Ion Țiriac: ”Monștrii ăștia de la polo mă împingeau și mă dădeau jos!”

Participant la JO de iarnă, ca hocheist, finalist al Cupei Davis la tenis, Ion Țiriac și-a amintit cu plăcere de vremurile în care a fost coleg, la ICEF, cu jucătorii de polo ai României. Omul de afaceri a vorbit despre prieteniile legate între sportivii din generația sa, dar și despre China, țară care va găzdui CM de polo începând din 18 iulie.

La conferința de presă a lotului național de polo, ocazionată de plecarea la Campionatul Mondial de la Shanghai, au participat și câțiva invitați, cunoscute personalități din lumea sportului. Președinte de onoare al Comitetului Olimpic și Sportiv Român și-a amintit că în urmă cu ani a fost invitat la o emisiune-concurs la un post de televiziune american, la care participau diverși sportivi, însă la alte discipline decât cele la care performau. ”La întot, suta de metri mai era cum era. Nu era o distanță mare. Problema era că erai obligat să înoți crawl. Să dai din mână o sută de metri și să dai și repede, să nu rămâi ultimul, nu era ușor. Cu o săptămână înainte, săracul Joe Frazier (n.a. – campion mondial la box profesionist, rival al lui Mohamed Ali) încercase și pe la mijloc s-a înecat. A fost nevoie să sară-n apă și să-l ducă... Eu am ajuns penultimul. Nu atât că ultimul era mai rău ca mine, dar aproape se înecase și ăla. Nu mai aveam aer. Îmi ieșeau ochii. Și vine ăla cu microfonul, ți-l bagă-n gură... Și nu știu ce. Măi, Ion, ce se întâmplă? Ce ai făcut? La care zic: măi, băiete, nu sunt eu campion mondial la înot, însă nu sunt nici Joe Frezier. Și a rămas vreo zece ani treaba asta”, a povestit fostul finalist al Cupei Davis unul dintre primele sale contacte cu înotul.

După ce și-a cerut scuze pentru că a venit în ținută sport – ”astăzi (n.a. – ieri) este după-amiaza mea liberă de plimbare. Pe vremuri, când eram de vârsta dumneavoastră (n.a. – arată spre poloiști), mă plimbau fetele. După ce mi s-a terminat perioada asta, am început să-mi plimb câinii. Acum, nici câinii nu se mai plimbă cu mine, așa că acum îmi plimb caii. Nu cai-cai, ci caii de la vechiturile mele de mașini” -, Ion Țiriac a rememorat și perioada în care, fiind la Institut (n.a. – Institutul Național de Educație Fizică și Sport). ”Eram o grupă de oameni masivi. Eu eram singurul mai slăbuț. Nu vă uitați la Grințescu. Nu era în halul ăsta. Nu era nici jumătate cât este acum. (n.a. - se aud râsete din sală). Eram poloiștii, luptătorii, handbaliștii... Și eu eram singurul de pe la tenis căzut acolo. Și vă dați seama că între monștrii ăștia, eu, care aveam 75 de kilograme, eram mai subțirel. Și atunci, ăștia, la orice jucam, ba mă împingeau, ba mă dădeau pe jos. Eu am terminat ICEF-ul după patru ani, în grupă cu Mărculescu, cu Grințescu, cu toți oamenii ăștia (n.a. – din polo). Pe lângă că ne-am cunoscut, era o altă relație pe vremea aia, între sportivi. Nu aveam problema banilor. Nu erau bani. Noi eram cei mai bogați din țară la vremea aia. Câștigam cu doi lei mai mult. N-aveam problema deplasărilor pentru că nu plecam niciunde. Sau aproape niciunde. În afară de doi privilegiați. Eu am ridicat mâna tot timpul și am spus că eu și cu domnul Năstase am fost privilegiații țării pentru că am avut această libertate pe care dumneavoastră e mai greu să o înțelegeți, însă pe vremea aia... Ca să ai pașaportul în buzunar, să pleci și să te întorci, nu prea exista. Apoi, am avut aproape o lună de mariaj cu ei la Campionatele Mondiale Universitare. Aproape ei m-au făcut campion mondial... Voi nu știți, însă am fost campion mondial. Acum, universitar. Ce să fac? Erau numai chiori, orbi pe acolo... Le-am luat pe toate trei, simplu, dublu și mixt. Și în fiecare zi, ei erau la tenis, eu eram la polo. Eu eram la polo, ei erau la tenis. Am avut o generație, noi, în sport, generația toată, începând de la Pârvulescu, de la lupte, care era cu noi în grupă, la poloiști, la voleilbaliști... Am venit acum de la handbal. Când eram regii Pământului, de i-am învățat pe toți să joace. Și polo. Și o să închei acum. Nu vă speriați. Nu răsare nimic fără să semeni! A început să răsară, pe ici, pe colo, câte un bazin. Poate vin și copiii, mai devreme sau mai târziu, și copiii la înot”.

Campionul tenisului a ținut să le ofere niște cifre despre Shanghai componenților lotului național de polo: ”Pregătiți-vă să vedeți ceva ce n-ați văzut în viața voastră. Eu am fost de două ori. Acum unsprezece ani, când Masters-ul pe care l-am făcut în Germania, la Hanovra, s-a mutat la Shanghai. Gândiți-vă un pic... China, tenis. N-aveau pe nimeni în primii 2-3.000. Mai încolo nici nu știu dacă se face clasament. M-am dus să văd cu ochii mei ce se întâmplă. Erau 18.000 de chinezi. Băteau din palme. Foarte civilizați. Și i-am întrebat cum? 34 de milioane. Eu știu ce plăteam ATP-ului și care erau costurile. De unde? Și ei: cum de unde? Am dat telefoane, nu. Cum ați dat telefoane? Am dat telefon lui Philips. Și? Cum și? Le-am dat contul și le-am spus mâine, trei milioane. Lui Siemens, lui Mercedes, la toată lumea. În cont pentru ce? Le spuneam noi după aia pentru ce. Și a doua zi am avut 34 de milioane. Deci nu e o problemă. Acolo, încă e ordine și disciplină. Au făcut și un poduleț, acum, care are 42 de kilometri, dar a durat aproape trei ani. Ceva mai puțin decât subteranul ăsta de la Băneasa”, a fost ironic, din nou, Ion Țiriac, care a încheiat spunând că România își merită locul pe care îl are în polo. Omul de afaceri a remarcat faptul că Tolea Grințescu, Elisabeta Lipă, Cristian Gațu sunt oameni care au dat din coate pentru a menține sportul în picioare. Și le-a urat succes poloiștilor: ”Să veniți acasă cu rezultatele pe care le puteți obține! Nimeni nu vă poate spune nimica dacă dați toți ce aveți”.