Olimpiada la Bucureşti! În 2020 sau 2200?

Primarul Capitalei, Sorin Oprescu, a anunţat că oraşul pe care-l păstoreşte ar putea găzdui cea mai mare competiţie sportivă din lume. „Adevărul“ vă prezintă ce probleme ar avea de rezolvat municipalitatea în cazul unei candidaturi şi situaţia actuală a bazelor sportive din Bucureşti.

Primarul Capitalei, Sorin Oprescu, a aruncat o vorbă în timp ce vizita şantierul viitorului Stadion Naţional. „Am putea organiza şi Jocurile Olimpice din 2020", a spus edilul. Există vreun sâmbure de realitate sau e doar o nouă „autostradă suspendată" a edilului Bucureştiului? „Adevărul" încearcă să răspundă la această întrebare analizând în detaliu situaţia actuală a infrastructurii necesare unei eventuale candidaturi. Asta în cazul în care vom fi lăsaţi să candidăm, pentru că aici CIO (Comitetul Internaţional Olimpic) e atât de strict încât nu ţine cont nici măcar de principiul olimpic, „important e să participi, nu să câştigi".

Forul conducător şi-a luat toate măsurile de siguranţă pentru ca desfăşurarea Jocurilor la standardele actuale să nu fie periclitată în niciun fel. Şi cum, teoretic, orice localitate din lume ar putea să candideze la organizarea JO, de vară sau de iarnă, pentru a se diminua numărul pretendenţilor fără acoperire s-au stabilit criterii clare ce trebuie îndeplinite pentru aceasta.

Opinia publică trebuie să fie de acord

În momentul în care un oraş îşi anunţă, în mod oficial, intenţia de a fi gazdă a respectivei competiţii - aceasta se produce cu circa zece ani înainte de ediţia vizată -, edilii acestuia primesc un chestionar la care sunt obligaţi să răspundă. Acesta cuprinde nouă capitole şi are ca scop să convingă forul olimpic că pretendentul are intenţii dintre cele mai serioase.

Capitolul doi, de pildă, vizează sprijinul guvernamental, chestiuniile juridice şi opinia publică. Cum o asemenea întreprindere nu poate cădea doar pe umerii municipalităţii, CIO doreşte să primească cât mai multe garanţii că organizarea Jocurilor Olimpice va fi sprijinită de toată lumea. Iar dacă un guvern poate demonstra că şi face ceea ce spune prin acţiunile sale precedente, locuitorii, care vor suporta costurile prin taxe şi impozite, îşi dau acceptul fie printr-un referendum, fie prin sondaje de opinie.

Pentru a-i fi acceptată candidatura, un oraş oferă detalii privind legislaţia, bazele sportive care vor găzdui întrecerile, sistemul de transporturi, hotelurile disponibile, securitatea, mediul înconjurător şi clima, bugetul şi modul de finanţare.

Iată cum s-ar prezenta Bucureştiul dacă ar fi să-şi exprime astăzi intenţia de a candida:

În Capitală există trei bazine Foto: Marian Iliescu

Sprijin guvernamental. Palatul Victoria a tot amânat virarea banilor promişi Primăriei Bucureşti pentru finalizarea Stadionului Naţional. Greu de crezut că, în aceste vremuri de criză, un guvern din România, indiferent de coloratura sa, s-ar putea aventura acum într-o încercare de asemenea anvergură.

Opinia publică. Cu excepţia meciurilor de fotbal, majoritatea competiţiilor organizate în Capitală se desfăşoară în anonimat. Nu trebuie neglijate nici problemele cu care se confruntă bucureştenii. Ambuteiajele de pe străzi, inundarea arterelor la o ploaie mai serioasă, poluarea sunt doar câteva dintre ele... E puţin probabil că la un referendum sau un sondaj de opinie bucureştenii vor fi de acord cu organizarea JO.  

Baze sportive. Nu există niciuna capabilă să găzduiască acum Jocurile Olimpice. Pe viitorul Stadion Naţional se vor putea organiza doar meciuri de fotbal, pentru că în proiect nu s-a prevăzut şi o pistă de atletism. Există, de asemenea, un proiect pentru o nouă sală polivalentă. Prea puţin însă pentru câte discipline sportive există în programul JO. Altfel spus, cu un stadion, şi acela fără pistă, nu se poate face Olimpiadă!  

