Au spus adio naţionalei!

Două jucătoare care au făcut istorie pentru selecţionata feminină a ţării noastre s-au retras din activitate. Monica Boriga şi Svetlana Drăguşin nu vor renunţa să practice baschetul de performanţă, chiar dacă au părăsit echipa naţională.

Adevărul Sporturi: Ce a însemnat echipa naţională pentru voi?

Monica Boriga: Nu cred că există jucător care să renunţe la o convocare la lotul naţional. Este ceea ce îşi doreşte oricine şi eu am visat mereu să evoluez pentru selecţionata României.

Svetlana Drăguşin: Am spus-o şi o repet. Am fost mereu foarte mândră pentru fiecare convocare primită la lotul naţional. S-au împlinit de curând 21 de ani de când am primit prima convocare, aşa că îţi dai seama că a fost o plăcere să joc pentru România.

Nu a fost prima oară când aţi anunţat că renunţaţi şi aţi revenit asupra deciziei...

M.B.: Este adevărat... Am mai spus că mă retrag în 2004, însă nu a fost ceva oficial. Atunci au fost doar vorbe şi am revenit asupra deciziei mele. Acum îmi pare bine pentru că am avut parte de o poveste de vis la ultimul joc la naţională.

S.V.: Acum doi ani am vrut să renunţ, este adevărat. A fost un moment în care s-au acumulat mai multe: supărare, nemulţumire, frustrare şi, poate, tristeţe cel mai mult. Atunci am spus că nu voi mai veni la lot, însă nu a fost aşa. De data aceasta însă a fost o retragere adevărată.

Cum vedeţi viitorul baschetului feminin în România?

M.B.: Sunt valori, acest lucru este cert. Dacă se va acorda mult mai multă atenţie juniorilor şi nu ne vom concentra foarte mult pe transferul jucătorilor din străinătate, atunci, baschetul nostru nu are cum să cadă din elită.

S.V.: Dacă se păstrează actuala generaţie de jucătoare, fără mine şi fără Moni (n.r. – Monica Boriga), sunt convinsă că vom ajunge la Campionatul European din 2011.

Actuala generaţie de jucătoare are şanse să repete performanţele voastre?

M.B.: Sunt mai mulţi factori de care vorbim. E vorba de grupă, de culoar, poate chiar şi de şansă. Noi, aş putea spune, am avut parte de ele. Mi-aş dori ca şi actuala generaţie să ajungă la aceleaşi performanţe şi, de ce nu, să le depăşească.

S.V.: Eu cred că da. Sunt nişte jucătoare talentate, unele dintre ele chiar cu experienţă competiţională. Nu văd de ce nu ar putea să realizeze cel puţin două calificări la turneul final, având în vedere potenţialul lor.

Dacă ar fi să retrăiţi un moment din trecut, care ar fi acela?

M.B.: În 2004. A fost anul în care l-am cunoscut pe soţul meu, Gabriel Boriga, şi anul în care ne-am calificat la turneul final al Campionatului European din Turcia. Acest an mi-a schimbat viaţa, mai ales pe plan sentimental.

S.V.: Momentul în care, în Sala Sporturilor din Târgovişte, trei mii de spectatori m-au aplaudat la scenă deschisă atunci când mi-a fost strigat numele. A fost clipa pe care nu o voi uita niciodată, chiar dacă este cea mai recentă.

Cât veţi mai rămâne în baschet?

M.B.: Nu mă retrag de la echipa de club, unde voi mai juca. După ce voi termina cu baschetul, vreau să-mi dedic mai mult timp familiei pentru că ştiu cât de mult timp se pierde prin cantonamente, fie că eşti jucător, fie că eşti antrenor.

S.V.: Am să rămân în fenomen şi voi antrena. Îmi voi face un club de baschet, a cărui denumire nu o ştiu încă, pentru că mă mai gândesc la ea. Vreau să dau altora ceea ce eu am acumulat în peste două decenii de performanţă.

Monica Boriga

Data naşterii: 12.03.1974

Locul naşterii: Arad

Postul: fundaş, extremă

Înălţime: 1,75 m

Performanţe: a evoluat în European Cup şi în Cupa „Liliana Ronchetti” cu ICIM Arad (1995, 1996), medalie de bronz la turneul final al Campionatului European de junioare din 1995, campioană a României cu ICIM Arad

Svetlana Drăguşin

Data naşterii: 21.05.1970

Locul naşterii: Bucureşti

Postul: centru

Înălţime: 1,86 m

Performanţe: a evoluat în European Cup şi în Cupa „Liliana Ronchetti”  cu ”U” Cluj (1993, 1994 şi 1995), a evoluat la turneul final al Campionatului European feminin în 2005, multiplă campioană naţională

Monica Boriga este liderul echipei Municipal Târgovişte