Despre credibilitate în ciclism şi în fotbal

Dintre toate sporturile, este greu de numit un altul care să-şi ucidă legendele cu atâta sânge rece precum o face ciclismul. Câţi dintre dumneavoastră n-au zâmbit, oare, cu

Dintre toate sporturile, este greu de numit un altul care să-şi ucidă legendele cu atâta sânge rece precum o face ciclismul.

Câţi dintre dumneavoastră n-au zâmbit, oare, cu subînţeles, atunci când jurnalele sportive transmiteau ştirea suspendării lui Ricardo Ricco din Le Tour, urmată de retragerea întregii echipe Saunier Duval?

Mulţi şi-or fi spus atunci că, într-adevăr, este minunat să vezi Franţa din viteza bicicletei, dar că în spate se află atâta ortavă încât până şi fotbalul nostru mioritic se dovedeşte mai uşor digerabil. Şi au manevrat repede butoanele telecomenzii, căutând ştirile despre ultimele transferuri interne.

Time out! E momentul să facem un pas înapoi şi să ne gândim dacă nu cumva frazele pe care ne-am obişnuit să le luăm drept adevăruri indiscutabile suportă unul sau mai multe semne de întrebare. De exemplu, ideea potrivit căreia ciclismul este un sport cu totul şi cu totul contaminat. Dar oare am văzut şi faţa cealaltă a monedei?

Dintre toate sporturile, este greu de numit un altul care să-şi ucidă legendele cu atâta sânge rece precum o face ciclismul. Poate doar atletismul. Poate... În definitiv, excluderile din Le Tour ne arată şi că sita este atât de deasă încât cei contaminaţi n-au aproape nicio şansă de a trece. Cu o sită mai rară, cu ochi parţial închişi de dragul spactacolului şi al publicităţii, poate că azi am fi avut un tur cu Basso, Landis, Ullrich sau Vinokurov printre protagonişti.

De bună seamă, publicul ar fi fost mai mulţumit, audienţele transmisiilor tv ar fi fost mai mari, paginile ziarelor din întreaga lume ar fi conţinut relatări mai extinse despre tur, sponsorii ar fi fost mai vizibili, banii mai mulţi şi, în consecinţă, întreaga lume ar fi fost mai mulţumită. Le Tour este însă cel mai nemilos dintre toate clasicele ciclismului. Trebuie ca asta să-i scadă credibilitatea sau dimpotrivă?

Înainte să daţi răspunsul şi, eventual, să comutaţi pe ştirile din fotbalul mai curat şi mai uscat, încercaţi un scurt exerciţiu de memorie. Acum doi ani, un uriaş scandal era pe cale să izbucnească în fotbalul internaţional.

Mai mulţi fotbalişti de calibru, printre care şi Zinedine Zidane, erau suspectaţi că îşi sporesc artificial capacitatea de efort frecventând clinica medicului Eufemiano Fuentes, acolo unde se practica hemotransfuzia.

Adică luarea unei cantităţi de sânge oxigenat de la sportiv, păstrarea în congelator şi injectarea la loc în momentele de randament scăzut. Medicul Fuentes a fost arestat în mai 2006 şi eliberat apoi pe cauţiune.

Dacă la început se ştia că de ajutorul său au beneficiat doar cicliştii, au apărut informaţii că pe lista medicului figurau nume mari din fotbal, atletism sau tenis.

Cazul nu are încă un final. Ba chiar pare uitat. Dar doctorul Fuentes a făcut, la sfârşitul anului trecut, o profeţie care nu poate decât să ne lase înmărmuriţi: "Peste 20 de ani voi lua Premiul Nobel". Nu vă revoltaţi! Doctorul creează ceea ce stăpânii telecomenzii îşi doresc cel mai mult: supraoameni capabili de superspectacol. Şi asta, zi de zi, la orice oră. Merită premiat pentru asta?

Şi mai e ceva, înainte să comutaţi pe fotbal. Amintiţi-vă de Zdenek Zeman, antrenorul ceh care, acum zece ani, pe când antrena pe AS Roma, dădea în vileag folosirea de substanţe anabolizante de către jucătorii din Serie A, sub supravegherea medicilor. Fotbalul nu s-a prăbuşit atunci, spectacolul nu s-a oprit. Doar cehul a plecat din fotbalul italian şi tocmai a semnat un contract cu Steaua Roşie Belgrad.