Gina Gogean, sfinxul de pe bârnă

Gina Gogean, sfinxul de pe bârnă

Septupla campioana mondială a ştiut întotdeauna să-şi ţină emoţiile în frâu, faţa sa neschiţând niciodată vreun gest de durere, dezamăgire sau mulţumire. Gina Gogean şi-a luat săptămâna trecută doctoratul în Educaţie Fizică şi Sport. Tema a fost bineînţeles legată de gimnastică, sportul care a făcut-o celebră în întreaga lume.

Nu concepea ca un concurs să se desfăşoare fără ea. Astfel că, accidentată sau nu, Gina Gogean a făcut întotdeauna parte din lotul care se deplasa la Campionatele Mondiale, Europene sau olimpiade. „În cei şase ani în care am activat nu am lipsit de la nicio competiţie.

N-aş fi rezistat probabil la lot dacă nu aveam atâtea concursuri. Îmi plăcea atmosfera de la echipă, din sală. Am avut şi accidentări, însă îmi reveneam repede. Eu trebuia să fiu acolo”, spune multipla campioană, la zece de ani de la retragere.

Din Câmpuri pe podiumul de la Barcelona

Dintr-un sătuc al judeţului Vrancea, Câmpuri, la doar şase ani, Gina este dusă la clasa de gimnastică de la Focşani.  „Totul a început ca la orice copil, într-o joacă. Energia aceea inepuizabilă pe care o are fiecare copil o aveam şi eu. Astfel, singurul loc din Focşani unde îţi puteai petrece timpul liber era Clubul Sportiv Şcolar din Focşani. Aşa am ajuns la o sală de sport şi de acolo, văzând antrenorii talentul care zace în mine, am ajuns să practic gimnastica la nivel de performanţă”, îşi începe fosta gimnastă povestea carierei sale, care a durat peste 15 ani.

Astfel, după ce a început gimnastica în 1983, şase ani mai târziu obţine primele sale rezultate, la junioare, în competiţiile internaţionale. Succesele se ţin lanţ, devenind campioana României la sol şi câştigând proba de sărituri la Internaţionalele României. Însă viaţa avea să o pună la grea încercare, când, după o serioasă accidentare, a suferit o operaţie la picior. Şi asta se întâmpla chiar cu un an înainte ca gimnasta din Moldova să izbucnească la Jocurile Olimpice de la Barcelona, din 1992.

„Am fost mezina şi vreau să cred că am avut o contribuţie destul de mare la rezultatul echipei, care a devenit vicecampioană în acel an”, spune Gina, a cărei dată de naştere a stat mult sub semnul întrebării, dacă a concurat la 13 sau la 14 ani. În acelaşi an, ea a obţinut şi aurul la sol la Campionatele Europene. Iar uşa medaliilor abia se deschisese pentru gimnastă.

Niciodată aur olimpic

Pentru primul titlu mondial a trebuit să aştepte până în 1994, când a cucerit aurul la sol, la Brisbane, iar la cele pe echipe de la Dortmund, alături de colegele sale din lotul condus de Octavian Belu. Un an mai târziu devine din nou campioană mondială la sol şi cu echipa.

Toate acestea fiind pregătiri pentru o nouă olimpiadă: cea de la Atlanta. La un pas de a obţine cel mai râvnit aur, Gina n-a putut concura la forma sa maximă deoarece, cu o lună înainte de startul întrecerilor, a fost operată de apendicită. Obţine, totuşi în final, medalia de argint la individual compus şi alte trei medalii de bronz, respectiv la sărituri, la bârnă şi cu echipa.

După alte medalii de aur la Mondialele din ’97, se retrage, un an mai târziu. „De-a lungul carierei mele am învăţat ce înseamnă perseverenţa şi echipa. Am luptat pentru ce era al meu, al nostru. M-am zbătut să demonstrez că locul meu era acolo şi eram o norocoasă să mă aflu selecţionată la echipa mare”, a mai adăugat fosta gimnastă, privind în urmă.

După o strălucitoare carieră încununată cu o salbă de medalii de toate culorile şi de la toate competiţiile majore la care poate participa o gimnastă, Gina Gogean s-a reîntors la locul unde a învăţat nu doar gimnastică, ci şi unde şi-a „perfecţionat” personalitatea: Deva.

