Răzvan Şelariu a lăsat lotul pentru Qatar
0
Medaliat cu bronz la Olimpiada de la Atena, „Şela“ se află de câteva zile în Qatar, unde va antrena. Component de bază al lotului olimpic de gimnastică al României, Răzvan Şelariu a ales să abandoneze activitatea competiţională înainte să împlinească 27 de ani.
„Adevărul Sporturi“: Când ai călcat pentru prima dată în sala de gimnastică şi în ce împrejurări s-a întâmplat asta?
Răzvan Şelariu: Am intrat pentru prima dată în sala de gimnastică pe când aveam doar cinci ani şi jumătate. Tatăl meu a observat că sunt un copil plin de energie, neastâmpărat, mă urcam peste tot şi mă căţăram în copaci. Atunci, m-a luat de mână şi m-a dus la club, la regretatul Sandu Cheşcaş. De atunci, am stat mai mult în sala de gimnastică.
Când ai participat la primul concurs şi când a venit prima medalie?
Am fost pentru prima dată la un concurs în 1993. Se întâmpla asta la Cluj, acolo unde am fost cu echipa Clubului Sportiv Şcolar din Reşiţa şi am câştigat medalia de bronz. A fost primul concurs şi prima medalie câştigată.
Înainte de a absolvi „şcoala reşiţeană de gimnastică”, ai fost cooptat în Lotul Olimpic de seniori. Cum l-ai convins pe Dan Grecu?
În 2001 am fost cooptat în Lotul Olimpic de seniori. Mi‑aduc aminte că încă nu împlinisem 18 ani şi eu concuram la Campionatele Mondiale de seniori. Am fost singurul sportiv junior care a participat la Mondiale. Am ajuns acolo după o muncă titanică.
Retragerea ta a surprins pe toată lumea. Care sunt adevăratele motive pentru care ai abandonat activitatea competiţională?
În primul rând a intervenit rutina. Toată lumea ştie că gimnastica este un sport greu şi uzura este foarte mare. Eu consider că mi-am făcut datoria faţă de sportul ăsta şi faţă de ţară şi, fiind curtat intens de cei din Qatar, am dat curs ofertei lor. Pentru mine, această activitate de antrenor este o nouă provocare. Este ceva nou, e total diferit şi abia aştept să încep.
Ţi-au influenţat decizia problemele de sănătate?
Eu sunt un tip ceva mai înalt. Toată lumea a spus că eu sfidez puţin acest sport, deoarece, în gimnastică, cei mici de statură ating înalta performanţă. În timp mi s‑au aprofundat anumite dureri, la umeri, la încheieturi şi la spate. Am colegi cu şuruburi în genunchi, în umăr, eu măcar am fost ferit de aşa ceva. Dar am avut şi eu destule necazuri.
Şi, cu toate astea, ai mai fi putut continua...
Până la Londra o mai puteam întinde, dar a venit oferta asta şi am zis că poate e mai bine să renunţ acum. Nu regret alegerea făcută. Mi-am făcut datoria şi m-a dedicat tot timpul echipei.
Ce face Răzvan Şelariu în timpul liber?
Îmi place foarte mult să gătesc, să ies în natură, să merg la pescuit sau la vânătoare. Petrec mult timp în bucătărie. Fac tot felul de tocăniţe şi mâncăruri la ceaun. Am o reţetă proprie pentru gulaş şi cei care au avut ocazia să guste au spus că este excelent. Când am timp liber merg la peşte şi la vânătoare. Chiar acum, înainte de a pleca, am fost cu Feri Vaştag la pescuit.
Care este cea mai frumoasă amintire ca sportiv?
Sunt mai multe, dar, fără îndoială, medalia olimpică de la Atena este cea mai frumoasă amintire. A fost una dintre cele mai mari performanţe pe echipe din istorie şi, totodată, rezultatul de care sunt cel mai mândru. O medalie olimpică este visul oricărui sportiv. Aş vrea să câştig măcar una şi în calitate de antrenor.
Mi s-a oferit un contract pe trei ani. Voi antrena mai multe grupe de copii. Plec acum, dar contractul propriu-zis începe în noiembrie. Din ţară nu aş fi primit niciodată o astfel de ofertă. Pe lângă o sumă importantă de bani, mi se oferă casă, maşină, tot ce am nevoie.
Răzvan Şelariu
fost gimnast
Se încarcă comentariile...
