presiune exagerată, căruia nu îi găsesc rostul!

Să înţeleg că nu vă treziţi cu gândul că Oltchim trebuie să câştige Liga Campionilor şi România o medalie la Mondiale?

Fiţi convins că nu trebuie să ni se spună asta de 10 ori pe zi! Fetele sunt primele care sunt conştiente de acest lucru, mai ales că pentru unele este ultima şansă a carierei lor. De altfel, din gura mea nu o să auziţi niciodată că vom veni cu medalia de aur sau ceva similar. Vom realiza performanţa de care suntem în stare la momentul respectiv.

Cum vă comportaţi acasă când pierdeţi un meci important?

De cele mai multe ori, nevasta mă lăsa în plata mea, undeva într-o cameră unde stau singur. Eu nu dorm niciodată după un meci greu, stau şi revăd ceea ce s-a întâmplat. Un meci mă extenuează mai ales pishic, dar şi fizic pe măsură ce anii avansează şi recuperarea este din ce în ce mai dificilă. Sunt trăiri intense, pe care puţină lume le ştie. Înaintea unui meci din Liga Campionilor stau ore întregi împreună cu fetele să disecăm fiecare acţiune în parte a adversarelor.

Soţia dumneavoastră se pricepe la handbal?

Ea este profesoară de sport şi înţelege foarte bine fenomenul. Între doi nebuni, unul trebuie să cedeze şi ea a decis să se consacre familiei, lăsându-mă pe mine să îmi duc crucea mai departe cu sportul. Atunci, când pierd şi rămân singur în faţa celor care se reped să mă critice, ea mă sprijină mereu şi poate asta este cheia unei căsnicii fericite de 37 de ani!

Sunteţi o persoană superstiţioasă, aveţi un talisman norocos?

Las televizorul să meargă în ziua meciului. Mă mai gândesc ce purtam la ultima victorie, ce adidaşi aveam, ce culoare aveau blugii şi tot felul de mărunţişuri, pe care cred că fiecare om în parte le are. Nu sunt chestii importante, dar probabil e o chestie în subconştient care te îndeamnă să respecţi aceste ritualuri.

Ce hobby-uri aveţi? Citiţi, ascultaţi muzică sau preferaţi să vă uitaţi la film?

De foarte mult timp nu am mai reuşit să văd un film de la cap la cap pentru că seara sunt efectiv frânt şi adorm ca un bebeluş. Mă trezesc însă devreme, la maximum 4.00, şi nu mai pot să adorm apoi.

V-aţi gândit până când veţi continua cu handbalul?

Chiar nu ştiu, handbalul este o pasiune pentru mine, o boală în sensul pozitiv. Voi continua doar atât timp cât îmi va mai face plăcere. După aceea, cred că mă voi dedica nepoţelei mele de 3 anişori. Părinţii vor să facă din ea o viitoare campioană şi m-aş vedea foarte bine în postura bunicului care o transportă între grădiniţă şi terenul de sport (râde).

„La Steaua nu o să mă mai întorc!“

Aţi fost dat afară de la Steaua în 2007, deşi eraţi pe primul loc. După ce aţi dat clubul în judecată, credeţi că aţi mai putea antrena vreodată acolo?

Offf, o întrebare tare grea. Pentru mine Steaua înseamnă doar echipa care a făcut onoare sportului românesc, nu Steaua actuală, a anumitor patroni care cred că sunt cunoscătorii absoluţi ai fenomenului, fără să fi avut vreo tangenţă reală cu sportul. Mi-a lăsat un gust foarte amar ce mi s-a întâmplat şi sincer cred că Steaua este un capitol închis definitiv pentru mine!

Bogdan Voina (stânga) a fost foarte dezamăgit, ca şi tatăl său (centru), de atitudinea conducătorilor de la Steaua şi a decis să renunţe la sportul de performanţă Foto: Mediafax

După despărţirea de Steaua, nici fiul dumneavostră nu a mai jucat. Care mai este situaţia lui?

