Bianca Perie aruncă „greutăţile”

Este cea mai promiţătoare atletă a României la ora actuală, fiind speranţa tricolorilor pentru Olimpiada din 2012. Aruncătoarea de ciocan, care n-a ratat nicio medalie de aur la competiţiile majore la categoria juniori, nu are un teren special de aruncări pe care să se antreneze.

La marginea oraşului Roman, pe stadionul de lângă cimitir cum îl ştiu localnicii se antrenează multipla campioană mondială de juniori, Bianca Perie. De două luni, sportiva de 18 ani şi antrenorul său, Lucian Cocoş, şi-au început pregătirile pentru următorul sezon competiţional.

Astfel că, în fiecare dimineaţă, pe singurul teren cu pistă din oraşul care a dat României mulţi atleţi importanţi - cum ar fi Nicoleta Grasu, Ioan Vieru sau campionul naţional în înălţime, Ştefan Vasilache - îşi face apariţia o siluetă zglobie, cu multă poftă de viaţă. E Bianca Perie, care vine dintr-un sat de la zece kilometri depărtare, ­de unde s-a mutat cu familia anul trecut, pentru pregătirea zilnică.

Vor teren special pentru aruncări

Chiar dacă e aruncătoare de ciocan, statura (1,70 m) şi mai ales greutatea Biancăi (68,5 kg) nu o arată. Însă asta nu o împiedică să se impună pe arenele internaţionale la proba sa.

„Antrenamentele nu mai reprezintă o greutate pentru mine, chiar vin şi le fac cu plăcere. Poate la început mă mai bătea gândul să mă las de acest sport nu tocmai feminin, însă de când am prins gustul victoriilor, sportul acesta e viaţa mea”, spune Bianca. Singurul mare neajuns al ei, dar mai ales al antrenorilor şi al federalilor este un teren special pe care să se antreneze.

„S-a dat un teren la marginea cealaltă a oraşului, pentru a fi construit special pentru aruncări. Deocamdată nu s-a realizat nimic acolo, e pământul gol. Însă, aici ar fi trebuit să se facă, în incinta complexului clubului sportiv”, spune antrenorul federal, Dan Serafim, venit să asiste la pregătirea speranţei atletismului românesc.

Nici cetăţean de onoare, nici casă

Categoria juniori nu mai are nicio necunoscută pentru sportiva legitimată la cluburile sportive de la Roman şi Bacău, care a intrat şi în focurile senioarelor. La Campionatele Internaţionale ale României a surclasat-o pe veterana Mihaela Melinte, iar la Olimpiada de la Beijing a avut o prezenţă onorabilă pentru vârsta sa, având al 18-lea rezultat.

Cu toate acestea, recompensele din partea clubului sau a oficialităţilor oraşului unde s-a născut şi pe care îl reprezintă nu sunt pe măsură, crede atleta.

„În anii trecuţi, când veneam de la Mondiale cu aurul, primeam şi zece milioane. De anul trecut, recompensele nu mai există deloc. Clubul îmi mai dă câte un milion”, spune Bianca, ce speră să ajungă cetăţean de onoare al oraşului moldav, aşa cum i s-a promis.

O altă nemulţumire a sportivei din Roman este că nu a primit o locuinţă de la ANL, aşa cum au handbalistele legitimate la acelaşi club: „Am muncit din greu pentru rezultatele pe care le am şi să aduci de patru ori aurul mondial nu e uşor. Merit să fiu recompensată ca pe celelalte sportive ale clubului”.

Rudă cu Nicoleta Grasu

Bianca provine dintr-o familie care nu este străină de sport. Aruncătoarea de disc Nicoleta Grasu este, prin alianţă, o mătuşă mai îndepărtată a junioarei.

Tatăl, Valentin Perie, a făcut box, iar sora mai mică, Roxana, de doar 13 ani, îi imită paşii la aruncare, deţinând ­recordul naţional la categoria ei de vârstă, la aceeaşi probă. Bianca a început mai întâi să joace tenis, în clasele primare, însă l-a lăsat repede din cauza operaţiei de apendice şi s-a apucat de aruncări.

„Nu mi-a plăcut deloc la început, însă ce m-a motivat a fost că în clasa a cincea am câştigat un concurs la care am fost premiată cu un milion de lei. Şi atunci mi-am zis că vreau să câştig mult mai mulţi bani, aruncând ciocanul”, rememorează Bianca, ajunsă acum studentă în anul I la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Bacău.