Una pentru toate şi toate pentru una!

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Prima treaptă a podiumului este cea mai „dulce“ amintire a spadasinelor române de la Campionatele Mondiale de la Paris
Prima treaptă a podiumului este cea mai „dulce“ amintire a spadasinelor române de la Campionatele Mondiale de la Paris

Ana Maria Brânză, Anca Măroiu, Simona Alexandru şi Loredana Iordăchioiu au devenit campioane mondiale, săptămâna trecută, la Paris. Fetele au luptat ca o adevărată echipă. Au lăsat orgoliile la o parte, au urmat întocmai indicaţiile tactice şi au reuşit să aducă singurul titlu mondial din istoria spadei româneşti.

„Adevărul": Care a fost cel mai greu meci pe echipe la CM?

Ana Maria Brânză: Emoţiile au început de la meciul cu Ucraina, capital a fost cel cu Franţa, căci ne-am dorit să le învingem în faţa propriilor suporteri, şi a culminat cu finala în faţa Germaniei.

Anca Măroiu: Cu siguranţă primul meci. Pentru că e foarte important cum intri în competiţie, cum te încălzeşti.

Simona Alexandru: Meciul cu Ucraina pentru intrare în primele 8. Le cunoşteam şi ne cunoşteau foarte bine, astfel că a fost un pic mai dificil să le batem. 

Loredana Iordăchioiu: Meciul cu Franţa. A fost cel mai tensionat pentru că jucam şi împotriva publicului.

Care a fost momentul-cheie al finalei?

A. B: Ultimul asalt, cu Duplitzer, dar am simţit de la început că o pot domina. A trecut vremea când mă impresiona statura şi forţa ei! Am simţit că sunt mai puternică.

A.M. Cred că pe la jumătatea meciului când avantajul a început să fie în favoarea noastră, iar adversarele noastre şi-au dat seama că nu mai pot ţine pasul cu noi.

S.A.: Încă de la începutul meciului pentru că am reuşit să tragem tactic şi nu să ne aruncăm.

L.I. : Întreg meciul a fost unul echilibrat, însă nu a existat moment să intru în panică. Fiecare asalt a fost decisiv.

Ai avut probleme de sănătate în timpul competiţiei?

A.B. Nu am avut probleme grave de sănătate deşi toţi s-au speriat când am căzut în finală. Sunt aptă 100% pentru următoarele provocări.

A.M. M-am accidentat la spate, dar domnul doctor a reuşit să mă pună pe picioare.

S.A.: Eu nu am avut probleme. Abia a doua zi după finală m-am trezit cu dureri şi le-am zis fetelor: „Numai părul din cap nu mă doare, în rest tot!". Asta din cauza încordării.

L.I.: Când eşti sportiv de performanţă tot timpul te mai doare ceva, dar când concurezi nu mai simţi nimic. Am avut ceva probleme cu gâtul, dar până în ziua concursului mi-au trecut.

Ce talisman ai avut la aceste Mondiale?

A.B.: Nu am avut niciunul. Nici măcar pe Aiurel.

A.M. Salutul nostru cu siguranţă ne-a ridicat semnificativ moralul.

S.A.: O brăţară de la Curtea de Argeş dăruită de sora mea.

L.I.: O fotografie a tatălui meu pe care o port tot timpul la mine, în amintirea lui.

Cui dedici medalia de aur?

A.B.: Tuturor care ne-au ajutat. De la antrenori, la echipa medicală care a avut nopţi albe din cauza problemelor noastre, la familiile şi prietenii care ne-au susţinut necondiţionat până la orice om care ne-a adus un zâmbet.

A.M.: Am o listă lungă: familia, antrenorii, medicii şi tuturor celor care au avut încredere în mine că pot obţine această performanţă.

S.A.: Antrenorului meu, Cornel Milan. Este meritul dânsului pentru tot ce am făcut la aceste Mondiale.

L.I.: Familiei mele care m-a susţinut şi m-a încurajat tot timpul.

Cea mai frumoasa amintire de la Paris?

A.B.: Medalia şi faptul că am reuşit să fim o echipă.

A.M.: Momentul în care imnul României a cântat pentru noi.

S.A.: Prima treaptă a podimului. Când ajungi acolo sus, uiţi de toate!

L.I.: Momentul de pe podium când toate bliţurile erau pe noi şi se auzea imnul.

Aveţi două săptămâni de vacanţă. Cum le veţi petrece?

A.B.: Cu familia şi iubitul meu. Pentru un timp o sa înlocuiesc sala de scrimă cu bazinul de polo! Renunţ la statutul de sportiv în favoarea celui de susţinător (n.r. - iubitul Anei este poloistul Pavel Popescu).

A. M.: Mă voi duce la părinţii mei acasă, unde o să mă odihnesc binemeritat.

S.A. : După ce am fost atâta timp plecată de acasă, nici nu mă gândesc să mai plec iar pe undeva. Voi sta cu familia şi prietenul meu, Dragoş Gherman, fost handbalist.

L.I.: Deocamdată vreau să mă odihnesc şi să stau cât mai mult cu familia. Nu am programat nicio deplasare pe undeva.

" Ultimele 15 secunde au fost cele mai dificile deoarece ne împiedicau să ne bucurăm. "
Ana Maria Brânză spadasină

" Publicul a fost infernal. Nu mai auzeam indicaţiile antrenorului. "
Loredana Iordăchioiu spadasină

Sport



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite