Valentin Samungi: „Nu ştiam regulile,aşa că am intrat în poartă!“

Remarcat de antrenorul Trofin, Valentin Samungi a ajuns la naţionala de handbal juniori, deşi nu era legitimat la niciun club. Apoi, a devenit campion mondial, iar astăzi conduce CSM Bucureşti. În 2007, Samungi a devenit şef la CSM Bucureşti, clubul Capitalei având acum şapte secţii şi echipe de handbal, baschet, rugby şi volei.

Valentin Samungi a avut şansa să joace handbal într-o perioadă în care România domina cu autoritate acest sport pe plan mondial. „Nu a fost doar o generaţie de jucători de valoare, ci câteva generaţii. Eram mulţi sportivi dornici să facem mare performanţă, dar şi antrenori pricepuţi, de calitate, precum Vlase, Kunst-Ghermănescu, Trofin, Nicu Nedef. Regretul nostru este că pe atunci nu exista Campionatul European şi că Mondialele se ţineau o dată la trei sau patru ani. Altfel am fi avut mai multe titluri în palmares", a explicat cel care a cucerit titlul mondial în sportul cu mingea mică.

Debutul la echipa naţională a reprezentat un moment special pentru actualul şef al CSM Bucureşti. „Am debutat în 1961, contra Danemarcei, în primul meci de după Campionatul Mondial pe care îl câştigase România. Aveam 19 ani. Pentru aceasta însă munceam foarte mult. Eu am făcut atletism. Cred că m-am născut alergând. Părinţii s-au despărţit şi fratele meu cel mare, care a murit, ne-a luat pe mine şi pe Adrian la atletism. Apoi, un coleg mi-a zis să vin la handbal şi am fost pus în poartă. Atunci se juca în unsprezece, pe teren de fotbal. Mi-au aruncat la poartă o jumătate de oră şi n-au putut să-mi dea gol. Eugen Trofin m-a chemat, mi-a dat echipament şi o foaie de drum şi mi-a zis să vin în cantonament la echipa naţională de juniori. Eu nu ştiam bine nici regulamentul. Nu eram nici legitimat la vreun club", îşi aminteşte Samungi, care, ulterior, a trecut la handbalul în şapte, unde însă nu a mai fost portar.

Televizor şi frigider pentru titlul mondial

Samungi, în timpul unei acţiuni pe semicerc

Ca toţi sportivii care au activat în perioada comunistă, acesta se consideră un norocos. „Nu am câştigat foarte mulţi bani comparativ cu ce este astăzi. Din banii primiţi că am ieşit campion mondial mi-am luat un televizor alb-negru şi un frigider. Pentru noi o deplasare la Paris era ceva extraordinar. Nu dormeam în noaptea dinaintea plecării. La acea vreme puţini ajungeau în Vest. Astăzi toată lumea poate pleca unde doreşte. La vremea noastră însă am avut condiţii dintre cele mai bune. Unii spun că nu aveam sponsori. Ba am avut. Poporul român. Datorită lui noi, sportivii, beneficiam de condiţii foarte bune de pregătire. Nu aveam bani, dar primeam mâncare. Tot ce trebuie.

Înaintea Mondialului din 1970 am stat opt luni prin cantonamente. De asta au şi ţinut căsniciile la noi. Ajungeam atât de rar pe acasă că nu aveam timp să ne certăm cu nevestele (n.r. - râde)".

Un alt secret al reuşitelelor de altădată ale handbaliştilor noştri este că ei ştiau să separe munca de distracţie, că nu le amestecau niciodată. „Să nu creadă cineva că noi am fost nişte călugări. De altfel, sportivii nu sunt oameni normali. Au un ritm de viaţă dinamic, ordonat, cu multe privaţiuni. Noi ştiam însă să ne atingem obiectivele", spune Samungi.

Capitala şi-a făcut club

De numele lui Valentin Samungi se leagă şi înfiinţarea CSM Bucureşti, grupare constituită după modelul celor din Europa de Vest, unde municipalitatea acordă sprijin sportului. „Am avut o discuţie cu Cristian Gaţu, preşedintele Federaţiei de Handbal. Eram îngrijoraţi de situaţia handbalului din Bucureşti, unde, din cele 40 de echipe câte existau înainte de 1990, au mai rămas două la masculin, Steaua şi Dinamo, şi una la fete, Rapid, care şi aceasta are probleme. Am zis să mergem la Primărie şi să propunem naşterea unui club, Handbal Club Bucureşti, după modelul celui de la Constanţa. Acolo, în timpul discuţiei, s-a pus problema să facem şi echipă de baschet, că băiatul lui Videanu făcea acest sport.

Murgeanu a spus de ce nu facem şi echipă de rugby, iar Nae Mărăşescu a insistat pentru atletism. Şi uite aşa a apărut Clubul Sportiv Municipal Bucureşti, în 19 iunie 2007, cu patru secţii: handbal, baschet, rugby şi atletism". În anul următor au apărut încă trei. Propus director general al clubului, Valentin Samungi a dat examen, aşa cum se procedează la Primăria Capitalei. Începutul a fost greu, ca orice început.

„Bugetul s-a aprobat mai târziu, aşa că am venit cu bani de acasă, pe care i-am recuperat ulterior. Pentru ocuparea posturilor se dădea examen în Sala Floreasca. Am obţinut apoi o cameră la clubul Olimpia. Ne-a ajutat Octavian Dimofte, care era preşedinte acolo, atunci. Apoi am primit sediul actual, pe Calea Victoriei, pe care l-am renovat şi utilat", ne spune fostul campion mondial.

