Plombele Formulei 1

La ora la care citiţi aceste rânduri deja se ştie cine este câştigătorul primului Mare Premiu de Formula 1 al anului. Că este Alonso, Schumacher, Vettel sau Hamilton contează mai puţin. Important este că această competiţie strălucitoare a zâmbit ştirb în poza de debut.

Nu s-a ştiut până în ultima clipă care este grila completă de start. Adrian Campos a răsuflat uşurat pentru că a găsit, cu nici o lună înainte de debutul sezonului, un investitor care să preia echipa şi Hispania Racing, în noua denumire, a ajuns în cele din urmă în Bahrain.
Nu acelaşi lucru se poate spune despre cei de la USF1 care nici măcar nu au mai depăşit graniţele oraşului american Charlotte, unde îşi aveau cartierul general.

Ambiţiile lui Ken Anderson şi a lui Peter Windsor de a readuce SUA în Formula 1 s-au dovedit inutile. Era şi greu într-o ţară care se extaziază până la lacrimi în faţa unui oval de beton pe care aleargă de-a valma câteva zeci de maşini. NASCAR a fost, este şi va rămâne pasiunea naţională a milioanelor de americani care fac din orice cursă o sărbătoare sau un motiv în plus de a bea o bere în faţa televizorului. În plus, în cea mai afectată ţară de criză era şi greu să găseşti susţinere financiară şi drept dovadă proiectul celor de la USF1 se va amâna probabil sine die, chiar dacă aceştia susţin cu tărie că vor lua startul în 2011.

Richard Branson, după ce i-a susţinut parţial pe campionii de la Brawn GP anul trecut, a luat problema în propriile mâini şi s-a prezentat la start. După avionul subacvatic şi turismul spaţial, Virgin Racing, echipa de Formula 1, pare a fi noua jucărie a miliardarului britanic. Nimic condamnabil, numai că, la fel ca pe orice altă jucărie, atunci când te plictiseşti de ea o arunci. Iar competiţia nu va avea nimic de câştigat.

În Formula 1 nu poţi să devii peste noapte „un hit de-o vară", să umpli discotecile şi să încasezi cec după cec. Şi rămâne de văzut cât va avea de suferit mândria unui miliardar excentric dacă Virgin nu va obţine, aşa cum e de aşteptat, rezultate. Mai mult, nu e exclus să-l vedem pe Branson pe post de stewardesă în avioanele omologului său de la Lotus, Tony Fernandes, în urma pariului de la distanţă făcut de cei doi.

Picanteriile de acest gen ar putea să mai anime lumea Formulei 1, însă atenţia se va îndrepta tot către granzi. Criza a determinat câteva nume grele să renunţe şi din păcate fosta conducere a FIA a făcut mult prea puţin pentru a le păstra în competiţie. Plafonul bugetar al lui Max Mosley a fost frecţie la un picior de lemn pentru că „titanii" din F1 nu vor cheltui niciodată 50 de milioane de euro pe sezon. Şi în ligile profesioniste americane, acolo unde plafonul bugetar funcţionează perfect, granzii îşi permit să plătească taxele usturătoare pentru depăşirea acestuia, doar pentru a avea cei mai buni jucători de pe piaţă. Încercarea de a iniţia un plan de expansiune n-a fost cea mai inspirată măsură pe timp de criză. Formula 1 nu face parte din categoria întrecerilor „Sportul pentru toţi" şi nici din programul olimpic.

Echipele mari au bugete care le permit să-şi dezvolte monoposturile şi să aducă cei mai buni piloţi, celelalte cheltuiesc mai puţin, iar piloţii vin cu bani de acasă dacă vor să concureze. Aşa a funcţionat Marele Circ dintotdeauna. E o competiţie elitistă. Iar nou-venitele sunt ca nişte plombe puse de un veterinar în gura unei vedete de la Hollywood.