Din nefericire, Bogdan a zis că se opreşte aici cu handbalul. Eu zic că mai putea continua, dar dezamăgirea lui a fost prea mare după episodul Steaua şi după modul în care s-au comportat cu el.

Cum caracterizaţi parcursul celor de la HCM Constanţa în Liga Campionilor în acest sezon?

Spre marea lor cinste, sunt în grafic pentru a trece în primăvară europeană. Ar fi un pas extraordinar pentru handbalul masculin românesc, dar fără dorinţa de ai jigni cred că se vor opri acolo pentru că decalajul valoric îşi va spune cuvântul.

Echipa naţională masculină trece printr-o perioadă grea. Cum se poate redresa situaţia?

Principala problema este numărul mare de străini din campionatul nostru şi mai ales valoarea lor îndoielnică. Un exemplu bun este Butulija de la UCM Reşiţa, care nu ştiu dacă prinde lotul lărgit al naţionalei Serbiei, deşi este cel mai bun jucător din campionatul intern. Pentru a progresa trebuie să dăm mai mult credit tinerilor jucători români, altfel ne facem singuri rău.

Aţi antrenat aproape un deceniu în Franţa. Există vreo şansă să vă reîntoarceţi cândva acolo?

Nu, dacă vroiam, o făceam deja. Copii s-au întors acasă şi nu mai aveam ce face acolo. Am rămas însă cu mulţi amici, cu care vorbesc la telefon de sărbători. Din păcate, lipsa timpului din ultima perioadă nu mi-a mai permis să dau curs invitaţiilor din Franţa şi doar soţia a mai ajuns pe acolo. Ocazional, mai suntem însă vizitaţi în România de cunoştiinţele de acolo, lucru care mă bucură enorm. Prietenia e cel mai frumos lucru din viaţă.

Cine este Radu Voina

Data şi locul naşterii: 29 iulie 1950, Sighişoara.
Palmares ca jucător:

-Campion mondial în 1974.
-Bronz la JO München 1972 şi la JO Moscova 1980.
-Argint la JO Montreal 1976.

Cupa Campionilor

-Europeni cu Steaua în 1977.
-Şapte titluri de campion naţional cu Steaua.
-Cupa României cu Steaua în 1981.

Palmares ca antrenor:

-Bronz la JO Los Angeles 1984.
-Finalist al Cupei

Campionilor Europeni cu Steaua în 1989.

-Campion balcanic în 1983.
-Opt titluri de campion naţional cu Steaua.
-Cupa României cu Steaua în 1990 şi 2007.
-Campion naţional cu Oltchim în 2009.
-Semifinalist al Ligii Campionilor cu Oltchim în 2009.
-Cupa Mondială cu naţionala feminină a României în 2009.

Radu Voina despre...

Cristian Gaţu

Un jucător unic, un câştigător, un preşedinte care a făcut enorm pentru handbalul românesc. A mai şi greşit, dar cred că este singurul om în măsură să conducă federaţia în acest moment.

Gheorghe Tadici

Un foarte mare antrenor, căruia îi respect ceea ce a făcut şi face în continuare pentru handbal la nivel naţional. Mă opresc însă aici, pentru că nu îmi plac tipii care creează conflicte...

Mariana Târcă

O extraordinar de mare sportivă, o antrenoare cu un temperament vulcanic, care din nefericire a suferit enorm când a plecat de la Oltchim. Îi doresc să revină cât mai repede în angrenajul handbalului de performanţă.

Aihan Omer

Un antrenor controversat, despre care pot să spun că eu l-am adus în colectivul tehnic al echipei naţionale. Un bun meseriaş, un excelent antrenor de club, dar căruia îi place să dispară când trebuie să ia anumite decizii importante.

Obiectivul nostru în acest sezon este finala Ligii Campionilor.

Radu Voina,antrenor Oltchim

După ce mă las de antrenorat o să mă ocup de nepoţica mea.

Radu Voina, antrenor Oltchim