Daniela Cîrlan : „Nu-i aud pe cei cu glume proaste!“

adevarul

Publicat: 26.10.2009 21:21

Ultima actualizare: 09.08.2022 11:45

Participantă la JO de la Atena, la marş, sibianca Daniela Cîrlan a înfruntat frigul şi a câştigat maratonul Bucureşti. În 2005, Daniela Cîrlan a renunţat la marş în favoarea alergărilor pe distanţe lungi. Pentru 2010 îşi propune să termine între primele opt la Campionatele Europene.

„Adevărul Sporturi“: Aţi lipsit de la festivitatea de premiere. Din câte am înţeles, nu vă simţeaţi bine.

Daniela Cîrlan: Vremea a fost foarte rea la acest maraton. La început a plouat, iar apoi a început să bată vântul. Mi-a fost foarte frig. Nu e uşor să alergi un maraton la cinci grade Celsius.

Când am trecut linia de sosire nu am văzut altceva decât pe o prietenă care mă aştepta să-mi dea nişte haine. Îmi era şi foame. Din acest motiv n-am putut participa la premiere.

Cum aţi ajuns să alergaţi la maraton?

Eu am început cu probele de marş, participând şi la Jocurile Olimpice de la Atena. Apoi am decis să trec la alergările pe distanţe lungi, semimaraton şi maraton.

Nu a fost uşor, fiind vorba despre alte sporturi. Nu mi-am dat seama că această schimbare va fi dificilă, însă am reuşit. Mulţi mi-au spus că voi da greş. A fost opţiunea mea şi nu-mi pare rău că am decis astfel. Acum, la Bucureşti, am reuşit să termin al treilea maraton la care am participat.

Am înţeles că aţi avut o perioadă de pauză şi că acum aţi revenit în competiţie.

Am plecat în Statele Unite, pentru patru luni. M-am antrenat acolo, lângă Denver, în Boulder, Colorado. M-am pregătit acolo, în locurile unde aleargă şi celelalte maratoniste din România, Constantina Diţă, Lidia Şimon. Din acest motiv nu s-a ştiut de mine.

Eu am început atletismul la Sibiu, mai întâi la Şoimii, apoi la CSM. Am ajuns în acest sport datorită profesoarei Delia Bădescu. A făcut o selecţie la şcoală. În 2005 am fost legitimată la Steaua, iar acum mă pregătesc cu antrenorul şi soţul Lidiei Şimon, Liviu.

În SUA sunt condiţii mai bune de pregătire. Şi mă gândesc la ce i s-a întâmplat Constantinei Diţă când alerga în Pădurea Snagov.

Nu îmi doresc să plec din România. Avem o ţară frumoasă. Din păcate însă, aici este greu să te pregăteşti. Oamenii nu înţeleg ce înseamnă să alergi cel puţin zece kilometri pe zi. Am văzut seara, la ştiri, că au fost trecători care au făcut glume proaste pe seama participanţilor la maratonul de la Bucureşti.

Pe mine nu m-au deranjat. În timpul cursei mă concentrez la alergare. Nici măcar nu-i aud. E o diferenţă mare, însă, între modul cum reacţionează spectatorii români la un maraton şi cei din alte capitale ale lumii. Acolo te încurajează, aici te iau peste picior. Păcat!

Vă stimulează şi rezultatele obţinute în ultimii ani de Constantina Diţă, Lidia Şimon, Anuţa Cătună?

Am tot respectul pentru colegele mele. Pe vremea când eram mai tânără m-au ajutat foarte mult. Mi-au dat şi pantofi de alergare atunci când nu aveam. Lidia Şimon mă încurajează mereu. Pentru mine a fost şi este o mare şansă că mă pot pregăti alături de ele, că pot primi sfaturile lor.

Câţi kilometri parcurgeţi zilnic la antrenamente?

Într-o săptămână alerg cam 170 de kilometri. Înainte de acest maraton eu am făcut pregătire pentru semimaraton. Din acest motiv în prima parte am mers foarte bine. În ultimul tur însă am resimţit frigul şi oboseala. Am încetinit ritmul.

Care ar fi obiectivul pentru anul viitor?

Mi-am propus să mă clasez între primele opt la maratonul din cadrul Campionatelor Europene. Sunt convinsă că pot să-mi ameliorez şi timpul. Am alergat la Berlin, în două ore şi 36 de minute. Cred că pot ajunge la două ore şi 28 de minute.

Vă propuneţi să le egalaţi ca longevitate sportivă pe Diţă sau pe Şimon?

Îmi este greu să vorbesc acum despre aşa ceva. Vreau să particip la Jocurile Olimpice de la Londra, în 2012. Ce va fi după, voi vedea.

Daniela Elena Cîrlan