„Aici am crescut, aici sunt miile de ore în care m-am pregătit pentru concursuri şi tot la Deva, în curtea şcolii, l-am cunoscut pe soţul meu, Cristi. Deci, nu puteam să plec de-aici. Şi, pe lângă asta, mi s-a oferit posibilitatea să antrenez fetiţele mai mici”, spune fosta gimnastă.

Şi ca multe colege ale sale a fost tentată să plece să antreneze în străinătate imediat după ce s-a retras. „Am fost plecată şase luni în Scoţia pentru a pregăti o grupă de copii, însă nu am rezistat.

„Am revenit în ţară pentru a termina studiile, eram studentă la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Timişoara, deoarece m-am gândit că doar gimnastica nu ţine de foame, mai ales când ai şi o familie, şi trebuie să am şi o diplomă la mână”, adaugă Gina.

Astfel că s-a întors să ajute copiii de la Deva, făcând acest lucru din plăcere, ea fiind, totodată, şi lector universitar la Facultatea de Sport a Universităţii „Vasile Goldiş” din Arad. Iar când este nevoie de ea la concursuri, răspunde prezent în comisia de arbitraj. „Nu mă pot despărţi de sport şi mai ales de gimnastică. Asta face parte din viaţa mea”, a completat „Gogu”, aşa cum o alintau odată colegele.

„Aveam mulţi de „g” în numele meu şi de aceea îmi spuneau aşa. Acum, după căsătorie, am mai adăugat unul”, râde fosta gimnastă, care mai ţine legătura cu multe dintre ele: „Cu Lavinia Miloşovici, Simona Amânar, Andreea Răducan, Maria Olaru, chiar şi cu Claudia Presecan, care în acest moment se află în Anglia. Ţin legătura şi cu Daniela Silivaş, chiar dacă nu a fost generaţia mea, cu Ecaterina Szabo şi Cristina Bontaş. Îmi place să păstrăm legătura pentru că suntem o familie şi e frumos să ne respectăm”, explică multipla campioană.

Acestea sunt activităţile cotidiene ale Ginei, combinate cu afacerile pe care le conduce soţul său. „Anul acesta nu ne-am mai ţinut de crescătoria cu melci, pe care o aveam din 2003, şi ne-am reprofilat. Însă Cristi este cu afacerile, eu cu sportul”, mai spune fosta gimnastă.

Şi-a serbat ziua de naştere cu prietenii

Fosta multiplă campioană a împlinit săptămâna trecută, la data de 9 septembrie, 32 de ani. La fel de tânără şi energică, Gina ne-a declarat că cel mai mult îşi doreşte să fie sănătoasă ea şi toţi cei care o înconjoară şi mereu în preajma sa să-i aibă pe cei dragi şi care îi vor doar binele. Bineînţeles că nu au uitat să o felicite colegele şi prietenii, dar şi foştii antrenori.

Petrecerea, care s-a desfăşurat la sfârşitul săptămânii trecute, i-a adunat pe cei mai buni prieteni ai familiei. „Privind în urmă, cel mai bine mă simt că nu am niciun fel de regret. Nici în viaţa personală, nici în carieră. Dacă aş fi s-o iau de la capăt, la fel aş face. Nu consider că am pierdut nimic; mai ales copilăria”, a spus sărbătorita.

Gina Gogean

Poreclă: Gogu

Data şi locul naşterii: 9 septembrie 1977, Câmpuri (judeţul Vrancea)

Înălţime: 1,50 metri

Aparat favorit: solul

Palmares: A început gimnastica la 6 ani la CŞS Focşani ; 1997 - campioană mondială la Lausanne (bârnă, sol, pe echipe), 1996 – campioană mondială la San Juan (sol şi sărituri), 1995 – campioană mondială la Sabae (sărituri, pe echipe), 1994 – campioană mondială la Dortmund (pe echipe), 1992 – campioană mondială la Brisbane (sărituri), 1996 – multiplă medaliată la Jocurile Olimpice de la Atlanta (vicecampioană la individual compus, medalie de bronz la bârnă, sărituri şi pe echipe). Retrasă din activitate în 1998, este în prezent antrenoare de gimnastică la Cetate Deva şi profesoară la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Arad.