Cristina Ciocan: „E şi trofeul mamei mele“
0
Aleasă cea mai bună jucătoare din România în 2009, Ciocan i-a dedicat premiul mamei sale, la rândul său fostă jucătoare de baschet. Este a doua distincţie de acest gen pe care Cristina o primeşte, după cea din 2004, pe vremea când evolua în Statele Unite la colegiul South Carolina.
„Adevărul Sporturi": Îţi mai îndulceşte acest trofeu perioada de pauză cauzată de accidentarea la genunchi?
Cristina Ciocan: Da, foarte mult. Chiar dacă la Gala Baschetului am făcut un efort şi am călcat pentru prima dată pe piciorul accidentat după aproape şase săptămâni. Dar totul decurge bine şi sper să mă pot pregăti cât mai curând.
Ai avut un an excelent, baraj reuşit pentru Divizia A europeană şi medalie de aur la Jocurile Francofoniei cu naţionala şi o revenire în forţă în campionatul intern. Te aşteptai să câştigi acest premiu?
Nu m-am gândit deloc la vreun premiu sau trofeu. Oricum eu cred că pentru un joc de echipă nu ar trebui premiate individualităţile. Nu aş fi reuşit să joc bine de una singură, dacă nu aveam colegele alături de mine „la bătaie". Le mulţumesc şi pe această cale.
Crezi că trofeul a venit mai mult pentru evoluţia la naţională sau la echipele de club?
Probabil s-au luat în calcul ambele, dar cred că mai mult pentru ceea ce am jucat la echipa naţională, acolo unde, de altfel, am avut şi cele mai mari succese.
Păreai destul de emoţionată pe scenă. Mai ştii ce-ai spus?
Ştiu sigur că i-am mulţumit mamei mele (râde). Am mai spus-o, fără sprijinul ei nu aş fi ajuns unde sunt acum. Acesta este şi premiul ei pentru că ea n-a avut niciodată norocul să câştige titlul de „Cea mai bună jucătoare", deşi a avut o carieră plină de succes. Dar ambele mele trofee sunt şi ale ei.
Au fost câteva mutări surprinzătoare la Sfântu Gheorghe. Vanessa Gidden, starul echipei, împreună cu antrenorul Stacey Nolan au fost îndepărtaţi în ciuda parcursului bun. Care este situaţia?
Nu ştiu care au fost motivele pentru care s-a întâmplat acest lucru. Este probabil o perioadă mai dificilă din punct de vedere financiar, pe care o resimţim cu toţii.
Au fost zvonuri care dădeau ca sigur un transfer al tău la ICIM Arad. Cât de adevărat este?
Se pare că, într-adevăr, unii mă vedeau deja transferată. De altfel la Gala Baschetului un antrenor chiar m-a întrebat când plec la Arad. Este adevărat că am primit oferte de la mai multe echipe, dar încă nu m-am gândit la varianta plecării de la Sfântu Gheorghe, chiar dacă de două luni nu am mai primit salariul.
Te-ai gândit vreodată ce vei face atunci când te vei lăsa de baschet?
Acum dacă sunt în cârje, asta nu înseamnă că mă las de baschet (râde). E departe momentul acela. Dar mi-aş dori să devin antrenoare şi să ajung să conduc o echipă de Divizia A. Dar nu neapărat de fete. Mi-aş dori să fiu antrenoare la băieţi.
Cristina Ciocan
Data naşterii: 23.03.1982
Locul naşterii: Bucureşti
Post: fundaş-extremă
Înălţime: 1,81
Echipa: Sepsi Sf. Gheorghe
A jucat la :Salamanca, Burgos, Yaya Maria (Spania), Maccabi Tel Kabir (Israel), Livas Târgovişte, SCM Craiova (România), Colegiul South Carolina (SUA)
Palmares: Campioană a României cu Livas Târgovişte, de două ori cea mai bună jucătoare din România (2004, 2009), medaliată cu aur la Jocurile Francofoniei cu naţionala României, cea mai bună pasatoare din istoria colegiului South Carolina.
Se încarcă comentariile...
