Nici n-a vrut să audă de haltere

Campion european la categoria 62 de kilograme, Toni Buci îşi întreţine familia. Cluj, un cartier mărgi­naş, un bloc vechi, comunist. Acolo locuieşte familia Buci. Ne deschide uşa Maria, o femeie fericită. Motivul? Ultima performanţă a fiului cel mic.

Horaţiu Bogdan Buci, fratele mai mare al actualului campion, avea 11 ani şi era deja sportiv de performanţă. Era un halterofil cu reale calităţi, căruia antrenorul îi prevedea un viitor frumos. Microbul era moştenit de la tată, care în anii ‘80 se bătea cu sistemul pentru un loc între marii sportivi ai României. Fiul cel mare i-a călcat pe urme, dar nu i-a fost suficient şi a insistat pe lângă mezinul familiei să-l urmeze la sală. El avea 11 ani, iar Toni 9. După câteva antrenamente, cel mic a renunţat fără să spună nimănui nimic. Începea drumul pe care l-a visat dintotdeauna: cel care duce spre fotbal. Timp de cinci ani, nu a vrut să audă decât de sportul-rege, până când Horaţiu şi-a intrat din nou în rol.

„M-am chinuit mai bine de un an să-l conving că halterele au nevoie de el. Dormeam cu el în pat şi seara nu-i spuneam altceva decât că trebuie să vină cu mine la sală şi să se reapuce de haltere. Avea un potenţial enorm, dar îi era ruşine de Ionuţ Felecan, antrenorul pe care l-a lăsat cu ochii în soare în urmă cu cinci ani. Ei bine, rezultatele se văd, acum e un mare halterofil. Amândoi îi suntem recunoscători, este un profesionist adevărat", spune Horaţiu.

Într-un apartament modest, cu trei camere, de aproximativ 60 de metri pătraţi, locuieşte familia Buci. Tatăl a lucrat ca administrator de utilaje, iar mama a fost prelucrător prin aşchiere la o fabrică din oraş. Toată viaţa au muncit din greu pentru a le asigura copiilor strictul necesar. Nu mai mult. Acum, fiul cel mic se ocupă de tot.

„Şi-a cumpărat mobila din cameră, a pus geamuri termopan şi nici nu mai ştim câte n-a făcut în casa asta. Este un băiat grozav, ajută pe toată lumea. A contribuit la modernizarea sălii de antrenament, din banii lui a cumpărat mocheta şi geamurile. El este întregul nostru sprijin financiar, că din banii care-i câştigăm noi, e greu să ne descurcăm", spune tatăl.

Ambii copii sunt născuţi la 21 ianuarie, la diferenţă de doi ani. În fiecare an, de ziua lor, mama le făcea două torturi, deşi ei ţineau atât de mult unul la altul, încât ar fi împărţit şi unul singur. Vacanţele şi le petreceau la ţară, de aici şi secretul unei vieţi sănătoase şi al unei alimentaţii din care nu lipseau slănina şi tocana de pui. „Erau cuminţi, nu se certau mult, doar ca orice copii. Ţin foarte mult unul la celălalt. Ne-a fost greu să ne descurcăm, dar am avut noroc cu ajutorul primit de la părinţii mei, de la ţară", spune şi mama.

Tatăl şi fratele lui Toni au făcut şi ei haltere

Copiii, mândria familiei

Horaţiu este triplu campion naţional, dar a avut ghinionul să se accidenteze grav la un concurs, iar acum trece printr-o perioadă de recuperare. Nu şi-a reproşat niciodată faptul că l-a convins pe Toni să devină halterofil, deşi acesta i-a depăşit net performanţele. „Suntem prieteni buni. Nu aş putea vreodată să-l invidiez pentru ce a demonstrat. Sunt mândru că am un frate cu asemenea rezultate. Titlul european este cea mai mare performanţă din cariera sa şi la numai 20 de ani, are tot viitorul în faţă. Îl susţin din răsputeri", este mesajul fratelui mai mare.

Aceasta este povestea familiei lui Antoniu Buci, care se anunţă a fi unul dintre cei mai mari halterofili pe care i-a avut România de-a lungul timpului. Rezultatul obţinut la Minsk confirmă teoria potrivit căreia ambiţia unor copii poate aduce realizări neaşteptate.

Antoniu Buci a revenit după accidentarea din 2009

Succesul lui Buci nu a fost întâmplător. În 2005, a obţinut două medalii de argint şi una de aur la CE de cadeţi, ca peste numai un an să cucerească trei medalii de aur la aceeaşi competiţie, dublate de recorduri europene la toate stilurile. În 2007, la Europenele de juniori, a câştigat trei titluri şi a doborât alte două recorduri europene de cadeţi. În 2008, a obţinut locul 4 la JO, ca în acest an să devină campion european de seniori la stilul aruncat, categoria 62 de kilograme şi vicecampion continental la total. Este multiplu campion naţional, la mai multe categorii.

„Mă aşteptam să devin campion european, pentru că m-am antrenat intens pentru acest lucru. N-a fost deloc uşor, ţinând cont de faptul că în ultima perioadă m-am accidentat foarte des la bicepsul femural al piciorului drept, dar mă bucur că s-a terminat cu bine. Cel mai greu în toată aventura din Belarus a fost să slăbesc. Am dat jos 7 kilograme în câteva zile şi după ce am trecut de proba cântarului, am fost cel mai fericit. Dacă nu aveam aceste probleme din ultima perioadă, sunt sigur că-l băteam pe turc şi la general, dar e bine şi aşa", a declarat Buci la revenirea în ţară.