Doi uriaşi ai sportului. Şi la propriu şi la figurat
0
Acum mai bine de un an, când am început aventura suplimentului Adevărul Sporturi, unul dintre primele materiale despre campioni i-a fost dedicat lui Gheorghe Mureşan. Omul nu cred că mai are nevoie de nicio prezentare, este unul dintre icon-urile baschetului românesc.
La puţin timp după apariţia articolului, Ghiţă a venit în România pentru unul dintre multiplele sale proiecte. Ne-am întâlnit într-un cunoscut magazine de articole sportive, unde fusese invitat pentru a lansa un brand de încălţări de sport. Era, desigur, atracţia tuturor. Toată lumea se înghesuia să facă poze cu el.
Oamenii îl cunosc pentru ce a făcut, dar sunt atraşi în primul rând de înălţimea sa. Trebuie să recunosc că deşi, de la cei 2,01 metri, sunt mai apropiat de el decât majoritatea celorlalţi, impactul pe care la fiecare întâlnire îl produce asupra mea este, cel puţin în primele secunde, unul de „wow“. Îmi imaginez ce trebuie să simtă persoane mai scunde ca mine la întâlnirea cu el.
Ei bine, oamenii tind să nu vadă dincolo de înălţimea sa. Pentru că Ghiţă înseamnă mult mai mult decât cei 2,32 metri ai săi. Atunci când a văzut ziarul cu articolul respectiv, intitulat „Uriaşul nostru ambasador“, mi-a arătat cuvântul uriaş. „Vezi, aşa mă vede lumea. Atât“.
Da, Ghiţă trebuie văzut şi altfel. Va veni iarăşi în România în această vară pentru a-şi continua proiectele pentru copii. Campurile pentru puştii care vor să înveţe baschet şi pe care el le coordonează sunt un succes în Statele Unite. În ţară s-a limitat până acum doar la Cluj. Dar din acest an va veni şi în Bucureşti.
Cu toate că sprijinul pe care l-a primit din partea autorităţilor a fost inexistent. Proiectele sale la nivel naţional au fost „ascultate“ de cei aflaţi la putere, dar au fost trecute cu vederea de îndată ce Ghiţă a ieşit pe uşa capitonată a birourilor. La fel ca şi alţi mari foşti sportivi care au încercat să facă ceva pentru ca generaţiile care vin din urmă să ajungă măcar la performanţele lor, ambasadorul nostru în baschetul profesionist american s-a lovit de indiferenţă şi nepăsare.
Şi asta probabil pentru că nimeni nu înţelege cât de important este să dai ceva înapoi comunităţii din care ai plecat. Multă lume nu ştie că de-a lungul carierei Ghiţă a ajutat o mulţime de tineri baschetbalişti români, ajutându-i fie cu echipament, fie promovându-i în mediul baschetului american, fie pur şi simplu acordându-le un simplu sfat.
Virgil Stănescu este căpitanul naţionalei României
La fel ca el este un alt „uriaş“. Actualul căpitan al echipei naţionale, Virgil Stănescu. Din resurse proprii şi cu sprijinul câtorva parteneri, acesta a pus bazele unui camp anual pentru copii, Basquareball by Virgil Stănescu. La fel ca şi Ghiţă, a înţeles că atunci când ajungi la un anumit nivel vine vremea să oferi ceva înapoi oamenilor şi locurilor care te-au ajutat să ajungi acolo.
Zeci de copii s-au înghesuit pentru a învăţa baschet de la căpitanul echipei naţionale şi de la o parte din colegii săi de naţională, pe terenurile Sport Arena din Politehnică. Chiar dacă nu este la fel de cunoscut ca Ghiţă Mureşan. Însă calea pe care a ales-o îl apropie de ambasadorul nostru de peste ocean. Şi amândoi, atunci când sunt văzuţi pe stradă, sunt asaltaţi de oameni care vor să se pozeze alături ei. Din păcate puţini ştiu însă că sunt cu adevărat „uriaşi“.
Se încarcă comentariile...
