Cu cine ne luptăm pentru medalii

Adina Meiroşu se va lupta din greu şi astăzi cu defensiva maghiară

Doar trei naţionale prezente la actuala ediţie a Campionatelor Mondiale de handbal feminin se pot lăuda cu un bilanţ pozitiv în confruntările directe cu România. În contextul în care majoritatea echipelor trec printr-un schimb de generaţii, România are, cel puţin teoretic, cel mai omogen şi valoros lot de la Mondiale.

Campioană olimpică şi europeană en-titre, Norvegia porneşte din postura de favorită turneul final din China în ciuda unor absenţe importante din lot. Superstarurile Gro Hammerseng, Katja Nyberg şi Katrine Lunde nu îşi pot ajuta colegele din cauza unor accidentări, în timp ce Else Lybekk (31 de ani) s-a retras de la naţională. Mai mult, legendara Marit Breivik, cea care a condus cu multă dibăcie timp de 15 ani reprezentativa nordică, i-a lăsat postul fostului ei asistent Thorir Hergeirsson.

Din vechea gardă, a rămas totuşi extrema Linn-Kristin Riegelhuth, cea mai bună jucătoare a lumii în 2008. După ce ne-a învins la Olimpiadă (24-23 în grupe) şi apoi la Europene (37-31 în grupa principală), Norvegia a cedat în faţa României în acest an în finala Cupei Mondiale de la Aarhus, scor 27-28, semn că raportul de forţe s-a mai echilibrat. La ultimul turneu amical desfăşurat înaintea Mondialelor, nordicele ne-au învins totuşi pe teren propriu cu 34-31.

Deşi are un palmares pozitiv în faţa rusoaicelor după destrămarea URSS, România a suferit mai mereu în ultimii ani în faţa "tancurilor sovietice". Masivitatea rusoicelor şi stilul lor agresiv, care depăseşte uneori limitele regulamentului, ne-a creat mari probleme.

Rusia, o „bestia-nerra" pentru noi

Rusia ne-a furat titlul mondial în 2005, ne-a administrat apoi o lecţie de handbal la Mondialele din 2007, scor 30-20, pentru ca la Cupa Mondială din acest an istoria să se repete, 35-25 pentru elevele vulcanicului Evgheni Trefilov. Campioană mondială en-titre şi cotată cu a doua şansă la câştigarea trofeului în China, Rusia pare totuşi ceva mai vulnerabilă. Din echipa vicecampioană olimpică la Beijing, au mai rămas doar patru handbaliste, iar nume grele precum Kareeva, Poltoratskaya şi Polenova (2,04 metri) au preferat să se concentreze pe jocurile de la echipa de club.

Venită în China fără vedeta Anita Gorbicz, cea mai bună handbalistă din lume în 2005, Ungaria este în căutarea gloriei din urmă cu câţiva ani.

Un nou episod în războiul româno-maghiar

Fără medalie la ultimele turnee finale, naţionala din ţara vecină este cotată abia cu a cincea şansă la câştigarea tilului mondial. Pentru noi, Ungaria reprezintă un adversar tradiţional, atât la nivelul formaţiilor de club, cât şi la nivelul primelor reprezentative. În urmă cu 15 ani, în semifinala Cupei IHF, „alchimista" Mori Torok-Duca ardea steagul Ungariei în sala sporturilor din Tatabanya, ca răspuns la jignirile secundului formaţiei maghiare.

Drama morţii lui Marian Cozma a unit însă cele două mari naţiuni handbalistice. Cu toate acestea, elevele lui Radu Voina nu pot uita prea uşor că Ungaria ne-a eliminat în optimi la Beijing, deşi în faza grupelor am câştigat cu scorul 27-21.