Drăgulescu, maestru al săriturilor

Multiplu campion domină de aproape un deceniu gimnastica atât prin prezenţa sa şi medaliile cucerite la puternicele competiţii, cât şi prin elementul de la sărituri care îi poartă numele. În cariera sa la seniori, Marian a strâns nu mai puţin de 26 de medalii la competiţiile internaţionale dintre care opt de aur doar la CM, împărţite egal între sărituri şi sol.

La aproape 29 de ani, pe care îi va împlini în decembrie, Marian Drăgulescu, încă mai poate să ne facă să simţim fiorii şi mândria de a aparţine aceleiaşi naţii. Ne-a ridicat de atâtea ori în picioare, am strâns din pumni şi nu am clipit până în momentul în care a aterizat, la sărituri.

Am strigat cu toţii „Stai!” la toate diagonalele lui de la sol şi am aplaudat chiar şi în faţa televizoarelor strângând din pumn şi aruncându-l în sus. În aceeaşi măsură am oftat şi am fost dezamăgiţi la ratările lui, chiar atunci când ştiam că gimnastica este la picioarele lui. Apoi ne-am dat seama că până la urmă şi el e om şi poate greşi.

Cu bune şi cu rele Marian Drăgulescu va rămâne un nume de referinţă în gimnastica mondială. Cu 26 de medalii în competiţiile internaţionale de avengură, dintre care opt de aur doar la mondiale, „Marocanul” a dominat în ultimul deceniu probele de sol şi de sărituri. Mai mult, campionul a inventat un stil de săritură care îi poartă numele.

Primul gimnast cu numele în codul de punctaj

Exerciţiul cu numărul 328 din codul de punctaj pentru proba masculină de sărituri poartă numele gimnastului român Marian Drăgulescu. Cvadruplu campion mondial la acest aparat, „Marocanul” este primul gimnast român din istoria acestui sport al cărui nume este purtat de un element.

Explicarea tehnică a săriturii este răsturnare prin stând pe mâini, cu dublu salt înainte şi întoarcere 180 de grade. Campionul nostru a executat pentru prima dată acest element într-un concurs oficial la Cupa Mondială din 2000, desfăşurată în Statele Unite.

Foarte surpinşi de noua săritură, arbitrii n-au ştiut cum s-o noteze. „M-au întrebat pe mine din cât să o noteze şi le-am răspuns că în Europa o notează din zece. Şi aşa au cotat-o”, a declarat Dan Grecu, fostul antrenor al lotului masculin de gimnastică.

Nu i-au plăcut karatele

Ca orice copil zvăpăiat, părinţii l-au dus pe Marian să-şi consume energia într-o sală de sport. Au fost întâi karatele, însă ori de câte ori prindea ocazia fugea în sala de gimnastică şi la înot pentru că erau gratuite.

Odată ce la înot a început să ceară bani, a rămas doar la gimnastică. „Tata a vrut să mă facă karatist, dar nu mi-a plăcut. Aveau reguli care nu mă atrăgeau. Aşa am ajuns la gimnastică. Aveam opt ani când am intrat prima oară în sala clubului Triumf“, îşi aminteşte Drăgulescu. Iar un an mai târziu a ajuns la Dinamo, clubul la care activează şi în prezent.

Făcea cu o lejeritate toate elementele pe care antrenorul i le cerea, încât pentru micul Drăgulescu totul era o joacă. În 1994, cel care avea să devină octuplu campion mondial a trecut printr-o grea încercare deoarece întreaga echipă de copii de la Dinamo s-a desfiinţat.

S-a pus problema dacă să mai continue sau nu, însă destinul avea să i-l scoată în faţă pe regretatul Petre Sacedorneanu, cel care l-a pregătit individual timp de un an. A intrat apoi în lotul naţional de juniori, unde a tras tare ca să prindă lotul. Astfel, la 18 ani, la primul său Campionat European de juniori, „Marocanul” avea să întreacă aşteptările tuturor: „Am luat patru medalii una de aur, una de argint şi două de bronz. Toată lumea a rămas surprinsă de ceea ce am putut realiza“.

