Boală lungă, moarte sigură

Naţionala masculină s-a transformat, în trei decenii, dintr-o pretendentă la titlul mondial într-o echipă care se bucură atunci când se califică la un turneu final. Oamenii lui Vasile Stîngă au arătat în Suedia aceleaşi slăbiciuni cu care ne-au obişnuit deja: pripeală în atac, ratări incredibile, lipsă de concentrare. 

Contraperformanţa înregistrată de naţionala masculină de handbal, la Campionatul Mondial din Suedia, are mai multe explicaţii. Unele ţin de organizarea acestei discipline la noi sau de cea a sportului românesc. Altele de situaţia existentă în România. Fără a avea pretenţia de a da „diagnosticul" final, voi încerca să punctez câteva dintre cauzele eşecului oamenilor lui Vasile Stîngă la cea mai importantă competiţie din sportul cu mingea mică.

1 Valoarea scăzută a Ligii Naţionale

Nu încape nicio îndoială că majoritatea jucătorilor selecţionaţi la lotul naţional, pentru acest turneu final, nu s‑au aflat în cel mai bun moment al lor din punct de vedere sportiv. Dorinţă de a reuşi a existat, indiscutabil. Nu şi putinţă. În meciurile contra Croaţiei şi Danemarcei, România a jucat bine până la pauză. Ultimele 25 de minute, însă, au fost dezamăgitoare. S-a simţit, aşadar, în jocul tricolorilor că valoarea scăzută a meciurilor din Liga Naţională nu are cum să-i ajute să abordeze disputele internaţionale cu şanse reale la victorie. 

2 Nu există un lider autentic în echipă

De-a lungul timpului, naţionala masculină a avut lideri autentici, jucători capabili să intervină în momentele dificile. Lista celor aflaţi în această situaţie îi cuprinde pe Oţelea, Gaţu, Gruia, Voina, Stângă. În Suedia, echipa României nu a scos în evidenţă astfel de jucători, exceptându-l pe portarul Mihai Popescu, ale cărui intervenţii salvatoare au întreţinut iluzia că am putea reintra în lupta pentru calificarea în grupele principale. Absenţa liderului, a jucătorilor cu personalitate s-a resimţit îndeosebi în faza de atac.

3 Lipsă de concentrare pe faza ofensivă

În meciul cu Algeria, echipă care, pe hârtie, era sub valoarea naţionalei noastre, jucătorii români s-au întrecut în erori şi ratări, unele dintre ele de-a dreptul incredibile. Golgheter al naţionalei, Ghionea a alternat perioadele bune cu cele în care a irosit situaţii de gol din poziţii „unu la unu" cu portarul. Există o singură explicaţie pentru această situaţie: lipsa de concentrare pe faza de atac.

4 Nu ştim să jucăm în momentele cheie

Contingentul 2011 a arătat că suferă de „bolile" care au mai atins naţionala masculină de handbal şi în alte perioade ale existenţei sale. Golul primit în ultima secundă a meciului cu Algeria, în condiţiile în care aveam superioritate numerică, este elocvent. El aminteşte de meciul pierdut cu Franţa, la CM din 1993. Atunci, după acel turneu final, oamenii handbalului românesc s-au întâlnit la Focşani pentru a stabili ce e de făcut. Iar una dintre concluzii a fost că trebuie stabilită o strategie a modului cum trebuie jucat finalul de meci. Faptul că şi naţionala feminină, la CM din 2009, a primit un gol la fel de straniu, în ultimele secunde ale partidei cu Spania, dovedeşte că fie că actualii handbalişti n-au fost învăţaţi cum trebuie tratate momentele cheie ale meciului, fie că nu li s-a reamintit cum se joacă în astfel de situaţii.

5 Vasile Stîngă „s-a pierdut"

Cunoscut ca un jucător care făcea deseori diferenţa la naţională, autor al unor goluri memorabile, Vasile Stîngă nu a reuşit să le insufle elevilor săi măcar o parte din ambiţia şi dăruirea care l-au caracterizat. Desigur că într-un timp atât de scurt fostul stelist nu avea cum să corecteze erorile tehnice pe care le comit protejaţii săi. Şi nici să-i facă pe aceştia să ţină un meci din punct de vedere fizic (aceste aspecte trebuie rezolvate la echipele de club). Stîngă n-a izbutit, însă, să găsească soluţii pentru a opri degringolada din jocul nostru la meciul cu Algeria. De altfel, el însuşi a recunoscut ulterior că a fost depăşit de situaţie la acel meci.

6 Handbalul nu este sport naţional la noi

Cu toate că deţine un palmares impresionant - patru titluri mondiale câştigate la masculin - şi are priză la public, handbalul nu este sport naţional în România. Şi cum Ministerul Educaţiei a tratat educaţia fizică, în ultimele două decenii, drept „materie neglijabilă", numărul practicanţilor a scăzut de la an la an. În plus, nu există săli moderne, ceea ce face imposibilă organizarea competiţiilor de top.

România a terminat pe 19

Nici în ultimul meci disputat la CM din Suedia echipa României nu a reuşit să impresioneze. Având în faţă o formaţie a Tunisiei care este, cel puţin teoretic, inferioară Algeriei, tricolorii s-au impus cu 30-29 printr-un gol înscris de Alexandru Stamate în ultima secundă. În urma acestui rezultat, România a terminat pe locul 19, cel mai slab din istoria participărilor sale la Mondiale.

Rezultatele tricolorilor la CM:

Grupa C
21-27 cu Croaţia
30-39 cu Danemarca
14-15 cu Algeria
29-14 cu Australia
38-28 cu Serbia
România a ocupat locul 5 după Danemarca, Croaţia, Serbia şi Algeria, dar înaintea Australiei
Grupa locurilor 17-20
33-38 cu Slovacia
Meci pentru locurile 19-20
30-29 cu Tunisia