Primul succes al CSM-ului a fost reuşit la rugby, unde echipa, deţinută în parteneriat cu Olimpia, a promovat în prima divizie. Acelaşi lucru l-a făcut echipa masculină de baschet, iar anul acesta cea de handbal fete. „Dacă ne ajută Dumnezeu, la toamnă vom avea şase formaţii în prima ligă. La fel ca Dinamo şi Steaua. Suntem susţinuţi de primarul Oprescu şi viceprimarul Iovici", a concluzionat cel care a fost consilier în Ministerul Tineretului şi Sportului.

„Un copil trebuie să ştie să alerge"

CSM Bucureşti nu se va limita doar la sportul de performanţă, rezervat seniorilor, ci îl va stimula şi pe cel la nivel juvenil.

„Ni s-a aprobat la Primăria Capitalei ca de la toamnă să înfiinţăm echipe de copii la secţiile noastre. Ceea ce contează foarte mult în acest moment greu, când multe cluburi şcolare au dispărut. Mai ales că un copil trebuie să ştie să alerge, să sară. Noi, oricum, am început acest proces de stimulare a sportului la categoriile mici de vârstă. La volei junioare am obţinut deja o medalie de bronz", a subliniat Valentin Samungi.

Valentin Samungi

Data naşterii: 27 ianuarie 1942
Locul naşterii: Bucureşti
Profesie: inginer

Club la care a jucat: Dinamo (1966-1977)
Palmares:
- La JO a obţinut locul 3 în 1972 (Munchen).
- La CM a ocupat locul 1 în 1970 (Paris), locul 3 în 1967 (Suedia).
- jucător specializat pe apărare.
- a disputat 113 meciuri internaţionale, marcând 134 de goluri.
- multiplu campion naţional cu Dinamo.
- a antrenat lotul naţional de juniori între 1977 şi 1985 (locul 2 la Turneul Prietenia).
- a fost antrenor secund la naţionala de seniori între 1989 şi 1991. A cucerit medalia de bronz la CM din 1990.
- a fost consilier la Ministerul Tineretului şi Sportului (1991-1996).
- în 1996 a devenit vicepreşedinte la CS Dinamo.
- a ocupat funcţia de secretar general al FRH, iar în prezent este vicepreşedinte.
- maestru emerit al sportului (1970).
- în anul 2000 a fost decorat cu Medalia naţională Serviciul Credincios, clasa I.

PROFIL DE CAMPION

Colaboratori de prestigiu

Directorul general al CSM Bucureşti, Valentin Samungi, s-a înconjurat de personalităţi ale sportului. Printre ei se numără Oţelea, Mărgulescu (foto, handbal), Brănişteanu, Cernat (baschet), Neaga, Brănescu (rugby), Dumitrescu, Coiculescu, Xenia Ivanov (volei).

Medalie de bronz la CM din 1990

Samungi a jucat handbal până la 35 de ani, la Dinamo. Apoi a devenit antrenor, secund la acest club. A lucrat cu naţionala de juniori, iar în 1990, la echipa de seniori a României, ca secund al lui Oţelea, a cucerit medalia de bronz la CM de la Praga..

Sprijin pentru sportivii tineri

Strategia clubului bucureştean este de a forma grupuri tinere de sportivi în jurul unora cu experienţă, cum este cazul Alinei Dobrin (foto) la handbal. La rugby au fost cooptaţi internaţionali de juniori, fiind încheiat un parteneriat cu FRR şi având sprijinul forului mondial. ;

ADEVARUL CAMPIONILOR: „Sami a fost şi este un profesionist adevărat"

Cornel Oţelea, triplu campion mondial la handbal

Handbalul m-a apropiat de Valentin Samungi. Fiind cam de aceeaşi vârstă, sportul s-a împletit cu prietenia şi cu viaţa noastră. Valentin Samungi a fost şi este un adevărat profesionist al handbalului. Şi aş explica această afirmaţie încercând să împart în trei capitole anii care s-au scurs peste el.

Jucătorul Valentin Samungi a fost un model pentru mai tinerii practicanţi ai acestui sport. A avut ştiinţa jocului, un simţ al mingii, mereu punctual la întâlnirea cu aceasta. Abil apărător, avea sarcina de a-i marca pe cei mai valoroşi adversari.

Antrenorul Valentin Samungi a dovedit hărnicie şi pricepere, implicare în depistarea şi citirea talentelor. A trimis către handbalul mare mulţi tineri. În 1990, când naţionala masculină a cucerit ultima medalie, de bronz, la Mondiale, unde a lucrat ca antrenor alături de mine, cei doi interi, Robert Licu şi Zaharia, au fost crescuţi de el, la Dinamo.

Conducătorul, managerul Valentin Samungi, s-a dovedit o persoană care a ştiut să lucreze în echipă. A fost consilier al ministrului tineretului şi sportului, vicepreşedinte la Dinamo, preşedinte pentru o scurtă vreme al Federaţiei Române de Handbal, iar acum este director general la CSM Bucureşti. A dovedit suficientă înţelegere, dar şi multă exigenţă pentru a obţine rezultate pe măsura pregătirii profesionale pe care o are. Pentru sportul românesc, enumerând toate acestea, Valentin Samungi a fost şi este un adevărat profesionist.