Naţionala din faţa televizorului

Din diverse motive, nouă dintre cele mai bune handbaliste ale României nu au fost în Macedonia. Retrase, cu probleme medicale sau invocând alte scopuri, mai mult de jumătate din vicecampioanele mondiale din 2005 au trăit emoţiile meciurilor în faţa televizorului.

Cunoscătorii spun că emoţiile jucătorilor sunt mai mari atunci când nu sunt pe teren. Şi asta pot să ne-o afirme fiecare dintre Tereza Tamaş-Pâslaru, Cristina Vărzaru, Ionela Gâlcă-Stanca, Valeria Beşe, Simona Gogârlă, Roxana Gatzel, Aurelia Brădeanu, Steluţa Luca sau Raluca Ivan, care nu au făcut deplasarea la Campionatele Europene din Macedonia încheiate ieri.

Toate au făcut însă istorie în urmă cu trei ani la Mondialele de la Sankt Petersburg, când la finalul competiţiei au urcat pe treapta a doua a podiumului.

Retrase recent de la naţională - majoritatea dintre ele - sau având alte probleme, microbul handbalului le-a ţinut lipite de televizor. Au ţipat, au râs, şi-au frecat mâinile de nervi şi s-au bucurat şi au plâns de la sute sau mii de kilometri distanţă împreună cu fostele lor colege.

Atmosferă de Europene şi acasă

Simona Gogârlă a lipsit din echipă şi la Olimpiada de la Beijing. Însă acum, la aceste Europene, emoţiile au fost şi mai mari. „Este o competiţie mult mai puternică, iar văzută din afară, trăieşti la intensitate şi mai mare.

Este foarte greu pentru mine din moment ce am trăit şi eu alături de unele dintre aceste fete aceleaşi clipe. Ştii şi simţi odată cu ele ce e pe teren pentru că ai jucat odată împreună. Dacă mă uit în ochii lor, imediat îmi dau seama de ce au nevoie”, spune Simona Gogârlă.

Nu a vorbit cu fetele la telefon, însă le-a încurajat din faţa televizorului. „Au fost şi momente grele pentru fete, cum a fost meciul cu Spania, şi nu am vrut să fiu nepoliticoasă. Nu vreau să se intrepreteze în niciun fel”, adaugă handbalista de la Rulmentul Braşov.

După atmosfera de la naţională, mai ales după partidele victorioase, duce dorul şi Aurelia Brădeanu. Ea a trebuit să renunţe la naţională pentru că peste câteva luni va deveni mămică.

„Europenele în faţa televizorului nu le-am mai văzut de mult. E greu, că înainte eram acolo, acum doar privesc, iar emoţiile sunt mai puternice. Gândeşti la rece, vezi meciul în ansamblu, ai o privire mai largă, de sus, la televizor.

 Vezi altfel jocul şi trăirile sunt un pic altfel. Mă enervez şi râd odată cu ele”, spune Aurelia, care le-a sunat pe fete în fiecare zi. Nu pentru a le da sfaturi, pentru că nu e în măsură, iar echipa este  profesionistă, ci pentru a le încuraja. Pentru a le simţi şi mai aproape auzindu-le glasul.

„Nu poţi să te depărtezi aşa dintr-odată de ele. Sunt prietenele mele. Chiar dacă eu sau alta nu mai suntem pe teren, vorbim”, a adăugat interul stânga legitimat la clubul Gyor Eto.

Sportivele care au lipsit de la competiţia continentală au văzut pe teren o altă echipă faţă de Beijing. O echipă care, pe lângă media de vârstă mult mai scăzută, a fost mai unită, având o altă poftă de joc.

Stil de joc à la Radu Voina

Chiar dacă formaţia lui Radu Voina a fost închegată din scurt, multe dintre jucătoare neavând experienţa necesară, totuşi debutantele le-au înlocuit cu succes pe „veterane”.

„Nu au avut timp suficient să se pregătească mai mult, însă noi, cele de acasă, le-am acordat toată încrederea”, a spus Aurelia Brădeanu. Nu doar schimbarea jucătoarelor, ci şi a antrenorului, a adus o altă mişcare în teren.

„Fiecare antrenor are stilul lui de joc. Astfel că acum se joacă pe cel a lui Radu Voina”, mai susţin handbalistele, care au prins şi regimul lui Tadici.