Patricia Vizitiu: „Danemarca e visul meu!“

Revenită în prim-plan după o perioadă grea a carierei, Patricia Vizitiu (21 de ani)  recunoaşte că vrea să joace cândva în campionatul danez, cel mai puternic din lume. Vicecampioană europeană de tineret în 2005 în Austria, interul Oltchimului speră să repete duminică acele prestaţii în meciul cu Hypo Viena.

„Adevărul Sporturi": Ai depăşit o perioadă dificilă. Ce aşteptări ai de la acest an?

Patricia Vizitiu: E adevărat că nu am jucat pe cât aş fi vrut, dar nu a depins în totalitate de mine. Acum sper să o ţin pe această linie ascendentă şi să îmi demonstrez adevărata valoare în meciurile grele din Liga Campionilor, ce vor urma.

Aţi picat într-o grupă foarte grea. Ce şanse de calificare în semifinale aveţi?

Viborg, Hypo şi Volograd sunt adversari foarte dificili, dar obiectivul nostru este calificarea în finală şi trebuie să dăm la o parte orice echipă. Într-un fel, poate este chiar mai bine să dăm de adversarele astea puternice acum, să avem apoi un traseu mai uşor.

Cum vezi meciul cu Hypo Viena?

Cred că totul va depinde doar de noi, nu trebuie să ne gândim la ce vor face austriecele. Vor reveni probabil Cristina Neagu şi cu Regina Şimkute şi acest lucru va aduce un plus în jocul nostru, de aceea sunt optimistă.

La un moment dat, unii au speculat că joci bine doar când o ai pe Cristina lângă tine...

Din păcate, a fost un subiect care m-a deranjat enorm şi aş vrea să lămuresc treaba asta. E adevărat, eu şi Cristina suntem foarte bune prietene, am venit împreună la Oltchim, dar asta nu înseamnă că vom juca doar la pachet! În plus, când e pe teren, Cristina nu mai are mamă şi tată, cum se zice...

Ai jucat o finală de Cupa Cupelor cu Rulmentul Braşov. Ce părere ai despre situaţia dificilă de acolo?

E mare păcat, pentru că la Braşov se putea face performanţă. Am totuşi mare încredere în doamna Târcă şi sunt convinsă că, după ce va salva clubul de la retrogradare, va forma în maximum doi ani o nouă echipă de mare valoare.

Ai ratat de puţin convocarea pentru Mondiale. Ai trecut peste acea supărare?

Am fost destul de afectată, am doar 21 de ani şi era o şansă imensă pentru mine. Eram sigură că fetele vor câştiga ceva acolo şi voiam să fiu cu ele. Acum a trecut, sunt tânără şi am toată viaţa înainte. La un moment dat se va face şi schimbul de generaţie la echipa naţională şi voi avea şi eu şansa mea.

Ai fost prin multe ţări. Ai rămas pe undeva impresionată de viaţa sau handbalul de acolo?

Clar, Danemarca e visul meu! Au o mentalitate total diferită de a noastră. Acolo dacă pierzi un meci, lumea nu te desfiinţează. La noi, cum ai greşit, cum eşti un zero barat. Am vorbit mult despre handbalul de acolo cu Amariei şi Vărzaru şi mi-ar făcea plăcere să pot evolua cândva acolo. Cu toate astea, nu cred că m-aş stabili în altă ţară.