S-a retras de două ori

Dezamăgit de rezultatele sale, dar şi de ajutorul primit de la Federaţie mai ales în problemele sale medicale, Marian s-a hotărât de două ori să renunţe la cariera sa şi să se apuce de altceva.

Însă de fiecare dată a revenit mai ambiţios, mai puternic, cucerind medalii importante. Prima sa retragere a avut loc în 2005, când „Marocanul” a fost atras de un post de antrenor peste Ocean. Plecat în SUA, el a sperat să-şi îndeplinească un vis, însă nu a putut sta departe de ţară.

A revenit şi s-a apucat iar de treabă, astfel că, anul următor, devenea dublu campion mondial la sol şi sărituri. Istoria s-a repetat şi anul trecut, când fără podium la Beijing, competiţie unde îşi doreşte aurul cu ardoare, Marian s-a apucat să antreneze copiii şi juniorii de la Dinamo. A revenit la începutul anului la insistenţele noului antrenor Nicuşor Pascu, iar la Londra a făcut din nou dubla la aparatele sale.

Nu mă aşteptam să urc pe cea mai înaltă treaptă a podiumului de două ori la Londra. Venisem doar cu gândul să prind fianalele.

Marian Drăgulescu
gimnast

Nominalizat la „Sportivul anului“

Cu două medalii la Campionatul Mondial de la Londra, Marian Drăgulescu are toate şansele pentru a primi pentru a cincea oară distincţia de „Sportivul anului”, după cele primite în 2001, 2002,  2005 şi 2006. 

Cei care îi sunt adversari în această „întrecere” sunt: scrimerul Rareş Dumitrescu, care a urcat de două ori pe podiumul mondial, o dată la individual, când a devenit vicecampion, iar cu echipa a luat aurul; canotoarele care au obţinut la Mondiale argint la dublu rame fete şi argint la 8+1 fete, iar la Europene în ambele întreceri aurul; Daniela Dodean şi Elizabeta Samara la tenis de masă, unde au devenit campioane europene, la dublu, trofeu pe care România nu l-a mai deţinut de 31 de ani, precum şi echipa feminină de spadă şi pugilista Luminiţa Turcin cu aur la CE.

Carte de vizită

• Data şi locul naşterii: 18 Decembrie 1980, Bucureşti.

• Poreclă: „Marocanul“

• A început gimnastica la vârsta de 6 ani.

Palmares:

• A participat la trei ediţii ale Jocurilor Olimpice de vară (2000 – Sydney, 2004- Atena, 2008-Beijing).

Medalii:

• Aur – sol (2000 – Campionatele Europene de la Bremen, 2001 – Campionatele Mondiale de la Ghent, 2002 – Campionatele Mondiale de la Debrecen, 2004 – Campionatele Europene de la Ljubliana, 2006 - Campionatele Mondiale de la Aarhus, 2009 – Campionatele Mondiale de la Londra); sărituri (2001 – Campionatele Mondiale de la Ghent, 2002 – Campionatele Europene de la Patras, 2004 – Campionatele Europene de la Ljubliana, 2005 – Campionatele Mondiale de la Melbourne, 2006 – Campionatele Mondiale de la Aarhus, 2009 – Campionatele Mondiale de la Londra); individual compus (2004 – Campionatele Europene de la Ljubliana); echipe (2002 – Campionatele Europene de la Patras, 2004 – Campionatele Europene de la Ljubliana)

• Argint – sol (2004 – Jocurile Olimpice de la Atena); sărituri (2003 – Campionatele Mondiale de la Anaheim)

• Bronz– sol (2002 – Cam- pionatele Europene de la Patras), sărituri (2004 – Jocurile Olimpice de la Atena), individual compus (2000 – Campionatele Europene de la Bremen); echipe (2004 – Jocurile Olimpice de la Atena, 1998 – Campionatele Europene de la Sankt Petersburg)

• A fost antrenor de copii şi juniori la Dinamo, timp de şase luni.

• S-a retras de două ori din activitatea competiţională: în 2005 şi în 2008.