„Bucuraţi-vă, am învins!“

„Bucuraţi-vă, am învins!“

Organizat în premieră la JO din 1896, ca un omagiu adus lui Filipide, maratonul este şi la CM de la Berlin una dintre probele care suscită un mare interes şi totodată un prilej pentru noi poveşti memorabile. Părintele Jocurilor Olimpice moderne, Pierre de Coubertin, a elogiat victoria lui Spiridon Luis, trăgând concluzia că în sport „forţele psihice joacă un rol mult mai mare decât se credea iniţial“.

Povestea maratonului nu este nouă, însă de fiecare dată când este spusă ea provoacă emoţie. Ideea organizării unei curse pe distanţa de 42,195 km i-a aparţinut poetului francez Michel Breal, în 1896, astfel dorindu-se a se aduce un omagiu lui Filipide, solul grec care a adus atenienilor vestea victoriei asupra perşilor acum 25 de secole.

Se întâmpla la 13 septembrie 490 d.H, în timpul celei de-a 73-a Olimpiade. Elenii au câştigat bătălia cu armata persană, socotită până atunci ca fiind invincibilă, pe câmpia de la Marathon, iar Filipide a străbătut pe jos cei peste 42 de kilometri până la Atena pentru a-şi anunţa compatrioţii.

“Bucuraţi-vă, am învins!”, a rostit soldatul, după care şi-a dat duhul, intrând în legendă. Istoria primelor maratoane olimpice este una specială. Întâiul maraton din istorie s-a desfăşurat la ediţia inaugurală a JO, la Atena, în 1896. Pierre de Coubertin, restauratorul competiţiei polisportive, a înţeles că acesta semnifica mult pentru gazde, insistând ca el să fie inclus în program. Primul campion olimpic al probei a fost, de altfel, un localnic pe nume Spiridon Luis.

Victoria păstorului Spiridon Luis

În vârstă de 24 de ani, tânărul păstor a fost aclamat de cei 70.000 de spectatori în momentul în care şi-a făcut apariţia primul pe Stadionul Panatenian, cu un avans de peste şapte minute faţă de adversarii săi. Interesant este că Luis s-a oprit pe drum în satul Pikermi pentru a bea un pahar cu vin şi a afla veşti despre concurenţă. Adversarii săi, mai bine cotaţi, toţi fiind atleţi cunoscuţi, au deja probleme.

Americanul Blake a abandonat după 23 de kilometri. Francezul Lermusiaux a leşinat la km 32, fiind transportat la spital. Victorios la 800 şi 1.500 metri, australianul Flack a fost depăşit de Luis la km 36, moment în care şi-a pierdut cunoştinţa. Grecul avea deschisă calea spre victorie. Bucuria localnicilor a fost atât de mare încât un patron de restaurant s-a oferit să-i dea de mâncare, un croitor să-i facă haine, iar un frizer să-l tundă. Pentru toată viaţa! Doar o prinţesă care promisese înainte de maraton că îl va lua de bărbat pe câştigător s-a răzgândit brusc atunci când a aflat că acesta este păstor de meserie.

Primul sosit, însă pe... patru roţi

Ediţia din 1904 de la Saint Louis a maratonului olimpic a fost marcată de tot felul de incidente. Primul a sosit un concurent pe nume Ferd Lorz care, în ciuda caniculei, era proaspăt şi surâzător. Aclamat de mulţime, res-pectivul a pozat în câştigător alături de Alice Roosevelt, fiica preşedintelui SUA.

După Lorz, la sosire ajunge un alt american, Thomas Hicks, epuizat şi plin de praf. După câteva minute se află că acesta este de fapt câştigătorul maratonului! Şi că Lorz, după ce abandonase la km 15, se urcase într-un automobil şi astfel ajunsese la sosire. Trişorul a fost, fireşte, descalificat.

Purtat pe braţe de arbitri pe ultimii metri

Una dintre dramele Jocurilor Olimpice moderne este legată de maratonul de la Londra, din 1908. Primul care se îndreaptă spre linia de sosire este italianul Dorando Pietri, care, cu un kilometru înainte, îl depăşeşte pe sud-africanul Charles Hefferon. Epuizat, acesta abia se mai târăşte pe ultimii metri.

Apoi se prăbuşeşte neputincios. Impresionaţi, câţiva arbitri, printre aceştia numărându-se şi Conan Doyle, creatorul lui Sherlock Holmes, nu rezistă tentaţiei de a-l ajuta. Îl iau pe braţe pe Pietri şi-l poartă astfel până la linia de sosire. Apoi, conform regulamentului, oficialii îl descalifică pe italian şi îi atribuie titlul olimpic americanului John Hayes. Sensibilizată de drama trăită de Pietri, Regina Angliei, Alexandra, i-a oferit o cupă de aur lui Pietri.