Românii, veşnic surprinşi de performanţă

După ani buni în care eşecul a făcut parte integrantă din sportul românesc, ne-am trezit în faţa unui paradox: habar n-avem să gestionăm succesele istorice, precum cel înregistrat de Oltchim Râmnicu Vâlcea la handbal feminin.

Nu este vorba doar de suporteri. Din păcate, m-am lămurit de mult că aceştia nu-şi amintesc drumul spre centrele diferitelor oraşe decât în cazul unei calificări în vreo optime de finală rătăcită a vreunei echipe de fotbal. Nu este vorba doar de marile firme din ţară sau de aiurea care, în condiţii normale, le-ar fi umplut de oferte publicitare şi, implicit de bani, pe aceste adevărate eroine ale sportului românesc. E vorba chiar şi de oficialii implicaţi în bunul mers al treburilor la acest club care şi-a câştigat dreptul de a rămâne pe veci în istoria de aur a sportului românesc. Indiferent de rezultatul dublei manşe cu Viborg.

Mai puţin de trei săptămâni ne despart de cel mai important meci disputat în România în ultimul deceniu, returul finalei Ligii Campionilor, şi nimeni nu are răspuns la două întrebări extrem de simple: cât costă biletele şi de unde se pot cumpăra? Întrebări fireşti, puse de suporterii din întreaga ţară, care şi-ar dori să se numere printre cei 6.000 de fani care le vor încuraja pe vâlcence la returul din Sala Polivalentă. Numai că, stupoare, deocamdată nimeni nu ştie nimic. Nici în legătură cu numărul biletelor, nici în legătură cu preţul lor, nici în legătură cu modalităţile de achiziţionare.

Pare că toată lumea a fost luată prin suprindere de finală şi de faptul că meciul se va disputa în sala „Ioan Kunst Ghermănescu" din Bucureşti! Deşi, încă de la începutul competiţiei, ştiam că acesta e singurul loc din România în care se poate organiza un astfel de meci de handbal. Pentru că, din păcate, e singura sală din ţară care corespunde normelor impuse de Federaţia Europeană.

Şi atunci, de ce a trebuit să aşteptăm până vineri ca să inspectăm sala şi a vedea câte bilete tipărim? Lucrurile astea puteau fi stabilite încă de acum două luni. Numărul locurilor din Polivalentă este acelaşi de zeci de ani... Trebuia făcută din timp matriţa tichetelor şi completată, după tragerea la sorţi, doar cu numele adversarei, cu data şi ora partidei. După care biletele trebuiau tipărite şi scoase pe piaţă.

Nu vreau să se interpreteze articolul ca pe unul critic la adresa conducătorilor Oltchimului. Sunt conştient că fără ei actuala echipă din Râmnicu Vâlcea nu s-ar fi născut niciodată sau, dacă s-ar fi născut, ar fi murit la primul eşec. Şi au fost destule dezamăgiri de-a lungul anilor... Ei, în schimb, au ştiut să gestioneze fiecare situaţie în parte. Au învăţat din greşeli şi au mers mai departe cu un singur scop, pe care şi l-au atins: finala Ligii Campionilor.
Ar fi bine ca din această situaţie să înveţe întreg sportul românesc. În vremurile actuale, este absolut necesar ca pe lângă conducătorii tradiţionali, echipele să aibă în staff şi oameni specializaţi pe marketing, oameni care să pregătească viitoarele confruntări nu doar prin negocierea drepturilor de televizare, rezervarea camerelor de hotel sau stabilirea rutelor de deplasare.

Este nevoie de oameni care să ştie să valorifice fiecare moment din viaţa echipei prin scoaterea pe piaţă, la „cald", nu doar a biletelor ci şi a unor materiale promoţionale personalizate, cu care pot fi atraşi fanii. Pentru că performanţa naşte nu doar performanţă ci şi bani. Iar toată lumea ar avea de câştigat. Şi clubul, şi jucătoarele şi suporterii. Iar câştigul ar fi sigur şi pe termen lung.