Experienţă sportivă. În ultimul deceniu, Bucureştiul a găzduit puţine competiţii internaţionale de anvergură. Open-ul de tenis, CE de handbal 2000, CE de haltere 2009, Grand Prix-ul de judo, IRB Nations Cup la rugby...

Hoteluri. Din fericire, la acest capitol oraşul nu stă foarte rău, însă e greu de crezut că actualele capacităţi de cazare sunt suficiente. În plus, ele trebuie să se afle în apropierea bazelor sportive.

Sala Polivalentă are doar 5.000 de locuri  Foto: Marian Iliescu

Transporturi. Cu un singur aeroport internaţional (Otopeni) şi un altul naţional (Băneasa), Bucureştiul nu corespunde standardelor cerute. Pentru a organiza JO, Capitala mai are nevoie de o aerogară la standarde UE, cel puţin. De asemenea, transportul urban şi cel feroviar nu se prezintă corespunzător. În plus, reţeaua de străzi a oraşului nu permite o deplasare rapidă a sportivilor şi oficialilor.

Mediu şi meteo. Bucureştiul are probleme cu poluarea, atât a aerului, cât şi fonică. Dificultăţi poate pune şi clima, verile fiind tot mai calde în ultimii ani.

Securitate. Din acest punct de vedere, lucrurile stau mai bine. Desfăşurarea Summit-ului NATO, în 2008, e un exemplu că Bucureştiul nu comportă riscuri.

Concluzia e una singură: Organizarea JO ar putea influenţa în bine dezvoltarea oraşului, iar o candidatură ar putea da acel impuls care lipseşte pentru ca edilii să se apuce serios de treabă. Până atunci însă va mai trece multă apă pe Dâmboviţa şi vor fi ridicate mai multe autostrăzi suspendate.

Cât au costat alte ediţii ale JO de vară

Montreal 1976 1,5 miliarde dolari
Atena 2004 8,95 miliarde de euro
Beijing 2008 44 miliarde dolari
Londra 2012 10 miliarde de euro

Bucureştiul va avea o arenă din cele 37 de care are nevoie

Poligonul de tir din Tunari este la nivelul anilor ’70

Pentru o organiza JO din 2008, în capitala Chinei s-au construit sau modernizat 37 de baze sportive! Iată cum se prezintă situaţia în Bucureşti, acum:

Stadion pentru atletism. Viitorul Stadion Naţional nu are prevăzută pistă de atletism. În „Tineretului", la „Iolanda Balaş" s-a ridicat o tribună, însă arena are nevoie de cel puţin 30.000 de locuri pentru a găzdui o competiţie olimpică. Arena atletică din Ghencea nu a fost terminată şi zace în paragină.

Bază de nataţie (înot, sărituri, polo şi înot sincron). Complexul din China avea 17.000 de locuri. Cel de la noi încă nu există. În plus, nu este suficient un bazin... La Dinamo există o piscină în aer liber, cu 1.000 de locuri, şi se vorbeşte despre una acoperită. Bazinul de la „Lia Manoliu" nu are tribune şi e descoperit.

Sală pentru gimnastică şi handbal. La Beijing avea 19.000 de locuri. În Bucureşti e o singură sală, Polivalenta, de 5.000... Există un proiect de sală ce urmează a fi lansat, se spune, anul acesta. Nu este însă suficient. Chinezii au avut nevoie de două săli pentru handbal, două pentru volei şi una de baschet. Şi asta, atenţie, numai pentru sporturile de echipă cu mingea!

Poligon de tir cu puşca şi cu arcul. La noi există unul singur, la Tunari, care este la nivelul anilor '70... Cele din China au avut 9.000,
respectiv 5.000 de locuri.

Stadionul Tineretului de atletism are o singură tribună

Velodrom. Singurul din Capitală, cel de la Dinamo, are aspectul unui din ani '40-'50. Cel de la Beijing are 6.000 de locuri.

Bază de canotaj şi caiac-canoe. În România nu există nici măcar o pistă... De tribune nu mai vorbim. Baza de la Shunyi, în schimb, avea tribune pentru 37.000 de spectatori!

Sală de lupte. La Beijing, cea de la Universitatea de Agricultură, avea 8.000 de locuri. În Bucureşti e nevoie de una nouă.

Sală de tenis de masă. Cea din Beijing putea primi 8.000 de privitori. La noi nu există aşa ceva.

