Sandra Izbaşa: „Acum ştiu ce vreau de la viaţă!“

Ajunsă la 20 de ani, noua regină a gimnasticii europene s-a maturizat complet şi acceptă cu zâmbetul pe buze sacrificiile pe care le face în viaţa personală. Provocată la un dialog inedit, Sandra a vorbit cu dezinvoltură despre pasiunile şi planurile ei de viitor.

Ţi-a trecut starea de euforie după succesul de la Berlin?

Imediat cum am reintrat în sală. Deja mă gândesc la Mondiale. Nu e timp de petrecere. De alftel, nu prea sărbătorim după aceste gen de victorii, preferăm să ne bucurăm doar la final de an.

Domnul Bellu spune că are încredere în tine că poţi concura şi la individual compus.

Nu pot încă să mă decid. Ca să fac şi paralele, mai trebuie să lucrez pe plan psihic. Îmi este încă frică de căzături, poate pe viitor. Dacă nu o să iasă, mă mulţumesc şi cu trei aparate.

Mai lucrezi până la Mondiale să-ţi îmbunătăţeşti notele de plecare?

Da, vor fi elemente noi. E important să le surprind pe adversare şi pe arbitri. Merg totuşi pe principiul să iau o medalie, nu plec cu gândul să risc totul doar la aur. Nu e cazul să mă arunc cu capul înainte. Aş risca să mă accidentez şi să pierd apoi Olimpiada. Prefer să fac cât ştiu, cât mai curat şi sigur.

Cum vezi rivalitatea la Mondiale cu americancele si chinezoaicele?

Urmăresc pe internet evoluţiile lor, dar nu le iau ca reper. Pur şi simplu eu vreau să fiu cât mai bună. Mă iau reper pe mine, am fost mereu idolul meu.

Vei petrece Paştele în cantonament. Cum va fi?

De opt ani de zile îl fac aşa, deci m-am obişnuit. O să vină şi părinţii să ciocnească un ou cu noi, să ciocnim un pahar şi cam atât. Nu avem timp de
vacanţă până la Olimpiadă.

Ce faci în general în timpul liber?

Prefer să mă relaxez în parc sau altundeva în aer liber. Merg prin malluri doar când am ceva precis de cumpărat.

Porţi în urechi nişte cercei norocoşi?

Chiar nu sunt un talisman, cum multă lume crede. Îi port doar pentru că vreau să fiu drăguţă, să nu arăt ca un băieţoi (râde). Ar fi o prostie să cred că dacă îmi fac vreun piercing pe undeva, automat iau şi o medalie...

În ce ţară te-ai stabili din cele pe care le-ai vizitat?

Am fost prin multe ţări, dar la noi totul se limitează doar la hotel-sală şi retur. Din autocar toate păreau frumoase, dar nu mă gândesc să plec undeva în viitorul apropiat.

Mai practici alte sporturi sau le urmăreşti la TV?

Mă uit la handbal, scrimă şi haltere. Eu mă descurc mai bine la handbal, am făcut în şcoala generală şi eram un pivot bunicel (râde). Le admir pe fetele de la naţională şi m-am bucurat când am putut vorbi cu ele în avion la întoarcerea de la Olimpiadă.

Ştii să găteşti?

Grea întrebare (râde). Sincer, nu am când să stau în bucătărie şi nici nu mă văd învârtind într-o oală de sarmale. Gătitul nu e hobby-ul meu, oricum.

Eşti vitezomană?

Nu, conduc chiar foarte prudent. Am primit pentru aurul de la Beijing un Hover portocaliu cu numele meu, dar pe viitor o să îmi iau o maşină mai mică.

Colecţionezi ceva?

Aduc magneţi de frigider pentru mama din orice colţişor din lume. Personal, eu nu mai colecţionez nimic.

Ce gen de filme, cărţi şi muzică preferi?

Filme de acţiune sau comedii. La cărţi am trecut în ultima perioadă de la romanele poliţiste la cele mai romantice, iar ca muzică ascult aproape orice în afară de manele.

Care ţi se pare cel mai atrăgător gimnast?

Niciunul, am total alte gusturi în materie de bărbaţi. Arată ok la corp, dar nu sunt genul meu.

Care este cel mai ciudat cadou pe care l-ai primit?

Un căţeluş chihuahua de la părinţi. L-am botezat Nini după mascota ce reprezenta gimnastica la Olimpiadă.

Ce poreclă ai?

Când eram mai mică mi se zicea Oscar deoarece străluceam în concursuri mai mult decât la antrenamente. Acum sunt doar Sandra...

Ai un tatuaj sau ţi-ai face unul?

Niciodată, ar fi ceva banal, deoarece la orice colţ de stradă vezi pe cineva tatuat. Acum, mai degrabă, cele mai naturale fete ies în evidenţă.

Te gândeşti să devii mamă?

Ohoo... poate peste vreo şapte, opt ani. Momentan, nu mă consider destul de responsabilă pentru a fi mamă. Toate la timpul lor. Oricum nu voi rămâne în gimnastică ca Chuşovitina până la 35 de ani, asta e sigur.

Crezi că poţi scoate bani de pe urma imaginii tale?

E posibil să îmi creez cândva o linie vestimentară Sandra Izbaşa sau ceva de genul, dar nu acum, pentru că ar necesita o investiţie mare.

Să înţeleg că eşti foarte calculată?

Da, nu mai sunt ca înainte când spărgeam orice ban aveam. Acum îmi place să îi pun deoparte pentru viitor.

Sandra Izbaşa

Data naşterii: 18 iunie 1990, Bucureşti
Club: CSA Steaua
Palmares:- JO 2008: aur la sol, bronz cu echipa
- CM 2006: argint la bârnă, bronz la individual compus
- CM 2007: bronz cu echipa
- CE 2006: aur la sol, argint cu echipa, bronz la bârnă
- CE 2007: argint la individual compus, argint la bârnă
- CE 2008: aur cu echipa, aur la sol
- CE 2011: aur la sărituri, aur la sol