Oltchim, o poveste de succes

adevarul

Publicat: 06.04.2009 20:21

Ultima actualizare: 10.08.2022 00:15

Ascensiunea grupării vâlcene către topul handbalului european pornea în urmă cu trei decenii. Prima echipă era formată exclusiv din eleve de liceu. În 1978, actualul preşedinte Ioan Gavrilescu promitea conducerii combinatului chimic că Vâlcea va deveni un pol important pe harta handbalului mondial.

Palmares

- 14 titluri de campioană naţională (1989, 1990, 1991, 1993, 1994, 1995, 1996, 1997, 1998, 1999, 2000, 2002, 2007 şi 2008)

- 13 Cupe ale României (1984, 1990, 1992, 1993, 1994, 1995, 1996, 1997, 1998, 1999, 2001, 2002 şi 2007)

- Cupa IHF în 1984 şi 1989

- Cupa Cupelor 2007

- Supercupa Europei 1984 şi 2007

- Finalistă Cupa Cupelor 2002

- Semifinalistă Cupa Campionilor 1990 şi 1992

- Semifinalistă Liga Campionilor 2009

Clubul Sportiv „Oltchim” Rm.Vâlcea s-a înfiinţat la data de 27 iunie 1973 sub denumirea de Asociaţia Sportivă „ Chimistul”, denumire pe care a purtat-o până la 1 octombrie 1989, când şi-a schimbat numele în Clubul Sportiv Muncitoresc „Oltchim”.

La 8 noiembrie 1978, Ioan Gavrilescu era numit preşedinte al grupării vâlcene, iar acesta punea la cale un plan menit să transforme clubul într-unul de renume pe plan intern şi inernaţional. La vremea respectivă, actualul preşedintele al CS Oltchim avea 37 ani şi ocupa funcţia de şef la atelierul de ape reziduale din cadrul secţiei utilităţi a combinatului chimic.

„Galacticele“ ar fi putut fi baschetbaliste

Deşi a jucat baschet la nivelul diviziei B, Ioan Gavrilescu a considerat că o echipă de handbal puternică ar atrage mai mulţi suporteri în Vâlcea. A prezentat, imediat, conducerii combinatului un proiect ambiţios.

“Am acceptat funcţia cu condiţia să primesc tot sprijinul necesar ca, în maximum câţiva ani, să fac o echipă de jocuri sportive capabilă să devină campioana României. Am avut de ales doar între handbal feminin şi baschet feminin. M-am gândit că sunt singurele ramuri sportive unde nu există Steaua şi Dinamo. Dacă ne băgam într-o competiţie cu aceste două cluburi nu aveam nicio şansă, iar motivele sunt complexe şi cunoscute de unii. Deşi inima îmi spunea să optez pentru baschet, deoarece am practicat timp de 14 ani acest sport, mi-am dat totuşi seama că lumea iubeşte mai mult golul decât coşul”, rememorează Ioan Gavrilescu.

În prezent, judeţul Vâlcea este reprezentat în Divizia A la baschet feminin de formaţia CET Govora, care ocupă în prezent locul şase în clasamentul intern.

Promovarea în „B“, o sticlă de coniac!

Pe hârtie proiectul arăta bine. Mai rămâneau de găsit handbalistele, lucru nu tocmai uşor de rezolvat în Vâlcea. Imediat după numirea ca preşedinte al clubului sportiv, Gavrilescu l-a invitat la o bere după program pe unul din maiştrii de la uzină, Nistor Marin. Mare iubitor al sportului, acesta i-a explicat că la Liceul Chimic din localitate exista o echipă de fete ce se bătea de trei ani, fără succes, pentru promovarea în Divizia B.

“Erau doar nişte eleve de liceu, iar, pentru a face rost de bani pentru deplasări în judeţ, echipa îşi schimba denumirea de la meci la meci în funcţie de cine o sponsoriza. Puţină lume ştie azi, dar, pe lângă Chimistul, formaţia s-a mai numit în trecut «Sodistul» şi «Proiectantul»”, povesteşte Gavrilescu.

După trecerea echipei sub aripa protectoare a CS Oltchim, formaţia a disputat, în mai 1980, pe terenul în aer liber al arenei Tractorul Braşov, barajul pentru promovarea în Divizia B. În meciul decisiv, vâlcencele au întâlnit formaţia fabricii de stofă Argeşana Piteşti, pierzând partida după executarea loviturilor de la şapte metri.

“Modul suspect cum s-au comportat oficialii echipei adverse m-a determinat să plec la Piteşti după meci. M-am dus direct la rivalii locali şi un tip de acolo mi-a vândut, pentru o sticlă de coniac, pontul că portăriţa de la Argeşeana nu avea drept de joc. Am plecat apoi la Bucureşti să depun memoriu şi, ulterior, am câştigat partida la masa verde”, explică Gavrilescu actul de naştere al handbalului de performanţă în Vâlcea.

