Nicu Vlad:„România m-a considerat trădător!“

Preşedintele Federaţiei Române de Haltere se declară dezamăgit de reacţia conaţionalilor săi în momentul emigrării sale în Australia după Revoluţia din 1989

O legendă vie pe plan internaţional, „Hercule din Carpaţi" este unul dintre puţinii români care ocupă o funcţie înaltă în structurile de conducere ale sportului mondial.

Vicepreşedinte al Federaţiei Internaţionale de Haltere, Nicu Vlad îşi poate „umfla muşchii" în faţa colegilor străini cu rezultatele de excepţie ale sportivilor noştri, care au adunat în primăvară patru medalii de aur la Europene.

Fostul campion olimpic îşi împarte acum viaţa între munca din România şi viaţa din Australia.

„Adevărul": Am luat patru medalii la Europenele din Belarus. Cum putem transforma aceste rezultate în medalii olimpice?

Nicu Vlad: Ne mândrim cu ce am realizat la Minsk, dar suntem conştienţi că la Olimpiada va fi infinit mai greu. La ultimele două ediţii am avut şi ghinion, să nu uităm că Valeriu Calancea (n.r. - campion mondial) s-a accidentat de fiecare dată cu puţin timp înaintea competiţiei. În plus, Olimpiada e ceva special, nu se compară cu nimic altceva.

Ce impact va avea asupra halterelor faptul că COSR a anunţat că sportivi găsiţi dopaţi în trecut vor avea dreptul să participe la Jocurile Olimpice?

Ninel Miculescu este, într-adevăr, triplu campion european şi pentru el este o nouă şansă în carieră. Ca preşedinte al federaţiei încerc totuşi să nu-mi canalizez atenţia doar asupra unui sportiv.

România a organizat în 2009 un Campionat European de seniori şi un Mondial de juniori.

Am avut un feedback pozitiv de peste tot. Singura problemă a fost lipsa spectatorilor şi mă gândesc ca pe viitor să mut eventualele competiţii într-un oraş mai mic de provincie. Suntem deja în tratative cu federaţia europeană să organizăm în 2011 sau 2012 un campionat de juniori. 

Ce ne împiedică să organizăm şi un Mondial?

Simplu, banii! Sau, mai bine spus, lipsa lor. Ne-am descurca poate cu sala, cazarea sportivilor şi a oficialilor şi alte condiţii, dar ar fi dificil să ne încadrăm în criteriile legate de drepturile TV. Spre exemplu, francezii vor da 800.000 de euro pentru a putea transmite Mondialele de la Paris. E puţin probabil să se înghesuie cineva să dea atâţia bani la noi.

Sunteţi vicepreşedinte al COSR. Cum vă explicaţi că Mihai Covaliu a fost singurul băiat medaliat la Jocurile Olimpice de la Beijing?

Fetele ne-au adus mereu mai multe medalii, să nu uităm de rezultatele de la atletism, canotaj şi gimnastică. Decalajul s-a acutizat însă în ultimii ani şi totul se datorează faptului că fetele sunt mai serioase în pregătire. 

Multe sporturi încearcă să devină mai atractive pentru public. Se anunţă schimbări şi în haltere?

Da, am propus recent înfiinţarea unor Grand Prix-uri, cu mai multe etape anuale la diferite stiluri. Concursurile trebuie să fie cât mai comprimate pentru a nu plictisi lumea.

Ce avantaje ar avea un copil dacă s-ar apuca de haltere?

Să punem problema altfel. Ce mare dezavantaj ar fi dacă nu am mai face deloc sport! Avem copii care nu ştiu să alerge, să sară şi care ajung să se drogheze din cauza unui anturaj negativ. Prin sport, un copil evită multe probleme de sănătate şi este educat într-o mentalitate sănătoasă.

Unii părinţi se tem să-şi dea copiii la haltere.

Este o mare prostie! Nimeni nu pune un copil să ridice din prima 200 de kilograme. 

Care ar fi vârsta optimă pentru a te apuca de haltere?

Preferabil este să începi între 8 şi 10 ani. În primii doi ani se fac mai mult exerciţii cu greutăţi uşoare pentru ca cei mici să înveţe mecanica corectă.

Nu e nevoie de bani pentru suplimente nutritive?

Tocmai aici e marea greşeală, sălile de culturism au denaturat mult lucrurile. Tinerii nu mai au răbdare să le crească treptat, în mod natural, masa musculară şi recurg la tot felul de substanţe dubioase.

Mai ridicaţi greutăţi?

Foarte rar. Poate sună curios, dar fac mai multă mişcare când sunt plecat. Ori merg la sală, ori fac jogging în preajma hotelului. În România nu pot face asta deoarece aş deveni garantat desert pentru câinii comunitari sau ar trebui să fac slalom printre rahaţi...

Cine este Nicu Vlad

Data şi locul naşterii: 1 noiembrie 1963, Piscu (Galaţi)

A participat la patru ediţii ale Jocurilor Olimpice (1984, 1988, 1992, 1996)

Palmares: Aur la JO din Los Angeles în 1984 la categoria 90 de kilograme; Argint la JO din Seul în 1988 la categoria 100 de kilograme; Bronz la JO din Barcelona în 1992 la categoria 108 kilograme

A doborât două recorduri mondiale

17 medalii la Campionatele Mondiale (11 de aur, 4 de argint şi 2 de bronz)

17 medalii la Campionatele Europene (9 de aur, 6 de argint şi 2 de bronz)

Campion şi recordman al Commonwealthului pentru Australia

Preşedinte al Federaţiei Române de Haltere: 2001 - prezent

Vicepreşedinte al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român: 2004 - prezent

Vicepreşedinte al Federaţiei Internaţionale de Haltere şi membru în Comisia Tehnică.

Familia, împrăştiată pe tot globul

Nicu Vlad (stânga) se simte cel mai bine când este în compania familiei sale 

Soţia şi fata dumneavoastră trăiesc în Australia, în timp ce băiatul studiază în SUA. Cum reuşiţi să îmbinaţi munca cu viaţa personală?

În ciuda distanţei, am o relaţie excelentă cu soţia şi cu cei doi copii. Ne petrecem concediile şi vacanţele împreună, iar, ocazional, mai dau eu o fugă prin Australia sau vin ei la mine în România. Soţia a făcut canotaj, aşa că este deja obişnuită cu viaţa de sportiv şi mă înţelege.

A moştenit vreunul dintre copii pasiunea pentru haltere?

Marta este mai aproape de fenomen, m-a însoţit la unele concursuri şi chiar m-a ajutat anul trecut să organizez Europenele de la Bucureşti. Deşi este studentă la Drept în Australia, ea este la curent cu tot ceea ce se întâmplă în general în lumea sportului. A făcut tenis şi nataţie la nivel de amatori, merge la meciuri de fotbal australian şi are foarte mulţi amici în domeniu.

Băiatul este un promiţător jucător de fotbal american. L-aţi încurajat să facă acest sport?

El îşi alege singur drumul în viaţă, iar eu îl voi susţine în tot ceea ce face. A plecat în SUA cu o bursă şcolară şi sper să-şi realizeze visul de a juca în NFL. Nu am avut cum să merg cu el anul trecut pentru că organizam Campionatul Mondial de juniori, dar vorbim deseori la telefon.

Apropo, ce părere aveţi că tot mai mulţi tineri sportivi români aleg să plece peste hotare la studii?

Dacă noi nu le putem oferi condiţii aici, nu văd logica să-i ţinem cu forţa lângă noi. Mi s-ar părea o nebunie. Lumea este în plin progres, oamenii circulă uşor dintr-un colţ într-altul al planetei. Atunci când am plecat din ţară, după Revoluţie, am fost considerat trădător în România. Cred că a venit timpul ca noi, românii, să fim mai deschişi faţă de globalizare.

Vă gândiţi să mai părăsiţi România în viitorul apropiat?

Am avut la un moment dat o ofertă avantajoasă pe plan financiar, să preiau lotul naţional de haltere al Marii Britanii în perspectiva Jocurilor Olimpice din 2012, dar, deocamdată, mă simt foarte bine aici. Sunt implicat în mai multe proiecte şi vreau să le duc la final.

Nicu Vlad despre....

Antoniu Buci

Este o mare speranţă a halterelor româneşti. Este puţin cam «mâncău». Asta e singura lui problemă. Cu timpul, ar putea avea dificultăţi cu intrarea în categorie.

Valeriu Calancea

A avut multe ghinioane în carieră şi sper să aibă forţa să mai continue până la Olimpiada de la Londra. Dacă va fi consecvent în pregătire, ne mai poate produce bucurii în viitor.

Roxana Cocoş

Este un copil care a ştiut mereu ce vrea de la viaţă. Roxana este o fată docilă şi are potenţial, cu siguranţă, să devină medaliată la Jocurile Olimpice din 2012.

Ninel Miculescu

Este un sportiv foarte dotat, dar atitudinea lui rebelă l-a costat în trecut. În ultimul timp s-a mai maturizat, are şi familie, dar rămâne un tip imprevizibil.