Fotbalul american a invadat Londra!

Chicago Bears şi Tampa Bay Buccaneers s-au înfruntat pe Wembley * Foto: Reuters

Fotbal? Rugby? Cricket? Nu! Duminică seară, capitala Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord a trăit pentru fotbal american. A cincea ediţie a NFL International Series a pus faţă în faţă pe Chicago Bears şi Tampa Bay Buccaneers.

Atmosfera americană a început să se simtă la Londra încă de joi, atunci când, în Trafalgar Sauare, a avut loc aşa numita NFL Rally Zole, practic întalnirea cu fanii. Pe lângă invitaţi de marcă, inclusiv legende ale fotbalului american, pe scenă şi-a făcut apariţia şi Cuba Gooding Jr. Nu a fost un lucru întâmplător, cei veniţi lângă Columna lui Nelson au avut ocazia să urmărească, pe un ecran uriaş, proiecţia filmului "Jerry Maguire", cel pentru care Cuba Gooding Jr. avea să primească Premiul Oscar pentru "Cel mai bun actor într-un rol secundar".

Atenţie moderată din partea presei britanice

Nu puteau lipsi majoretele, fetele încălzind foarte repede atmosfera cu reprize repetate de dans, primite foarte bine de publicul englez şi american, asta pentru că au venit foarte mulţi americani, nu neaparat fani Bears sau Buccaneers. Erau multe tricouri cu New England Patriots, San Francisco 49ers, echipe care au jucat în anii precedenţi la Londra, şi Green Bay Packers, campionii în exerciţiu.

Presa britanică nu s-a înghesuit să scrie despre meciul cu pricina, mai ales că se apropia duelul dintre Manchester United şi Manchester City, încheiat cu un neverosimil 1-6. Asta nu înseamnă că a fost un eveniment trecut cu vederea, secţiunea sport a cotidenelor britanice alocând cel puţin o jumătate de pagină evenimentului.
  
De altfel, la conferinţa de presă premergătoare partidei, Lovie Smith, antrenorul principal de la Chicago, avea să remarce că nu sunt prea multe feţe noi printre cei aflaţi în camera de conferinţe, majoritatea ziariştilor fiind cea văzută şi după disputele de pe "Soldier Field", arena unde îşi desfăşoară jocurile de pe teren propriu gruparea din „Windy City”.

„Suntem bucuroşi că ne aflăm la Londra. Este un oraş superb şi sperăm să le oferim fanilor experienţa NFL. Cred că vom avea mulţi susţinători în tribune. Suntem învăţaţi să jucăm cu susţinere chiar şi atunci când suntem în deplasare, în Statele Unite. Aşa că de ce nu ar fi la fel şi aici, în Marea Britanie. Probabil mulţi vor veni să viziteze oraşul şi apoi îşi vor face apariţia pe Wembley. Personal, nu cred că voi vizita nimic. Sunt prea obosit. Nu vreau să răspund cinstit dacă aş dori să jucăm la Londra în fiecare an. Vă las pe voi să vă daţi seama”, sunt cateva dintre cuvintele pe care am avut plăcerea să le „scot” de la Jay Cutler, quarter back-ul lui Chicago Bears, la antrenamentul oficial.
 
Pe Matt Forte, running back-ul formatiei, l-am întrebat dacă va izbuti o nouă partidă cu peste 150 de yarzi alergaţi. A scos 145 până la urmă, însă cinci yarzi în plus sau în minus nu mai contează. Aşa că îl putem considera un om de cuvant.

Victorie dramatică pentru Bears

Chicago a câştigat tremurând o dispută pe care se părea că o controlează cu autoritate la un moment dat. O intercepţie izutită de D.J. Moore, după o pasă a lui Josh Freeman, la linia proprie de 25 de yarzi, a adus a patra victorie, în acest sezon, pentru clubul ce reprezintă statul Illinois. Scor final, 24-18 pentru Bears, un succes pe care îl puteau obţine şi Tampa Bay Buccaneers, dacă ultimul „drive” se încheia cu un touchdown.

După trei sferturi, scorul era 21-5 în favoarea lui Chicago, după o alergare de 12 yarzi, marca Marion Barber. În sfertul secund, Roy Williams prinsese o pasă de touchdown de la Jay Cutler, aceasta măsurând 25 de yarzi, în timp ce gruparea din Florida înscrisese prin Connor Barth, însă doar trei puncte, după un field goal de la 33 de yarzi.
În primul act, Matt Forte, jucătorul care are peste 50% din totalul yarzilor obţinuţi de Bears în actuala stagiune, înscrisese printr-o alergare de 32 de yarzi, în timp ce „Buccs” marcaseră după ce îl placaseră pe acelaşi Forte, în propriul teren de ţintă, ceea ce înseamnă safety, adică două puncte pentru echipa care plachează şi obligaţia ca mingea sa fie degajată către aceasta din partea oponenţilor.

Sfertul al patrulea a adus douĂ touchdown-uri pentru Tampa Bay, Winslow Şi Briscoe fiind cei care au recepţionat mingea după pasele lui Josh Freeman, acesta „Îngropându-şi” ulterior formaţia după a patra intercepţie, cea izbutită de D. J. Moore, cu 37 secunde înainte de final.

O apariţie surprinzătoare

Londra rămâne astfel cu un meci memorabil, graţie finalului la care nimeni nu se mai aŞtepta, cu două echipe bune pe care le-a găzduit, ambele cluburi având acum aceeaşi linie de clasament, patru triumfuri şi trei eşecuri, cu ceva mai multă înţelegere faţă de NFL, acesta fiind al cincilea an în care Stadionul Wembley găzduieşte o partidă oficială din cadrul sezonului regulat, şi cu Jimmy Jump.

Ei bine da! „Nu putea să lipsească martie din post”. În sfertul al patrulea, apărut de nicaieri, Jimmy Jump a păşit pe gazonul celebrei arene londoneze, şi-a dat jos tricoul şi a început să alerge. Ceea ce nu am înţeles, este dacă Jimmy e un foarte bun running back, făcându-i jaloane pe cei care asigură ordinea, sau aceştia nu au nicio înclinaţie către apărare? Cert este că, după acest eveniment, în cazul în care Londra va avea o echipă în NFL peste zece ani, aşa cum visează Roger Goodell, comisarul ligii, ea ar trebui formată din americani, englezii fiind mult în spate.

În încheiere, ca fapt divers, trebuie precizat că pe Wembley au fost 76.981 de oameni, adică mai mulţi decât ar fi venit pe Raymond James Stadium, locul În care îşi defăşoară jocurile de pe teren propriu Tampa Bay Buccaneers. Nu pentru cş n-ar avea fani, desi cei din Florida au obiceiul să întarzie şi astfel la startul partidelor se pare că arena este mai mult goală, ci din cauza capacităţii stadionului, puţin sub 66.000 locuri. Oricum am da-o, tot mai multe decât pe Arena Naţională sunt.