Un trecut de gangster

Drumul lui Bambale Osby de la jafuri şi focuri de armă la succesul baschetbalistic. Baschetbalistul de la “U” Mobitelco a avut o viaţă de scenariu hollywoodian. O copilărie dificilă, într-un cartier rău famat, din care singura scăpare a fost baschetul.

Energia şi dăruirea cu care Bambale Osby joacă în fiecare meci pentru „U” Mobitelco Cluj au atras atenţia fanilor echipei, care, la început, nu îl priveau cu ochi buni din punct de vedere baschetbalistic. Dar acum este unul dintre preferaţii galeriei. Este adulat de mii de oameni, este oprit pe stradă pentru autografe, are siguranţa traiului şi un somn liniştit. Aceasta este viaţa de acum a lui Bambale Mbulatale Emmanuel Osby sau, pe scurt, “Boom”. Dar nu a fost mereu aşa.

Bambale şi-a spus povestea în revista universităţii Maryland, “Diamondback”, preluată de site-ul www.newsarena.ro. “Vorbeşte despre viaţa sa tumultuoasă cu o candoare şi o francheţe incredibile, transformându-se complet din uriaşul de 2,03 m, adulat de public”, notează publicaţia americană.

Totul a început în Richmond, statul Virginia, locul unde s-a născut Bambale, într-o familie cu şase copii, patru băieţi şi două fete. Tatăl a părăsit familia la finele anilor ’80, când Bambale avea doar trei ani. Apoi, baschetbalistul îşi aminteşte perfect oraşul considerat la mijlocul anilor ’90 drept unul dintre cele mai periculoase din SUA.

Odată, a povestit Osby, s-a întors acasă şi şi-a găsit patul aruncat pe jos. “Nu înţelegeam de ce”, spune el. “Mă uitam spre fereastră şi mă gândeam cine aruncă pietre înspre casa noastră. Dar nu erau pietre. Se vedeau urme de gloanţe. Mama ne-a luat şi ne-a trântit la pământ pe toţi”, mai povesteşte Bambale.

Astfel de episoade s-au mai întâmplat în viaţa lui “Boom”. Pe când era în clasa a şaptea, a fost inclus într-un program menit să îl ajute să treacă peste faptul că părinţii săi nu locuiau împreună. Acest program l-a îndepărtat, însă, de sala de sport şi a deschis larg poarta celor de la Richmond Knights – o binecunoscută bandă locală – spre viaţa lui Bambale.

“Eram supărat, aşa că am renunţat la program şi am început să umblu cu cei de la Knights. Eram răi. Spărgeam case, furam maşini, tâlhăream oameni. Ştiam că nu e bine. Dar aşa se petreceau lucrurile”, spune Bambale. Şi lucrurile nu s-au oprit aici.

“Mi-au spus odată: «Hai, trebuie să omorâm nişte oameni». Atunci, am replicat: «Nu pot să mă implic în aşa ceva»”, îşi aminteşte actualul pivot de la „U“ Mobitelco. La fel de bine ţine minte ziarele de a doua zi. Abia atunci a realizat cât de importantă a fost decizia sa: şase persoane au sfârşit împuşcate. Între ele şi membri ai bandei lui Osby.

Nu a fost, însă, finalul coşmarului pentru tânărul Bambale. S-a întors la şcoală, dar gândurile îi erau în altă parte. Membrii bandei erau pe urmele lui. Era greu de acceptat ca cineva să părăsească grupul. Aşa că au început şicanele. “Nu puteam să mă duc acasă. Se legau de fratele meu, aruncau cu pietre în casa mea. Odată au tras în maşina mamei mele. N-ai cum să scapi. Nu e aşa uşor”, şi-a amintit Bambale.

Şcoala şi baschetul l-au salvat

Scăparea a venit de la şcoală şi de la baschet. S-a transferat la liceul Thomas Jefferson, iar, după doi ani, a mers la o şcoală privată, Benedictine. Reintegrarea sa nu a fost, însă, deloc uşoară. “Era o şcoală catolică. Numai băieţi, aproape toţi albi. În anul terminal eram singurul afro-american. Era o nebunie”, spune Osby. Ceea ce l-a făcut să treacă mai uşor peste aceste greutăţi a fost baschetul. Curând a devenit, pentru colegii de la şcoală, uriaşul prietenos, care reuşea câte 16 puncte şi 16 recuperări în fiecare meci.

De aici totul a fost mai uşor. A trecut pe la mai multe univerităţi şi, în cele din urmă, a ajuns la Maryland University, unde a devenit vedeta echipei. Experienţa de la “U” Mobitelco este prima dincoace de Ocean, iar Bambale a trecut şi aici, ca de fiecare dată, peste greutăţile de început şi acum se poate desfăşura.