Succes la debutul în cupele europene

În primul an de Divizia A, Oltchim termină pe locul 2 la doar un punct în spatele Ştiinţei Bacău, echipă cu nouă titluri naţionale în palmares. De altfel, Ioan Gavrilescu recunoaşte că gruparea moldoveană a reprezentat modelul sportiv după care s-a ghidat în organizarea clubului vâlcean. Oltchim a transferat-o de aici pe Mori Torok, jucătoare ce avea să contribuie decisiv la câştigarea a două Cupe IHF.

“Îmi aduc aminte, cînd am am luat-o de la Bacău, în 1982, am plecat cu o sută de mii de lei de la Vâlcea. Ne-am dus acasă, la tatăl său, la Sfântu Gheorghe. Bătrânul nu ştia decât ungureşte, noi spuneam ceva, fata traducea. I-am dat banii, a numărat două ore la ei. Ţin minte că la televizor era un meci de fotbal. Număra ce număra, se mai uita la fotbal, se încurca şi o lua de la început. Mori Torok a fost un fenomen. Nu ştiu când se va mai naşte o jucătoare de valoarea ei”, povesteşte antrenorul “Pilică” Popescu.

În sezonul 1983-1984, la prima participare într-o cupă europeană, Oltchim cucerea astfel Cupa IHF. Vâlcencele aveau să repete această performanţă în 1989, an în care cuceresc şi primul titlu din istoria clubului.

Pe plan intern, obţinerea celor 13 titluri de campioană naţională reprezintă un record naţional (predecesoarele, Universitatea Timişoara şi Ştiinta Bacău, reuşind să obţină aceeaşi performanţă de câte zece şi respectiv nouă ori).

Oltchim se detaşează clar faţă de alte echipe şi în competiţia naţională dotată cu „Cupa României„ pe care a câştigat-o tot de 13 ori. Prin performanţele menţionate mai sus în campionatul primei Ligi şi a Cupei României, Oltchim deţine supremaţia în handbalul feminin românesc ai ultimilor 20 de ani.

Jucătoare transferate pe o butelie

La acel moment, handbalul era încă la nivelul de pionierat în Râmnicu Vâlcea. Partidele se jucau în aer liber şi la meciuri veneau doar 50 de spectatori. Treptat, s-au construit tribune din ţevi de fier şi la meciurile din divizia B asistau circa cinci sute de curioşi.

După un prim sezon în care vâlcencele au terminat pe locul 7, a urmat un alt moment-cheie în istoria clubului. În 1981, Oltchim îl numeşte antrenor pe celebrul Constantin “Pilică” Popescu, tehnician care avea în palmares trei titluri mondiale cu naţionala feminină a României. În acest răstimp se finalizează şi lucrările la Sala Traian din localitate.

“Am transferat 11 handbaliste la acel moment. Pe majoritatea le-am convins să vină la Vâlcea oferindu-le o locuinţă aici, un loc de muncă la combinat sau doar o butelie”, spune Ioan Gavrilescu. Ca urmare a acestui import masiv de jucătoare, Oltchim promova, la 11 iunie 1982, în premieră, în elita handbalului autohton.

„Alchimistele“, o echipă constantă

În 2007, Oltchim a câştigat şi Super Cupa Europei Foto: Agerpres

După Revoluţie, Râmnicu Vâlcea avea să devină leagănul handbalului feminin autohton. Cele două finale disputate în Cupa Campionilor Europeni (1990 şi 1992) vor aduce un imens capital de imagine pentru echipă. Aici se formează totodată şi o pepinieră puternică pentru loturile naţionale de junioare şi tineret.

Pe scheletul Oltchim se construieşte o superechipă naţională, ce va cuceri ulterior două titluri mondiale de tineret în 1995 (Brazilia) şi 1999 (China), precum şi două titluri de campioane europene la junioare în 1998 (Slovacia) şi 2000 (Franţa). La finalul sezonului 2001-2002, Oltchim este foarte aproape să cucerească în premieră Cupa Cupelor. Vâlcencele pierd însă, în mod dramatic, finala în faţa rusoaicelor de la Lada Togliati, 32-27 în tur şi 20 – 28 în retur.

Mondialul din 2005 a schimbat echipa

Medalia de argint cucerită de naţionala de handbal feminin la Campionatul Mondial din 2005 a produs o adevărată emulaţie în jurul acestui sport. Pe fondul acestui succes pe plan sportiv şi mediatic, a fost posibil ca, în 2006, Oltchim să transfere la Vâlcea jumătate din vicecampioanele mondiale şi pe selecţionerul echipei naţionale Gheorghe Tadici.

Rezultatele nu au întârziat să apară şi, în 2007, campioana României cucerea Cupa Cupelor şi Super Cupa Europei. Graţie unei conduceri puternice şi mai ales sudate, Oltchim a continuat să progreseze treptat şi după această mare performanţă.

S-a ajuns astfel ca gruparea vâlceană să fie o adevărată echipă naţională a României, amintind parcă de modelul de succes patentant de formaţia de fotbal a Stelei la sfârşitul anilor 80’.

“Nu cred că mai există o altă echipă în sportul românesc care să aibă o asemenea constanţă la nivel înalt ca Oltchim. Nu ne putem opri însă aici şi trebuie să câştigăm şi Liga Campionilor”, încheie preşedintele Ioan Gavrilescu.