Sală de judo şi taek-wondo. Chinezii au avut una, tot de 8.000 de locuri. În Bucureşti trebuie ridicată una nouă.

Sală de badminton şi gimnastică ritmică. Trebuie construită una în Capitală.

Sală de scrimă. Nu există la noi. Cum nu există nici arene pentru box, softbal, haltere...

Rugby în 7. Există Stadionul „Arcul de Triumf", însă trebuie ridicate tribune pentru 15.000-20.000 de spectatori.

De asemenea, trebuie amenajate baze care să găzduiască întrecerile de iahting (pe litoral, la Constanţa - Mangalia), volei pe plajă, ciclism de şosea şi mountain-bike, hochei pe iarbă, triatlon şi echitaţie. Nimic din toate acestea nu există acum în Bucureşti. Cât priveşte fotbalul, chinezii au utilizat cinci arene cu o capacitate între 31.000 şi 91.000 de locuri. Bucureştiul va avea una singură, Stadionul Naţional, anul viitor...

„Braşovul ar avea şanse mai mari la JO de iarnă"

Valea Prahovei se pregăteşte de FOTE 2013

Preşedintele COSR, Octavian Morariu, crede că marea problemă a Capitalei sunt hotelurile şi consideră că pentru moment ne-am putea gândi la „Olimpiada Albă".

Şef al mişcării olimpice din România, Octavian Morariu nu respinge ideea ca Bucureştiul să candideze pentru organizarea JO de vară, însă e prudent atunci când vine vorba de un termen. Pentru omul de sport, cel mai apropiat orizont pentru un asemenea demers este de 15-20 de ani.

„Bazele sportive şi transporturile s-ar putea rezolva, în cele din urmă, cu ajutorul Guvernului. Hotelurile însă nu le poate face statul. Arenele pot fi rentabilizate. Sistemul de transporturi, la fel, mai ales că el este util oraşului. Hotelurile, în schimb, nu le poţi construi pentru trei săptămâni, iar apoi să le demolezi", ne declară şeful COSR, care adaugă că sprijinul pentru organizarea Jocurilor nu poate veni numai de la municipalitate şi guvern.

„Competiţia se ţine într-un oraş, e adevărat, însă organizarea ei trebuie susţinută de întreaga ţară. Importantă e şi poziţia opiniei publice. Populaţia trebuie să fie de acord cu această competiţie. Este nevoie de voluntariat, de pildă".

Octavian Morariu crede că Bucureştiul nu este avantajat nici de tradiţia de dată recentă în organizarea unor competiţii majore. „Mai degrabă, cred că Braşovul şi zona din jurul lui ar putea să se gândească la găzduirea Jocurilor Olimpice de iarnă. Acolo s-ar putea rezolva mai uşor şi problema infrastructurii hoteliere, fiind vorba de staţiuni care pot fi populate cu turişti tot timpul anului.

De asemenea, costurile de organizare sunt mai mici". Preşedintele COSR mărturiseşte că atunci când ne-am angajat să organizăm acolo, în 2012, Festivalul Olimpic al Tineretului European, în zona Braşov - Predeal - Râşnov, am dorit să vedem cum ne descurcăm. E un prim pas pe drumul unei candidaturi la găzduirea „Olimpiadei Albe".

Ceauşescu a preferat Casa Poporului în locul bazei olimpice din Ghencea

În 1986, echipa de fotbal Steaua a câştigat Cupa Campionilor. Se spune că, profitând de acel succes, Valentin Ceauşescu a încercat să-l convingă pe tatăl său să realizeze o bază olimpică în Bulevardul Ghencea. Un arhitect militar care făcea parte din Liga Suporterilor, în 1990, povestea că s-a făcut chiar şi un proiect.

Se discuta despre acoperirea tribunelor stadionului de fotbal, despre terminarea arenei de atletism care acum zace în paragină, de construirea unei Săli Polivalente de jocuri cu mingea, a unui bazin olimpic acoperit... Ceauşescu ar fi respins ideea.

„Avem de terminat Casa Poporului şi Centrul Civic". Nu numai că nu s-a realizat acel proiect, dar Steaua a rămas fără baza hipică şi sediul din Calea Plevnei. Cu banii care s-au investit în actualul sediu al Parlamentului s-ar fi putut ridica atunci toate bazele sportive necesare organizării JO de vară.