Stănescu nu vrea să plece din Rusia

Stănescu nu vrea să plece din Rusia

"Ţarul" naţionalei României doreşte să-şi continue aventura în campionatul rusesc, devenit unul dintre cele mai puternice din lume După ce a bătut lumea în lung şi în lat din South

"Ţarul" naţionalei României doreşte să-şi continue aventura în campionatul rusesc, devenit unul dintre cele mai puternice din lume

După ce a bătut lumea în lung şi în lat din South Alabama până în Vladivostok cu escale în Kuweit şi în Europa, Virgil Stănescu, căpitanul naţionalei României, a ajuns în vârful carierei.

Deşi ar prefera o climă mai caldă, Virgil spune că îi este greu să se despartă de o ligă unde baschetul a devenit o adevărată industrie, iar condiţiile pentru sportivi sunt extraordinare.

"Am primit chiar în timpul sezonului oferte din Spania, însă e greu să plec dintr-un campionat unde toată lumea vrea să ajungă. Am fost reticent acum trei ani când am făcut pasul spre Rusia, dar investiţiile materiale care s-au făcut au crescut mult nivelul", mai spune Stănescu despre campionatul care a dat câştigătoarea

Euroligii în 2006 şi 2008, CSKA Moscova.

Singurele inconveniente pe care Virgil Stănescu le-a resimţit de-a lungul celor trei ani de kazaciok au fost distanţele foarte lungi, diferenţele de fus orar şi frigul pătrunzător din timpul iernii.

Cină într-un club de striptease

Experienţa trăită sezonul trecut în capătul celălalt al Siberiei, la Vladivostok, a fost unică. "Probabil că, dacă ar fi putut să umble şi la diferenţa de fus orar, ar fi făcut-o, atât de organizaţi erau. Ne-au tratat ca pe regi. Am zburat numai cu business class, stăteam numai la hoteluri de 4 sau 5 stele", povesteşte internaţionalul român despre perioada petrecută la Vladivostok.

Cu toate condiţiile de la Vladivostok şi nivelul ridicat al vieţii din Kazan, unde joacă acum, Stănescu încă se mai gândeşte la viaţa din Sankt Petersburg, pe care îl consideră "un oraş superb".

Cu echipa de acolo a trăit şi cea mai ciudată experienţă a sa în Rusia. "Aveam meci cu Ural Greit în Perm şi am ajuns prea târziu pentru a mai putea lua cina la hotel. Cu 12 baschetbalişti flămânzi după un drum lung nu e de glumit, aşa că trebuia găsită repede o soluţie.

Singurul local deschis era un club de striptease şi astfel am avut o masă oficială cu echipa într-un cadru cât se poate de "select". Fetele şi-au continuat nestingherite programul şi show-ul tindea să devină fierbinte atunci când s-au năpustit asupra antrenorului".